Un nou model de goblen - Sfantul Ilie, by Admin TTT (3828 mesaje), la 25-07-2006

Proorocul Ilie hranit de corb.

Icoana este realizata dupa relatari extrem de precise, prezente in principalele texte ale Scripturii referitoare la miraculoasa viata a proorocului: Regi III/IV, Paralipomena II, Maleahi, Cartea Intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecleziasticul) si Cartea Intaia a Macabeilor
Textul de inceput capitolul 17, din Cea de a treia Carte a Regilor:
Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis catre Ahab:
Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, Inaintea Caruia slujesc eu;
In acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie decat numai cand voi zice eu! (v. 1)
Si a zis Domnul catre Ilie: (v. 2)
Du-te de aici, Indreapta-te spre rasarit si te ascunde la paraul Cherit, care este in fata Iordanului (v. 3). Apa vei bea din acel parau, iar mancare am poruncit corbilor sa-ti aduca acolo! (v. 4)
Si a plecat Ilie si a facut dupa cuvantul Domnului; s-a dus si a sezut la paraul Cherit, care este in fata Iordanului. (v. 5). Corbii ii aduceau paine si carne dimineata, paine si carne seara; iar apa bea din parau.
Ilie sta intotdeauna asezat direct pe pamant, cu genunchii indoiti pana in dreptul gurii. In spatele lui sunt zugravite cateva stanci care strajuiesc intrarea abia zarita a unei grote.
Eliane Poirot, defineste aceasta pozitie asezata, cu trupul indoit si cu capul sprijinit intre genunchi, drept pozitia predilecta de a se ruga a marelui prooroc. Si iarasi, intotdeauna capul intors al proorocului va trebui sa caute in spate, oarecum surprins, la corbul cocotat pe stanca; este recomandarea pe care o face traditia oricarui iconar. In aceeasi lucrare, Eliane Poirot incearca sa justifice relatia dintre prooroc si corb citand un fragment din Imnul 18, apartinand lui Efrem Sirul:
Corbii care se fereau de oameni
Cu Ilie schimbau mangaieri.
Ei nu ii aduceau doar paine,
Ci erau si interlocutorii lui.
Si intrucat proorocul respinsese vorbirea cu ei,
Si se scufundase intr-o amaraciune ingrozitoare
Corbii se simtira straini in acest desert,
Pentru ca isi doreau impreuna-vorbire cu proorocul.
Aici isi stabilira locuinta si pasunea;
Aici, il hranira privindu-l drept in fata
Incat erau bucuria lui.
Ce specie de aliment ar putea reprezenta aceasta hrana rotunda si orbitoare adusa de corb? Ar putea fi o rodie, o portocala sau chiar si o prescure. Scripturile insa ne asigura ca proorocul era alimentat de corb, dimineata si seara, numai cu paine si carne. Hrana tinuta in cioc de corb - dupa toate probabilitatile paine - straluceste neinchipuit de puternic si de misterios; incontestabil, este cel mai luminos punct al icoanei, egal ca intensitate doar cu energia asternuta pe fata si pe vesmintele proorocului si parcimonios (saracacios) pe relieful stancos din proximitate. Ori, ce paine poate straluci, daca nu singura euharistia, prin care painea, devenita dumnezeiescul trup al lui Hristos, se preface in vapaie?

De ce oare a ales Domnul dintre atatea zburatoare tocmai un corb, pentru a-si hrani proorocul? Raspunsul ni-l da prompt insasi icoana, prin drastica alaturare a luminozitatii painii-vapaie penajului intunecat al corbului: pentru contrast. Corbul a fost deci ales pentru contrast. Contrastul, voit de Domnul, dintre corbul corb, natural, din lume - singura dintre zburatoare care isi paraseste si isi leapada fara mila puii - si corbul nelumesc, nenatural si imbunatatit, care ajunge sa poarte o grija atat de milostiva lui Ilie, proorocului care tocmai si-a pedepsit nemilos neamul sau, condamnandu-l, ani de zile, la o seceta mortala.



Replica: Legenda biblica, by Georgeta Petrea-Manta (140 mesaje), la 25-07-2006

Sfantul Ilie - Carutasul Raiului, care fulgera si trasneste

A trait in secolul al IX-lea inainte de Hristos. Pe vremea aceea, imparatea peste Israel imparatul Ahab, acesta urmand in rautate celorlalti imparati inchinatori la idoli. Vazand Ilie atata ratacire de la dreapta credinta si atata orbire si intunecare, umplandu-se de ravna dumnezeiasca, s-a dus inaintea lui Ahab si dupa ce l-a mustrat pentru nebunia si idolatria lui, l-a amenintat, atat pe el, cat si pe poporul cel orbit si inselat de el, ca vor fi pedepsiti cu mare grozavie de catre Dumnezeu: ,,In acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie!". Odata cu aceste cuvinte, s-a incuiat cerul si s-a facut seceta mare, incat nici o picatura de ploaie sau roua n-a cazut de sus pe pamant timp de trei ani si jumatate. Apoi, a urmat nerodirea pamantului, lipsa de hrana si foamete in tot poporul, incat sufereau si oamenii, dar si dobitoacele. Ahab l-a amenintat pe Ilie cu moartea. Din aceasta cauza, proorocul Ilie a fost nevoit sa stea ascuns pana au trecut anii de seceta. Ascunzatoarea sa a fost mai intai aproape de un parau. Acolo a fost hranit de corbii care-i aduceau zilnic paine. A stat si in casa unei vaduve, din Tara Feniciei. Si acolo a fost hranit minunat, caci bruma de faina si ulei ce avea acea vaduva, s-a ajuns tot timpul cat a fost gazduit Ilie la ea. Acestei femei, Ilie i-a inviat si copilul care-i murise. Ilie a prezis regelui Ahab si sotiei sale ca vor muri de moarte infricosatoare, ceea ce s-a si intamplat. Sfantul n-a murit, ci s-a inaltat la cer intr-un car de foc, pe 20 iulie, atunci cand e praznuit.

Minunile pe care le-a facut in timpul vietii sale l-au trecut in randul sfintilor. Santilie, sfant razboinic al calendarului ortodox, a fost investit de popor cu atributele zeilor tunetelor si fulgerelor. Ca si acestia, el mana un car de foc in timpul furtunilor si isi trimite fulgerele catre diavoli si pacatosi. La trasura sa sunt inhamati doi sau patru cai albi, inaripati. Acolo, pe cer, Sfantul Ilie alearga printre nori, tuna, fulgera si trasneste. Speriati, dracii se ascund pe pamant: prin pomi, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in corpul unor animale, in special caini si pisici. Dorind sa nu-i scape nici unul, trasneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile in care s-au ascuns dracii. In tinerete, ar fi tunat si ar fi trasnit atat de puternic, incat plesnea copilul in pantecele mamei si vitelul in burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lasat ciung de mana dreapta, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continua sa alunge dracii si sa-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc tinut in mana stanga.

Este bine ca in vreme de furtuna, ferestrele si usile caselor sa nu fie lasate deschise, ca sa nu se poata strecura vreo spurcaciune de drac inauntru si casa sa fie trasnita. Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine sa nu ai la casa acest lemn, ori sa te adapostesti sub carpen. In vreme de furtuna, este bine sa stai la luminisuri si mai bine sa te ploua, caci la adaposturi toti dracii trag. Trebuie sa-ti faci cruce des, caci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cand i-a dat biciul in mana: ,,Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai!

Datini si credinte romanesti

In ajunul zilei Sfantului Ilie, fetele se duc noaptea pe locurile unde este semanata canepa, se dezbraca de camasi si dupa ce se tavalesc goale prin canepa, se imbraca repede si merg acasa sa se culce. Daca peste noapte vor visa canepa verde, este semn ca la maritis vor lua flacai de barbati; daca insa vor visa canepa uscata, se vor marita dupa oameni batrani. La revarsatul zorilor, se culegeau ierburi de leac, care se duceau apoi acasa si se puneau la uscat la umbra, pe prispa sau in camara. Se culegeau si alte plante, considerate bune pentru vraji si farmece; odata uscate, acestea erau stropite cu sangele unui cocor, taiat chiar deasupra lor. Astfel ,,menite", prin sacrificiu, plantele puteau fi folosite de vrajitoare.

De Sfantul Ilie, femeile duc la biserica busuioc si-l pun la iconostas. La sfarsitul slujbei, il iau si ii dau foc, iar cu cenusa lui se freaca in gura copiii, cand au bube. Marul este pomul Sfantului Ilie, de aceea nu se mananca mere noi pana in aceasta zi. Daca va tuna in ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi.

In ziua Sfantului, jertfelnicul de la biserica este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul mortilor. In unele sate, femeile duc la biserica lapte si vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morti. Merele se duc intai la biserica, pentru ca exista credinta ca numai asa ele vor deveni de aur pe lumea cealalta. Daca nu se pastreaza aceasta datina, cel ce mananca mere inainte de Sf. Ilie, va culege vesnic mere pe lumea cealalta, dar cand va incepe sa le manance, ele ii vor pieri de dinainte. Unele femei impart si porumb fiert, dar si farfurii cu mancare, impodobite cu flori de vara. Tot cu flori de vara, legate cu lana rosie, sunt si canile pline cu apa. Inaintea acestei sarbatori se incheie obiceiurile de invocare a ploilor.