Dragele mele Gargarite,
Nu stiu daca voi va mai amintiti, dar eu imi amintesc fara gres acest inceput. Era pe la mijlocul anilor (19)80.
Modelul l-am scos cu lupa, l-am asternut pe patratelele unui caiet de matematica si l-am asezat pe o panza numita canvas (adica <panza>), luata dintr-un magazin de pe bulevardul Unirii din oras.
Nu m-am gandit sa il asez pe un gherghef de la inceput, dar cum cusutul lui a devenit repede o problema, cineva m-a ajutat sa am si o rama (empirica) la el.
Atele? O epopee! Nu am gasit nuantele dorite la mouline, asa ca am apelat la atele pentru ciorapi (vi le amintiti? - un ghemulet, cu ata super pufoasa, - patru fire ce daca nu aveai grija se scamosau de cum bagai acul de doua ori prin panza) sau atele de pe papiota. Ate pe papiota gaseam la fabrica de confectii (resturi ramase de la masini) si prin bunavointa unei prietene beneficiam si eu.
Nu va ganditi ca era usor sa realizezi proportia necesara din fiecare tip de ata pentru a se potrivi cu moulineul folosit. Ufa!
Dupa ce am terminat minunea mea de goblenas au urmat tatonarile pentru inramare. In final cea mai fericita alegere a fost cea din imagine.
Nu stiu cat vor aprecia cei ce vor veni dupa mine aceasta mica bijuterie, dar eu sunt legata prin multe fire de ea. O iubesc. Si stiti voi, prima dragoste este cea mai puternica si, evident, de neuitat.
