Saracuta! Dar asa cum ai spus tu, Doina, este un exemplu de putere si forta interioara.

Galbiorul meu, pe numele sau Moto, pe care vi l-am prezentat in serialul cu pisici, este din pacate orb de ambii ochisori. A facut o infectie cand a fost mic si nu am putut face nimic sa-i salvez ochii. Acum este torcaciosul mamei. Cum o aude ca vorbeste la telefon imediat vine (chiar si atunci cand doarme) si se urca pe umarul ei si ii canta. Nu va mai zic ca picioarele mamei sunt numai zgarieturi, deoarece se arunca cu ideea ca ajunge in pat. A asociat zgomotul de la usa frigiderului cu carnita de o primeste la masa (papa parizer). Noapte ii da drumul mama afara si isi face nevoile, vine inapoi, iar atunci cand rataceste drumul miorlaie sa il strige mama, sa se ghideze dupa voce.
Iar Bobita (flacaul meu mare si latrator) este prietenul lui cel mai bun. Ies la plimbare pana la poarta si inapoi. Cand era mai mic Moto, il lua in gura si il plimba pana in gradina din spatele casei. Acum s-a ingrasat si nu mai vrea sa fie tras de blanita.
Poate o sa reusesc sa le imortalizez relatia de prietenie sincera.

Draga Doina, ti-l prezint pe Mot sau Motina cum il alint eu, bineinteles cocotat pe spatele mamicii mele:



Aici, dormea fara nici o grija. Iti place sa roada toate florile pe care le gaseste. Mama are numai flori cu urme de dintisori.



Si cu prietenul lui, Bobita. Afara, ambii cocotati pe cusca lui Toto. Si lui Bobita ii place sa stea la inaltime. Hi, hi, hi!



Pupici multi.

Foarte frumos si impresionant. Nu mai este loc de cuvinte.

Mariana, pentru Motino al tau:

Draga Lucia, iti multumesc.

Draga Doina, aduc aici mutisoara simpatica a lui Bobita, de duminica dimineata cand privea curios pe sub perdea ce se intampla in pat (eu fiind in pat). O sa incerc sa il suprind pe Motina prin calatoriile lui prin curte.

Salutari de la Motina!





Pupici.