Un om era urmărit de un tigru, prin junglă. Tigrii aleargă mult mai repede decât oamenii, și sunt carnivori. Tigrului îi era foame, deci omul avea probleme mari. Întrucât tigrul era foarte aproape de el, omul văzu o fântână, pe o parte a cărării. De disperare, sări în fântână. Pe când era în aer, observă ce greșeală mare făcuse. Fântâna era uscată și la fundul ei se vedea un șarpe mare, negru și încolăcit.
Instinctiv, mâinele apucară o parte a fântânii, unde găsi creanga unui copac. Când își mai reveni, se uită în jos și văzu capul șarpelui negru ridicat în încercarea de a-i atinge piciorul, doar că acesta era o idee mai sus. Privi în sus și văzu tigrul aplecat în fântână, încercând să îl prindă cu laba, dar mana sa prinsă de creangă era o idee mai jos. În timp ce își contempla situația dificilă observă doi șoareci mici, unul alb și unul negru, care au apărut dintr-o gaură și au început să roadă creanga.
În timp ce tigrul încerca să prindă mâna omului cu laba, partea sa posterioara se atinse de un copac mic, făcându-l să se miște. Pe o creangă a copacului care ajungea deasupra fântânii era un stup. Mierea începu să curgă în fântână. Bărbatul scoase limba și prinse mierea. “Mmm! ce gustos!”, își spuse și zâmbi.

Mai mult decât atât, deseori în viață este ca și cum am fi prinși între un tigru flămând și un șarpe mare negru, între moarte și ceva mai rău decât atât, cu o zi și cu o noapte (cei doi șoareci) care „rod“ din viață. Chiar și în situațiile dificile, există întotdeauna ceva miere care picură de undeva. Dacă suntem înțelepți, ne vom bucura de acea miere. De ce nu? Când nu mai e nimic de făcut, nu mai face nimic și bucură-te de mierea vieții.

Sursa: http://filedelumina.ro/