Iar acest mileu de laseta, este prima mea opera, la ora de lucru manual:

Oh, Minerva! Dar tu erai priceputa de pica. Aveai indemanare la lucru. Te felicit. Ai grija de toate aceste lucruri. Intr-o zi, o nora se poate indragosti de ele.

Ela, si eu gandesc la fel si mai ales acum, cand vad cat timp din viata mamei a fost irosit (poate gresesc).
Nici nu pot compara goblenul cu laseta, chiar daca vor avea acelasi destin.
Da, aceeasi curiozitate am avut si eu, in privinta timpului alocat uneii ii.
Raspunsul: o iarna, dar mai tesea si ceva presuri sau covoare, nu aveau televizor, internet.

Si, cel mai uzual mileu.

Am postat in acelasi timp. Eu ma misc cu viteza melcului, dar ce sa fac, aceasta este viteza internetului meu. Bat o litera si astept cateva secunde ca sa apara.
Da, am fost o priceputa, dar mi-au murit de invidie, laudatorii!
Snur plat mai am prin casa, dar cred ca n-as avea rabdarea sa stau sa descifrez cum se lucreaza.
Eu, care fac atatea impunsaturi de ac, la goblen, cu greu ma decid pana cos un nasture sau sa carpesc ceva.

Minerva, hai sa nu ne amaram singure. Pentru ca un fluturas cum ai tu, am si eu, cadoul de la o matusa draga ce nu mai este. In amintirea ei, acest fluturas se afla in continuare sub un tablou mic in care este inramata Fecioara (un alt dar de suflet de la o alta persoana draga). Nu se potrivesc cu interiorul meu, dar ele fac parte din altarul sufletullui meu si nu ma pot desparti de ele.