Unde mă duci stăpână, de ce plângi?
Stiu, sunt bătrân și obosesc în mers adeseori,
Dar te-aș ruga să mă păstrezi, să nu mă duci,
Aș vrea să mor în curtea ta langa batranii nuci.
Si jur că n-am să-ți fiu ca o povară niciodată,
Te rog nu-mi cumpăra grăunte de ovăz,
Mai lasă-mi doar o grămăjoară de otavă,
Si am să beau doar apa ce se scurge din omăt.
Stiu că ți-e greu și n-ai pe nimeni să te-ajute,
Dar nu mai valorez acum mulți bani,
-Stăpână, ai uitat că-n vremile trecute
Eu te-am purtat în spate și m-am rănit în bolovani?
Si-am tras din greu căruțele și plugul prin noroaie,
Prin ger, prin vânt și prin furtună nemiloasă,
Si-ți mulțumesc că uneori tu m-ai ferit de ploaie
Acoperindu-mă mereu cu o velință groasă.
Mai bine mă lăsai să mor de tânăr, pe ogor,
Poate n-aș fi ajuns acum bătrân și fără vlagă,
Te rog îndură-te și lasă-mă să mor
Lângă stăpâna ce mi-a fost atât de dragă.
Stiu că gândești acum și tu la fel ca mine,
Ești singură și bătrânețea ne doboară
-Tu nu ai vrea să mori având copiii lângă tine,
Să fie cineva să dea în urma ta pomană?
Unde mă duci stăpână, de ce plângi?
Nu mă lasă să mor în curți străine,
Cum de te rabdă inima ca să mă duci,
Să mor departe de curtea unde-am stat cu tine?
Si de nu poți să mă mai ții și-ai să mă vinzi
Sper să-ți ajungă banii până-ți vin copiii,
Dar te-aș ruga iubită mea stăpână să îi minți
Si să le spui că am murit pe deal, cărând butașii viei.
Dorin Dumitriu