Acum este 28 Mar 2024, 10:11

Ora este UTC + 1 [ DST ]





Scrie un subiect nou Raspunde la subiect  [ 365 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ... 37  Urmatorul
  Versiune printabila Subiectul anterior | Urmatorul subiect 
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: Colectia mea - Laura
MesajScris: 27 Mai 2009, 12:50 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 01 Apr 2008, 20:05
Mesaje: 157
Nume forum:1
Colectia mea, Laura by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 23-01-2008
Galeria Gargaritelor si Roboticilor
Va propun sa devenim si noi un pic de Femei legende si, uitand ca suntem Robotici, dar admitand ca suntem niste superbe Gargarite (cu G mare!) sa ne cream in sectiunea Suflet de femeie, o galerie cu ce am lucrat de la Rogoblen.
Cum simtiti? Va tresalta inima deja sau...



Replica: Colectia Laura Brasoveanu by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 23-01-2008
Goblenul din imagine este al vecinei mele. Observati ca nu a lucrat cu gherghef. Chiar de ar jura ca a lucrat cu gherghef, o dau de gol nu numai faptul ca panza este deformata, dar si lipsa semnelor caracteristice lasate de gherghef sau rama, pe margine. Probabil ca la inramare va fi ceva de furca cu aceasta panza. Cel ce face inramarea are tendinta de a-ti baga sub rama ceea ce este stramb si nu se incadreaza si tu plangi dupa munca ta, irosita. Ultimele tablouri le-am inramat la Top Terra si ei nu au procedat astfel, desi am avut unul cu probleme. Era tot de-al vecinei mele.
Plusuri la modul de lucru: mai intai va postez fata goblenului si apoi spatele.



Replica: Spatele lucrului by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 23-01-2008
Am uitat sa spun ca este vorba de goblenul Diploma.
Imi cer scuze pentru ata ce atarna pe goblen. Nu am vazut-o cand am fotografiat.



Replica: Proba by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 23-01-2008
Am fotografiat si fata-spate ca sa aveti idee cata rabdare are vecinica mea. Trebuie sa ma laud. Eu am cooptat-o in clubul lucratoarelor de goblen.



Replica: Detaliu by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 23-01-2008
Un detaliu important: nu dati replica la ce am scris eu, ci creati si voi un topic cu Colectia x, in sectiunea Femeia legenda
Succes!
Mai jos un detaliu din goblen.



Replica: Colt de salon by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 23-01-2008



Replica: Laura, by Milos Cosmina Elena (586 mesaje), la 27-01-2008
am ramas "tablou" cind am vazut spatele. Si la mine iese frumos, dar nu chiar asa. Se vede pe unde ascund capetele firului. Solutii? Poate nu stiu eu bine. Help me!

Replica: O by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 10-02-2008
alta lucrare de-a vecinicai. Am vrut sa ii fac si ei o sectiune separata pe numele ei, dar m-a refuzat, asa ca si Goana cailor apare la mine. Pe acesta l-a lucrat pe gherghef, dar imaginea nu este prea dreapta pentru ca eu nu am fost as la fotografiere.
Cosmina, la capitol lucru spate, sa stii ca si ea lucreaza ca si celalalte fete (v. si toate explicatiile de pe la Provocare). Nu face noduri pe spate, scoate un fir de cele sase, il da in doua si apoi baga cele doua capete taiate in ac. Cand face primul punct, trece prin bucla ce se formeaza pe spate din indoirea atei. Nu face pasi mari pe spate si aici este ajutata si de tehnica cu care cei de la Rogoblen aplica tehnica goblenului, adica nu exista culori parazite, incalceala de culori, atunci cand nu este nevoie. Succes la lucru!



Replica: Laura, by Cornelia Suteu (272 mesaje), la 25-02-2008
Diploma vecinei tale este o opera de arta. Transmite-i si felicitarile mele.

Replica: Este by Lucia Marina (214 mesaje), la 04-03-2008
superba Diploma! Rezonez cu ea datorita culorilor. Felicitari si pentru tehnica de lucru.

Replica: Doamne, by Bratu Marta Renata (62 mesaje), la 14-03-2008
cata rabdare la o femeie! Cum este dosul, este si fata sau invers. Sincere felicitari pentru vecina ta.

Replica: In cati by Rosculet Adnana (249 mesaje), la 16-03-2008
ani a lucrat Diploma?

Replica: Imi plac toate, by Gina Necula (132 mesaje), la 21-03-2008
dar Diploma m-a uimit. Este o opera de arta intradevar si genul de goblen care, cred eu, se vinde. Este si un tablou tare cald, iar toate detaliile sunt desenate armonios de ate, Laura. Felicitari, vecinei tale.

Replica: Felicitari! by Maria Nistor (4945 mesaje), la 21-03-2008
Niste modele foarte frumoase. In ce priveste tehnica, jos palaria!

Replica: Multumesc, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 23-03-2008
ai facut foarte bine in a arata si spatele la goblen. Cu ajutorul tau am reusit si eu sa inteleg cum se procedeaza. Iti multumesc mult. Dupa ce am vazut aceasta minunatie a vecinei tale pot sa spun si eu ca am inceput sa lucrez goblen cu adevarat. Am postat si eu o fotografie cu modelul meu pe spate inainte de a termina fondul. Mi-am dat seama si eu de diferenta chiar daca sunt ca incepatoare. Este mereu de invatat.

Replica: Maria, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 23-03-2008
toata viata invatam. Vecina mea lucra goblen pe care acum nu il mai considera goblen. Ea spune ca este un fel de caricatura vizavi de ce lucreaza acum. Eu am fost cea care i-am vorbit mai intai de Rogoblen, iar ea a ajuns as. Si eu am ramas cu gura cascata cand am vazut cum lucreaza si de la ea am luat aminte cum imi arata lucrul pe spate.
Adnana, Diploma a lucrat-o cam in sase luni. Dar, a mai lucrat si altele, mai mici, in acelasi timp.
Diploma nu este un model greu. Atat ca este mare. Dar are pete mari de culoare.
Hristos a Inviat! pentru toti cei ce serbati Pastele, astazi.

Replica: Peretarul cu panselute by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 26-03-2008
este gata. Aveti vreo idee cum sa il inramez?



Replica: Ai lucrat by Ileana Miroiu (780 mesaje), la 26-03-2008
ceva la el, Laura? Cat a durat?
Eu nu l-as inrama, l-as atarna. Ce zici?

Replica: Nu by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 26-03-2008
pot sa estimez. Datorita starii mele din ultimul timp, lucrez haotic. Daca simt nevoia ca mintea sa cutreiere, iau sa fac fond la unul ce a ajuns in aceasta faza. Daca, dimpotriva, vreau sa imi tin mintea ocupata ca sa uit de angoasele mele, lucrez modelele incepute. Si, acum, ca niciodata s-au adunat multe. Si ma ard degetele sa mai lucrez la Eden.
Si eu m-am gandit la atarnat, dar nu am gasit niciunde agatatori. Vreo idee?

Replica: Panselutele by Silvia Har (623 mesaje), la 26-03-2008
sunt foarte frumoase. Dar unde ai sa asezi acest peretar, Laura?
Imi pare rau, nu am vazut pe nicaieri ce cauti tu.
Referitor la angoase, vezi daca nu ai o carenta de vitamine sau minerale.

Replica: Este foarte interesant. by Maria Nistor (4945 mesaje), la 27-03-2008
In ce priveste inramarea intra la produse personalizate, - model de inramare. O sa gasesti acolo un model de goblen inramat divers: Tarancuta de Grigorescu, cred. Uita-te sa vezi cum este inramata. Personal, cred ca ar iesi ceva interesant. Felicitari, din nou.

Replica: Tip de inramare by Maria Nistor (4945 mesaje), la 27-03-2008



Replica: Multumesc, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-03-2008
Maria.
Stiu de genul acesta de inramare, dar la Panselute nu merge pentru ca este lung peretarul si jos ii trebuie ca o contragreutate ca sa il tina pe perete drept. Aseara am cautat pe google, am gasit, dar nu la noi.

Replica: Am vazut by Parvu Irina (61 mesaje), la 27-03-2008
ceva pentru peretar la o mercerie de cartier. Daca ajung acolo, ii fac o fotografie si ti-o postez. O sa cer si amanunte: pret, montare etc.

Replica: Iti by Alice Popa (233 mesaje), la 27-03-2008
aduc eu de la Viena ceva, Laura. Te anunt cand ma intorc, ca sa poti trimite la Rogoblen, acceptul sa mi se dea adresa ta de mail cand o cer. Ureza-mi succes sa le mai gasesc. Sunt ca doua bijuterii si nici nu sunt scumpe.

Replica: Ce om by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 28-03-2008
deosebit esti Alice. Nici nu ma cunosti si te oferi sa ma ajuti. Iti multumesc mult si ma las pe mana ta, dar si a ta, Irina. Am trimis si mail la firma.
Inca o data: multumesc.

Replica: Deosebita,by Patruleasa Jeni (182 mesaje), la 28-03-2008
Diploma.
In rest, scuza-ma ca nu rezonez cu peretarele, mi se par cam desuete, iar modelele de salon nu au fost in atentia mea.

Replica: Poate by Maria Nistor (4945 mesaje), la 30-03-2008
merge pus invers cu o culoare diversa in stilul asta de inramare. Nu au propus nimic de la Rogoblen? Sper sa il vad si eu inramat. Binenteles daca o sa il afisezi. Imi place foarte mult si sunt tentata si eu de acest model.

Replica: Maria, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 30-03-2008
nu am intrebat la Rogoblen. Sa vedem ce gasesc fetele si daca nu se potriveste, atunci sigur apelez si la Rogoblen. Mi-am propus sa aman pana dupa Paste orice miscare referitoare la peretar. Desi, eu as vrea sa fie gata inainte de Paste. Multumesc pentru aprecieri.

Replica: Poti sa by Maria Nistor (4945 mesaje), la 01-04-2008
afisezi Luceafarul in intregime pentru a-l admira. Sunt foarte curioasa sa il vad in intregime. A fost chiar o surpriza in a-l vedea cusut. Sper sa poti afisa o fotografie in intregime. Am vazut si spatele. Perfect! Felicitari vecinei tale si sper sa o convingi sa intre in forum. Am avea de invatat de la ea si cu viteza ei de munca cred ca ar fi o incurajare pentru noi.

Replica: Luceafarul. by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 02-04-2008
Maria, vecina mea nu stie sa lucreze cu computerul si este prea indragostita de ceea ce face ca sa se mai implice si in altele. In plus, este o gospodina ticaita. De pilda ea a si inceput curatenia pentru Paste. A scuturat covoarele, a aspirat toata casa, a intrat prin toate colturile apartamentului ei si cate nu a mai facut. Astazi isi spala perdelele, iar geamurile ei straluceau. Mi-a explicat ca nu o mai duc oasele sa le faca pe toate chiar inainte de Paste. Ma uit la ea si raman uimita. Are cam 20 de ani mai mult decat mine si dis-de-dimineata a fost in piata, a tarat ditamai sacose cu verdeturi si legume din piata, si-a dus catelul la plimbare si este buna de facut ceva de mancare. Iar eu, cu analizele in mana ce demonstreaza cat de sanatoasa sunt, ma misc de pe un scaun pe altul cu goblenul in mana, sperand ca termin macar un rand. Sunt intr-un nou scurt concediu pentru ca fac niste investigatii care ma disturba. Vecina si-a facut timp sa treaca si pe la mine sa imi aduca un buchet de narcise galbene luat de ea din piata special pentru mine si sa-mi spuna ca are o ciorba de post, pe seara (cu leustean proaspat), asa cum imi place mie. Am o amica, doctorita care imi spune ca sunt cam anemica, din analize si mi-a scris o reteta plina de vitamine, minerale si alte trofice. Numai ca eu sunt cam ingandurata ca de la un set de analize la altul cu toate bulinele acestea, imi creste numarul de leucocite. Nu ma doare nimic, nimeni nu a descoperit pana acum ca as avea ceva care sa indice cresterea leucocitelor si totusi ele cresc, iar eu nu mai am forta de anul trecut. Va rog frumos sa nu ma imbarbatati ca stiu ca deja o faceti in momentul in care cititi ce am scris. Am scris pentru ca ma gandesc ca poate ati intalnit cazuri asemanatoare si stiti cum au procedat persoanele respective. Dar, nu vreau sa imi raspundeti la Colectia mea - ci, poate la Generalitati.



Replica: Si by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 02-04-2008
verso:



Replica: Si by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 02-04-2008
detaliu spate:



Replica: Ce frumusete by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 02-04-2008
si ce culori frumoase poate avea.

Felicitari, vecinei tale, Laura. Le merita.

Replica: Tare-i by Agache Amalia (65 mesaje), la 02-04-2008
frumos. Da, muncesti la el. Si sa faci fata ca si dosul, nu este de colea. Felicitari pentru toate.

Replica: Este o minunatie by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 03-04-2008
Felicitari vecinutei. Si mai posteaza si alte goblene pe care le-a lucrat. Avem ce invata.

Replica: Felicitarile by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 03-04-2008
o sa i le transmit, fiti sigure. Cum este cam neincrezatoare din fire, o ademenesc si o pun sa citeasca cu ochii ei, aici. De alte fotografii cu colectia ei, ma ocup eu. Daca ma lasa sa ii scriu numele aici, ii fac topic separat, ca merita la cat de buna este... ciorba ei de verdeturi.

Replica: Fara cuvinte by Maria Nistor (4945 mesaje), la 05-04-2008
Este super. Am lipsit zilele astea, dar surpriza este mare. Felicitari, din nou. Daca o poate bucura pe vecina ta, tin sa-i multumesc pentru ca m-a facut sa ma perfectionez. Fac pasi marunti, dar este spre bine. Felicitari ei si multumesc si tie. Modelul lucrat in intregime m-a lasat ca la dentist. Intre timp eu am lucrat la premiul primit, - nu ca sa ma laud, dar este tare dragut.

Replica: Laura by Parvu Irina (61 mesaje), la 05-05-2008
Citat:
Am vazut ceva pentru peretar la o mercerie de cartier. Daca ajung acolo, ii fac o fotografie si ti-o postez. O sa cer si amanunte: pret, montare etc.
Iti datorez o explicatie pentru ca ti-am promis ca iti fac fotografii la sustinatorii de peretare la merceria din cartier. Cand am fost special, nu am gasit deschis si apoi am uitat. Mi-am amintit astazi cand am vazut oferta de la Rogoblen pentru suporturile pentru peretare. M-am imbracat si cu bebita de mana am mers pana la mercerie. Nu mai au clemele-sustinatori. Nu s-au vandut si le-au dat inapoi la cei care le-au adus la vanzare. Nu au vrut sa imi spuna ce firma le adusese.
Stiu ca tu, intre timp ai rezolvat, dar speram macar pentru fete sa postez ca sa isi faca si ele o impresie. Iar tu, sper sa ma scuzi.
Daca nu sunt prea impertinenta, se poate sa postezi ce ti-a adus Alice? Ca sa ne facem cu toatele o idee. Eu mor de curiozitate.

Replica: Irina, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 05-05-2008
chiar nu este necesar sa te scuzi. Daca s-a intamplat ca Alice sa ma poata ajuta si am fost capabila sa fac ceea ce aveam prin minte mai de mult timp, - asta este tot ce conteaza. Mi-am dorit sa implinesc o dorinta sau obligatie de suflet (sau amandoua) si atunci acest peretar plin de panselute a ajuns in casa unei persoane pe care o respect si imi este draga. Am facut fotografii, - numai ca fotografiile s-au facut in casa unde acest goblen a ajuns pe post de cadou. Nu te supara ca nu postez, dar nu mi se pare normal sa fac lucrul acesta pentru ca acel goblen nu imi mai apartine.
Cand o sa am timp o sa caut pe net, - poate gasesc sustinatorii de metal cromat de la Alice. Mai am inca ambalajul lor undeva in casa la mine. Sper sa gasesc o adresa de web pe acel ambalaj. Sa stii ca nu a fost usor sa-i prind. Asa este cand nu ai exercitiu... Nu aveam destul material sus si jos, spatele goblenului trebuia dublat cu alt material - a luat ceva timp pana l-am aranjat.
Sper ca lui Alexandru a tau i-a priit plimbarea pana la mercerie. Multumesc pentru intentia frumoasa.

Replica: Ghici by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 15-05-2008
ce se contureaza?



Replica: Este Aproape de Cer? by Maria Nistor (4945 mesaje), la 15-05-2008
Sper sa fi raspuns corect. Asa sunt sigura ca o sa il vad lucrat cat de curand.

Replica: Si by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 16-05-2008
eu cred ca este Aproape de cer. Ai ceva spor Laura. Sper sa facem curand inca un pas mai aproape de cer.

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 16-05-2008
ne dezvalui misterul?

Replica: Am comparat, by Adela Aura Vlad (401 mesaje), la 16-05-2008
imaginile si este, fara indoiala, Aproape de cer.
Spor la lucru, Laura!

Replica: Da, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 17-05-2008
Gargaritele mele, dragi! Cu fiecare punct sunt mai aproape de cer.

Replica: M-a by Tender Rose (248 mesaje), la 24-05-2008
impresionat perfectiunea de la Diploma, Laura. Transmite felicitarile mele, vecinei tale. Am citit ce ai scris in alt topic unde ai descris-o. Cred ca toate ne-am dori o astfel de vecina.

Replica: Le-am by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 25-05-2008
si transmis, Tender Rose. Este agitata datorita faptului ca a anchilozat si o dor oasele. Banuiesc ca este meteo-sensibila, dar nu poate lua antiinflamatoare pentru ca are probleme cu stomacul. S-a luminat la fata, mi-a zambit putin intr-o parte si mi-a spus ca pot sa fac cate fotografii vreau la ce mai are ea prin casa. Daca va arat ce are femeia asta, facut cu manutele ei, prin casa...
Dar, nu-i momentul de facut fotografii. Sa se faca bine, mai intai.
Vecina mea este draguta ca a gatit pentru poporul meu, alaturi de celalalte ajutoare ale mele, care a facut piata pentru casa mea - cat am fost eu in spital si care mi-a spalat ranile de la laparoscop (m-am infectat) cand m-am intors acasa. A fost asistenta la viata ei. Cand am incercat sa aduc vorba despre oarece recompensa, m-a strans in brate cu lacrimi in ochi si mi-a zis ca recompensa ei este sa fiu sanatoasa.
Astazi, i-am facut masaj cu creme antiinflamatoare si am gatit eu pentru ea. Ii duc grija pentru ca nu am lasat-o prea bine.

Replica: Sper by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 25-05-2008
sa se insanatoseasca repede vecina ta. Mai rar vezi asa o vecina de nadejde in zilele noastre. Este intr-adevar mare problema cu vremea din ultimul timp, cred ca toti suntem afectati.

Transmite-i din partea noastra multa sanatate.

Replica: Nicoleta, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 03-06-2008
i-am transmis mesajele voastre si se uita, biata de ea, asa de neincrezatoare la mine. Si-a revenit acum, se simte mai bine. Ma gandesc ca in viata totul are un scop. Ea a gatit si a tinut casa pentru mine si mi-a venit si mie randul sa fac acelasi lucru in casa ei. Nu este usor sa tii doua case, asa ca de lucrat goblen, am lucrat in hopuri. Nu am avut timp sa mai scriu pe forum, dar imi iau eu revansa...

Replica: Laura, by Grigorita Carmen Laura Tereza (1264 mesaje), la 03-06-2008
ai grija de biata femeie, - faci un bine care ti se va intoarce intr-o zi. Mie mi-e mila de batrani, in general. Imi aduce aminte de mama mea pe care si eu am ingrijit-o pana a murit (a avut ciroza) si tare mi se strange inima cand aud de asemenea situatii. Fa-i viata mai usoara si mai frumoasa, cat poti tu.

Replica: Tereza, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 03-06-2008
iti dai seama ca pentru un om ca ea, care imi este ca o sora, fac tot ce pot. Am facut efort sustinut (desi nu am voie) pentru a-i mentine casa curata, am spalat si am calcat, am facut mancare si pentru casa ei, i-am udat florile, am aspirat, am sters praful. La aprovizionare m-a ajutat sotul meu. Cand a vazut cum arata casa ei, m-a tinut in brate si am... hohotit de plans, amandoua. Cred ca de fericire sau poate ca o eliberare ca s-a rezolvat necazul si suntem, din nou impreuna.
Imi pare rau de mama ta, Tereza. Domnul sa o odihneasca.

Replica: Si by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 11-06-2008
tot mai aproape de cer!



Replica: Felicitari! by Maria Nistor (4945 mesaje), la 11-06-2008
Vad ca nu ai glumit. De ce nu postezi treptat in timp ce lucrezi?
Spor in continuare!

Replica: Si ca sa nu fie by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 11-06-2008
discutii ca nu am invatat cum se lucreaza corect, va arat si spatele. Meritul ii apartine vecinei mele care nu m-a slabit nici o clipa.



Replica: Si by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 11-06-2008
detaliu spate goblen.



Replica: Lucrezi by Martis Liliana (87 mesaje), la 11-06-2008
tare frumos, Laura. Felicitari cui te-a invatat. Spor in continuare!

Replica: Si by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 11-06-2008
mai spuneai ca nu ai spor, Laura. Este absolut minunat. Din nou fotografia de control nu avantajeaza modelul. Si spatele goblenului arata foarte bine. Felicitari! Abia astept sa vad trandafirasii de la leagan si rochita fetitei.

Vecina ta cum se mai simte?

Replica: Iese by Doi na (565 mesaje), la 11-06-2008
o frumusete de goblen. Si eu am aceeasi nerabdare ca si Nico.

Replica: Super! by Ileana Miroiu (780 mesaje), la 12-06-2008
Felicitari pentru frumusetea asta de goblen. Se contureaza o bijuterie. Ai lucrat si pe dos ingrijit. Ma uluieste cat este de frumos.

Replica: Multumesc by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 12-06-2008
pentru ca mi-ati vizitat coltul meu si ca ma sustineti. Da, modelul este deosebit de greu. Nu ma asteptam sa fie atat de complex, dar si bucuria este pe masura.

Vecina mea, Nico? Daca iti spun ca a facut 4 kilograme de dulceata de trandafiri (stiti cat timp iti ia numai sa tai albeata de la trandafiri?) si 20 de kilograme de dulceata de cirese amare, ai inteles cat de bine se simte. Saptamana viitoare asteapta sa-i aduca cineva cirese albe.

Zilele trecute, cand m-am intors de la clinica de la Bucuresti, am gasit, pe masa mea din bucatarie, clatite calde umplute cu dulceata de cirese amare. Mi-a venit sa si plang. Facuse o socoteala cand ajung acasa si le-a facut la ora aceea. Nici nu m-am dezbracat. M-am spalat pe maini si m-am asezat in fata farfuriei si am si mancat una. Cu lacrimi in ochi...

Maria, nu pot face un serial asa cum faceti tu si Tereza pentru ca acum sunt navetista datorita tratamentului pe care il fac la o clinica din Bucuresti, iar cand vreau si eu acces la computer, am concurenti. Este extraordinar serialul vostru. Va rog sa ma credeti ca dupa ce vad ce postati voi, la topicul vostru-serial, imi iau goblenul si merg sa fac o claca cu vecinica mea.

Dosul meu nu arata asa cum as fi vrut eu, dar o sa ma straduiesc. Ma gandesc sa le lucrez perfect. Nu se stie ce iti rezolva viitorul. Iar in cazul in care le daruiesti (cum am facut cu peretarul), cred ca trebuie sa daruiesti un lucru de calitate.

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 12-06-2008
ideea telenovelei asa cum spui, este de a provoca apetitul pentru lucrat goblen. Felicitari pentru spatele goblenului. Chiar daca intri mai rar creai un topic separat pentru Aproape de Cer. Este o intalnire mai asteptata a ta. Fotografia de control, - ceva obisnuit - nu avantajeaza. Este mult mai frumos si il putem aprecia in realitate multumita tie.
Ce sa spun, te invidiez pentru asa o vecina, dar se vede ca o si meriti.

Replica: Va by Zoica Maniu (230 mesaje), la 13-06-2008
iesi o minunatie de goblen. Felicitari, Laura si multa sanatate.
Laura sunt invidioasa pe tine ca ai o relatie atat de frumoasa cu vecina ta. Cred ca in alta viata ati fost surori.

Replica: Abia astept by Ilinca Moruzeanu (107 mesaje), la 14-06-2008
sa vad il vad terminat. Laura, spor la lucru!

Replica: Si by Venera Chiriac (112 mesaje), la 15-06-2008
eu tot spor la lucru iti urez pentru ca vreau sa il vad, repede, repede.

Replica: Lucrezi la by Bica Nistor (1268 mesaje), la 15-06-2008
un model tare dificil, Laura. Felicitari! Este modul tau de a uita lucrurile mai putin placute ale vietii?

Replica: Mi-as by Alice Popa (233 mesaje), la 15-06-2008
dori ca flerul Bicai sa nu se confirme, Laura. Multa sanatate si succes la lucru.

Replica: Nici by Niculescu Greta (49 mesaje), la 18-06-2008
macar trei puncte, Laura? Sanatate si de la mine!

Replica: Felicitari, Laura! by Grigorita Carmen Laura Tereza (1264 mesaje), la 18-06-2008
Lucrezi foarte frumos. Este o splendoare, tabloul.

Replica: Laura, by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 18-06-2008
nu am apucat pana acum sa-ti spun ce mult imi place goblenul tau. Este super, atat de gingas. Sper ca te simti mai bine. Va doresc multa sanatate si tie si vecinei tale si sa ai spor in continuare.

Replica: Foarte greu, by Malinescu Anda (68 mesaje), la 21-06-2008
nu-i asa, Laura?

Replica: Ma bucur ca ai by Veronica Ene (179 mesaje), la 22-06-2008
revenit. Ai mai avansat la Aproape de cer?

Replica: Va by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 22-06-2008
multumesc pentru toate comentariile, pentru urari si cuvintele frumoase.
Da, Maria - fotografia de control nu reda nici pe departe frumusetea a ceea ce urmeaza sa iasa ca goblen.
Zoica si eu m-am gandit ades la ceea ce mi-ai scris tu.
Da, Bica - este si aceasta o modalitate de a uita multe, inclusiv ca lucrez goblenul pe patul unei clinici.
Nu ma simt mai rau, dimpotriva analizele demonstreaza ca totul este stationar si ar trebuie sa ma bucur, dar din pacate, faptul ca stau atat de departe de casa atatea zile pe saptamana, ma otraveste. Am un sot admirabil ce mi-a adus un laptop imprumtat si mi-a facut si wireless, numai ca sa mai pot sta si pe net, asa ca l-am refuzat. Asta imi mai trebuia in spital - conflict cu medicii ca le bruiez echipamentele medicale.
Vecina se ocupa impreuna cu ai mei si rudele mele, de casa si de ai mei, dar imi doresc sa fac eu asta. Ma simt ca si cum as fi handicapata si incep sa nu mai am aceeasi incredere in mine.
Nici nu stiti ce inseamna sanatatea decat cand nu o mai ai.
Urmeaza pentru mine o perioada de gratie mai mare si sper sa pot sta mai des de vorba cu voi.
Va multumesc ca imi sunteti aproape.

Replica: Nici by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 23-06-2008
nu imi pot inchipui ce greu este sa fii departe de casa atata timp. Dar trebuie sa gasesti puterea sa treci si peste asta. Ai noroc cu o familie care te sprijina si te iubeste si o vecina care incearca sa-ti mai ia din greutati. Este mare lucru.

Iti doresc multa sanatate si tie si vecinei tale.

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 29-06-2008
am vazut ca zburai pe aici. Pe unde ai ajuns cu goblenul? Nu ai inaintat? Iti tin pumnii si sper sa revina soarele pe strada ta ca tot spuneai ca nu te-a lasat ploaia sa te plimbi in seara asta.

Replica: Am promis by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 04-07-2008
de mult ca o sa va arat ce mi-a cumparat Alice din Austria. Am gasit imaginea (aproximativa) pe net si o postez si pentru voi.



Replica: Si by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 04-07-2008
acum, surpriza mea pentru voi.



Replica: Este un vis by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 04-07-2008
Nu pot spune mai mult caci nu imi gasesc cuvintele ca sa exprim ce simt cand il privesc. Iti multumesc Laura pentru aceasta imagine mirifica.

Replica: Fantastic! by Grigorita Carmen Laura Tereza (1264 mesaje), la 04-07-2008
Felicitari! Este absolut magnific. Si eu m-am indragostit de acest model. Inca nu l-am luat, dar ii va veni si lui timpul.

Replica: Superb, Laura! by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 04-07-2008
Mi s-a taiat respiratia cand am vazut minunea ta. Este o opera de arta. Te face sa visezi cu ochii deschisi. Te felicit si iti multumesc. Este mirifica.

Replica: Am by Maria Nistor (4945 mesaje), la 05-07-2008
uitat sa te intreb ce model este pus pe rama lui nea Costica?

_________________
Laura - Invata sa ai mereu un zambet ascuns in inima pentru un prieten.
E asa ciudat ca mai gasim timp pentru ura
Cand viata toata, abia e-o picatura.
Ca nu culegem flori si nu zambim,
Noi, care, atat de repede, murim.


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Colectia mea, Laura
MesajScris: 21 Iul 2009, 12:53 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 07 Feb 2009, 01:53
Mesaje: 328
Nume forum:1
Replica: Laura, by Alice Popa (233 mesaje), la 05-07-2008
poate ar fi fost bine sa lasi o rezolutie mai mare la imagine. Dar de ce este galbuie, intr-un colt, panza?
Este un model greu si l-ai lucrat destul de repede. Se cunoaste nevoia de a-ti ocupa timpul, intens. Felicitarile mele pentru reusita.
Iti doresc multa sanatate.

P.S. Ce ai postat tu, la agatatori seamna 70%. Daca mai ajung vreodata acolo, o sa fac o fotografie, daca tii neaparat.

Replica: Laura, by Tender Rose (248 mesaje), la 06-07-2008
este un vis. Deosebit de frumoasa si are un impact nemaipomenit cand o privesti. Imi place mult. Sa tot lucrezi modele asa de frumoase. Laura, multa sanatate!

Replica: Va by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 06-07-2008
multumesc la toate, pentru cuvintele frumoase si va mai multumesc si pentru urarile de sanatate. Pentru mine a contat ce ati scris fiecare, aici.

Alice, cred ca ai dreptate referitor la marimea imaginii. La urmatorul goblen, poate. In ceea ce priveste imaginea cu agatatoriile - promisesem ca o postez si am vrut sa ma tin de cuvant.
Ai un ochi de vultur! Pata galbena este de la o cafea. Am lasa putin goblenul pe masa, in camera asistentelor, la clinica si cineva mi-a facut-o, din greseala. Pe margine nu am insistat pentru ca mi-a fost frica sa nu se deformeze panza. Am curatat goblenul cu spuma Carpetin cand am ajuns acasa (la o saptamana de la eveniment) si am avut ceva emotii pana s-a uscat.
Acest goblen este deja destinat unei persoane care are grija de mine. Nu il voi inrama eu. Mi-am luat carton cu mine si maine o sa-i fac cu cutterul un pass neutru, alb si apoi il ambalez in hartie de cadou si asa il voi inmana.
Urmatorul? Mai am cateva ore ca sa hotarasc ce extrag din lada mea de zestre. Saptamana viitoare va povestesc.
Sa ne auzim cu bine!

Replica: Mi-a by Oana Stancu (355 mesaje), la 07-07-2008
facut dimineatamai aproape de cer. Este superb. Felicitari, Laura si multa sanatate.

Replica: Te felicit pentru performanta by Zoica Maniu (230 mesaje), la 08-07-2008
de a fi cusut un goblen cu atatea culori.
Multa sanatate iti doresc.

Replica: Bravo, Laura! by Lucia Marina (214 mesaje), la 08-07-2008
Nimic nu te doboara! Nici macar un goblen atat de greu.
Sa fii mereu la fel de puternica.

Replica: Ma bucur by Lamaita Ghilaciu (136 mesaje), la 08-07-2008
pentru tine ca ai reusit sa dobori un obstacol atat de greu.
Sanatate si spor in continuare la lucru.

Replica: Felicitari, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 09-07-2008
caci l-ai cusut intr-un timp atat de scurt. Sa ai spor si in continuare!
M-am indragostit de el.

Replica: Este by Maria Zanfir (553 mesaje), la 09-07-2008
atat de frumos ca nu iti vine sa crezi ca exista.

Replica: Papusa ta by Patruleasa Jeni (182 mesaje), la 09-07-2008
din leagan are un farmec nemaipomenit, acolo sus, langa atata verdeata si cele doua pasarele.

Replica: Felicitari by Adela Aura Vlad (401 mesaje), la 09-07-2008
pentru modul cum ai ales sa treci prin aceasta etapa a vietii tale. Goblenul este mirobolant.

Replica: Te by Ramona Marculescu (166 mesaje), la 09-07-2008
felicit, Laura. Esti o luptatoare, dar si o lucratoare de goblen buna. Bas le chapeau!

Replica: Superb. by Stefanescu Elena (2618 mesaje), la 17-08-2008
Si tu si vecina ta meritati toate cuvintele frumoase si sanatate din belsug.

Mi-as dori si eu sa cos atat de bine si pe spate. Am invatat la scoala de la o femeie de servici si incerc sa ma perfectionez. Daca ai putea sa explici (cand ai timp si daca nu cer prea mult) as fi tare bucuroasa.
Am sa expun si eu goblenele mele in curand si fata si spatele sa vedeti cum am evoluat.
Pana atunci sanatate multa va doresc atat tie cat si vecinei tale si sa aveti acele cu multe aripioare.

Replica: Elena, am sa o rog pe Maria-Venus by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 17-08-2008
care a evoluat spectaculos in sensul coaserii corecte si pe spatele goblenului, sa te ajute ea cu toate informatiile necesare. Eu mai am doar cateva ore si trebuie sa ma intorc la clinica si vreau sa citesc cat mai mult si sa raspund la cat mai multe topice. Nu te superi, nu?
Iti multumesc in numele meu, dar si al vecinei mele dragi si iti doresc si eu tie, multa sanatate.

Replica: Laura, by Calinescu Ramona Nicoleta (901 mesaje), la 25-08-2008
nici nu stii cat m-au impresionat postarile tale. Multumesc. Mi-ai creeat emotii mari si retrairi sufletesti, - imi dadeau lacrimile cand am citit de vecinica ta, de momentele ei in care iti face surprize, de dulceata de cirese amare. Am avut si eu o astfel de vecinica (o mai am), dar acum este plecata din tara si mi-am amintit de toate astea! Si tanjesc... Felicitari doamnei pentru goblenat, felicitari si tie, atat maiestrie! Nu am mai vazut atat de frumos lucrat! Insanatosire grabnica!

Replica: Cand by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 02-09-2008
mi se va intampla sa plec spre Lumina, o sa strang toate cuvintele scrise de voi, aici si o sa le iau cu mine ca sa pot trece puntea pana la Doamne-Doamne, cat mai usor.

Am planuri mari. La inceput voi lucra de acasa ca si cum voi fi la servici (printrun soft care imi permite acest lucru). Apoi, imi voi pune incet, incet cu ajutorul ajutoarelor, casa la punct. Va fi pentru prima oara cand nu voi mai pastra rochia de catifea mov-cardinal pentru momentul cand voi slabi*. O sa dau de pomana toate lucrurile pe care nu le-am folosit in ultimii ani. Asa, va fi o placere sa-mi mentin curatenia in casa, fara a ma simti sufocata de lucruri.
Apoi voi incepe sa gatesc pentru ca am descoperit ca imi este tare dor sa gatesc, sa coc prajituri si sa fac toate minunile de sezon.
Dupe ce voi reusi sa intru in normal, voi alege sa merg la servici langa colegii mei de care imi este atat de dor.
Mi-am propus sa nu ma mai grabesc. Sa imi asum ragazul pentru fiecare fiinta ce imi va iesi in cale. Nu stiu daca voi deveni o prezenta regulata pe forum (asa cum faceam inainte) pentru ca mai vreau ca in fiecare seara sa ma plimb cat pot de mult.

* rochia despre care va vorbesc are fix 24 ani. De 24 ani spun acelasi lucru: lasa ca vine el ziua cand o sa slabesc si o sa o port din nou. Acum 24 ani, cand am aparut la o petrecere imbracata in ea, s-a facut liniste in restaurant si toata lumea se uita la mine. Cred ca m-am craponat prea mult de lucruri, amintiri pe care le doream retraite. Stiu doar ca ceea ce conteaza cu adevarat este clipa de fata in care trebuie sa respir viata cu ce imi ofera ea acum.
Va rog mult sa va ganditi la acest aspect. Si ca sa intelegeti: familia cu cei trei copiii care au murit in accident, saptamana trecuta (v. stirile de la TV), nu si-a imaginat niciodata acest final. Noi, oamenii uitam ca suntem efemeri.

Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2618 mesaje), la 02-09-2008
incerc sa-mi gasesc cuvintele sa spun cate ceva, dar nu pot. Singurul lucru care il simt acum sunt lacrimile care m-au napadit si vorbele tale care au ajuns la sufletul meu. Sper ca toti cei care ii vei intalni sa te faca sa zambesti si sa aiba acelasi suflet pur si curat ca al tau. Sanatate si multe minunatii in jurul tau. Le meriti, esti speciala.
Cu drag, pupici.

Replica: Pana by Maria Nistor (4945 mesaje), la 03-09-2008
o sa ajungi la Punte iti urez multa sanatate si cat mai mult timp alaturi de noi. Multumesc pentru ca imparti cu noi esenta vieti. In privinta rochitei tale la care tii asa de mult, este pacat sa o dai. Cu ea, ai pastrat un moment al tau special si il retraiesti cu atata emotie de cate ori te uiti la ea; este un pic ca si rochia de mireasa. Cu siguranta erai tu care emanai o lumina speciala, nu doar rochia in sine.

Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 03-09-2008
m-a impresionat tare mult ce ai scris si parca am simtit o unda de tristete care m-a cuprins si pe mine. Eu sper ca dupa ce iti vei face plimbarile pe care le doresti atat de mult, in fiecare seara, sa te asezi in fata calculatorului si sa ne scrii si noua cateva cuvinte pe care, sa stii, noi le asteptam. Cuvintele tale au o darul de a-mi da liniste, (mi te inchipui a fi un om tare bland) si sunt pline de intelepciune.

Multa sanatate iti urez si sa stii ca prezenta ta, imi aduce multa bucurie.
Cu mult drag,
RodiMar

Replica: Maria, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 05-09-2008
cand am vazut mesajul tau, m-am ridicat sa merg si sa scot rochita mea draga din dulap ca sa o pun imediat in punga si sa o dau a doua zi de pomana (adica ieri). Mi-era teama ca nu voi mai avea puterea sa ma tin de cuvant, daca mai primesc astfel de imbolduri.
Nu am mai gasit-o. Pana la urma am intrebat pe ai mei, daca nu stie cineva de rochita mea. Raspuns = 0. Dupa inca o ora de zbucium, am aflat adevarul. Baiatul meu cel mare a facut marturisiri complete intre patru ochi: rochita este la el si nu mi-o va da niciodata sa o dau de pomana pentru ca o va purta intr-o zi, ...aleasa inimii lui (!). Am plans amandoi, strangandu-ne in brate. Fiecare varsam lacrimi pentru ceea ce simtea in clipele acelea sau era o rabufnire a ceea ce tinusem ascuns in noi? Eu, stiu sigur un singur lucru: am plans clipele de fericire: cele in care l-am tinut pentru prima oara in brate, cu trufie, convinsa ca Domnul mi-a dat ce mi se cuvine (naivitate de mama! Nu stiam, pe atunci, ca i sa da nou-nascutului, ce i se cuvine). Clipele in care ii faceam baita si ii sarutam piciorusele roz, clipele in care, vazandu-l cu cata usurinta facea primele litere in caietul lui liniat, ii sarutam manutele, clipele in care pregateam impreuna masa de seara, mergeam in excursii lungi si jucam volei pe pajisti, clipele in care ne avantam amandoi cu picioarele in apa paraurilor de munte, clipele in care am impartit impreuna focurile examenelor, clipele in care mi-a demonstrat abilitatile lui de sofer. Clipa in care mi-a destainuit prima lui dragoste si apoi serile in care palavrageam despre viata, despre amintirile uitate ale copilariei lui.
M-am uitat inapoi si m-am intrebat daca am stat atat cat trebuie un parinte sa stea langa copiii lui. Raspuns categoric, desi viata mea s-a invartit numai in jurul celor trei barbati din familia mea: niciodata nu stai suficient langa pruncul tau.
Iata, Maria, ca rochita ramane in familie, cum parca ai procrocit tu atunci cand ma sfatuiai sa nu o dau.

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 05-09-2008
am zile frumoase si sunt fericita. Am inceput sa lucrez de acasa si sunt tare fericita. Am inceput incet, incet sa ma implic in aplicatiile administrative ale casei, dar am si o groaza de ajutoare. Seara, degust farmecul uitarii de sine, in plimbari lungi alaturi de unul din brazii din familia mea.

Blandetea mea este un bun castigat in aceasta viata.
Inteleapta nu stiu daca sunt.
Ieri m-a sunat medicul meu de la Bucuresti si m-a conjurat sa revin la clinica. Am refuzat.

Iti multumesc pentru urari, dar nu uita, - eu sunt un om sanatos.
A, sa nu uit: si mie imi face placere prezenta ta.

Replica: Laura, cuvintele by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 05-09-2008
scrise de tine ma emotioneaza si, daca in timp ce citesc, imi vin prin minte o multime de lucruri pe care as vrea sa ti le spun, cand incerc sa scriu nu mai reusesc sa exprim totul, asa ca nu pot decat sa-ti doresc multa, foarte multa sanatate si sa ramai la fel de inteleapta cu privire la ce este mai pretios in viata. Si, bineinteles, spor la lucru. Este singurul mod de a uita de durerile vietii.

Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 05-09-2008
atunci cand citesc cuvintele voastre sunt si eu emotionata si nu o data ma asez in locul vostru. Ce as putea sa ii scriu eu unei Laure de pe un forum, intr-o astfel de situatie?
As incerca strategii de imbarbatare, este adevarat, dar greu de stiut daca as reusi sa alin ceva.
In ceea ce va priveste, simt cum vibreaza energiile bune, trimise de voi si ma simt mai bine ca nicioadata.
Astazi am lucrat primele mele 8 ore complete si ma simt extraordinar de bine. Acum, am la cuptor o placinta cu branza si stafide din care un sfert este pentru vecinica mea ce are o groaza de probleme administrative: varuieste, vopseste, modifica, - ca orice femeie are vrea sa se simta bine in casa ei, la iarna.

Replica: Laura, by Doruletz Mic (1005 mesaje), la 05-09-2008
am venit sa te imbratisez la tine, acasa. Si o sa mai vin pe la tine cand mi se vor usca lacrimile.

Replica: Doruletz, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 05-09-2008
nu vreau asa. Sa stii ca sterg tot ce am scris pana acum, daca asa simtiti. Pentru ce lacrimi? Pentru ca pe o fisa medicala, unde sus scrie numele meu, este un diagnostic necrutator? Desensibilizeaza-te si hai langa mine, daca tot ai venit la mine.
Ieri seara, timp de doua ore a fost ceva fantastic in casa mea. Dragii mei mi-au pregatit o petrecere surpriza. Am spart urechile vecinilor cu chiotele mele de fericire. Au venit colegii mei de la servici, cu flori, cu sampanie frantuzeasca, cu prajiturele, cu pupici, cu imbratisari, cu muzica. Am dansat! Nici nu mai stiu de cand nu am mai dansat. Doamne ce frumos a fost! Si nu au plans si nu am plans, Doruletz draga. Si sunt atat de vesela. Am dansat in picioarele goale pentru ca de emotia revederii nu mi-am mai gasit nici macar papucii de casa, ca pantofii nici nu stiam pe unde sa-i caut. Te las si va las sa ascultati muzica pe care am dansat si merg sa fac nani.
Noapte buna!

Replica: Si by Ileana Miroiu (780 mesaje), la 05-09-2008
eu te imbratisez si dansez in ritmurile Give me hope, Joanna!
Si ii multumesc Joannei ca ne poate da sperante.

Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 06-09-2008
mi te-am si inchipuit dansand in picioarele goale, cu zambetul pe toata fata, radiind de fericire ca ai alaturi pe cei dragi, chiar daca nu stiu cum arati. Eu te-am vazut si de cate ori iti scriu sau citesc ceva scris de tine, eu te vad in fata ochilor, mi te inchipui intr-un anume fel si crede-ma imi place ce vad. Am invatat odata in plus de la tine din ce am citit pe aici despre demnitate, optimism si speranta si despre cum poti sa-ti faci zilele mai fericite alaturi de cei dragi. Uitam mereu asta si nu stiu de ce.

Stiu ca esti sanatoasa si ma bucur pentru asta.

Replica: Laura, o lacrima, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 06-09-2008
tot a picurat, dar de bucurie pentru tine si pentru toate gargaritele ce emana energie pozitiva si o trimit catre cei dragi.

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 06-09-2008
avanatajul nostru este ca necunoscandu-ne fizic este mai usor sa contruiesti cu ochii mintii, imaginea unui om dupa ceea ce scrie. Mai greu este sa-ti imaginezi ce se afla in mintea si inima unor oameni pe care ii cunosti. Culmea!
Ca sa intelegi ce vreau sa spun, afla ca pe cei care-mi sunt colegi de ani buni, nu mi i-as fi imaginat vreodata capabili sa faca gestul pe care l-au facut aseara cu complicitatea alor mei. Baietii (majoritatea de varsta mea), par niste tipi cu morga. Vesnic imbracati in costum cu cravata, cu camasi alb sau bleu imaculate, parfumati discret, proaspat barbieriti, constant. Fetele (de la pustance pana la candidate la pensie), mereu pedante, cu aer tineresc, dar acablate de o groaza de probleme personale, - nu par sa isi mai aduca aminte ca mai exista si altcineva pe langa ele.
Aseara, in tinuta sport, cu flori de toate felurile in maini (asta inseamna ca fiecare s-a implicat si nu s-a apelat la o florarie), cu zambete pana la urechi, cu chiote (de s-a dezmortit tot blocul), au intrat in casa mea pe ritmurile muzicii (aveau un mini-casetofon la ei). Nu stiu daca iti dai seama ce inseamna sa vezi o explozie de veselie care vine spre tine, te inconjoara, te imbratiseaza, te saruta, te mangaie si se bucura aievea ca existi. Nu am putut nici o clipa sa o fac pe gazda pentru ca treceam din imbratisare in imbratisare. Acum, cand va scriu, am sentimentul ca fiecare a avut un scenariu in minte despre ce sa discute cu mine. Amintiri pe care le-am impartit, in diverse ocazii: ziua unui coleg, o sedinta plictisitoare, o petrecere la servici, o nunta. Momente in care am ras din tot sufletul si ne-am bucurat impreuna.
Am primit de la ei o groaza de daruri care iti vor spune multe despre oamenii de langa mine, pe care credeam ca ii cunosc(!): o iconita sfintita la Mormantul Sfant, o broasca de jad (aducatoare de energii bune), doi delfini de sticla micuti (alt simbol benefic), o sticluta cu mir si busuioc, luata toamna trecuta de pe moastele Sfintei Paraschiva, un sirag micut cu pietre semipretioase (amestec de pietre aducatoare de sanatate), sapte Budha mititei cu snur rosu, un set de ceaiuri pentru cresterea imunitatii (adus din China) alaturi de vase din ceramica pentru a le prepara si o cruciulita. Cruciulita are o poveste deosebita. Cred ca ti s-a intamplat macar o data in viata sa vezi o cruce si sa nu-ti mai poti lua ochii de la ea. O astfel de cruce are sefa mea: este simpla, din argint si are o singura peruzea pe ea. Cand o privesti, invariabil simti nevoia sa o mangaii, macar cu privirea. Nu sunt unica ce avea acest sentiment. Persoane straine ce ne intrau in birou, sfarseau prin a exclama: Ce cruce frumoasa aveti! Sefa o purta constant la gat, exceptie doar momentele cand, la petreceri alegea bijuterii in ton cu tinuta. Dar, si atunci, stiu ca aceasta cruciulita se afla undeva, in poseta ei. Dupa 11 septembrie, unul din colegii nostri a plecat in America. Era atat de stresat si ne-a si spus lucrul acesta. Sefa si-a scos cruciulita si i-a dat-o, spunandu-i ca atat timp cat va avea cruciulita la el, va fi pazit de toate relele. Colegul a returnat cruciulita la revenire si stiu ca si atunci au fost niste privire printre colegele noastre, din care reiesea ca unii sunt cam dusi cu capul. Ei bine, acea cruciulita este acum la mine si chiar o port la gat. Nu a existat dar pe care l-am primit aseara care sa nu ma bucure, dar acesta m-a topit.
Da, am dansat aseara, dar astazi am o febra musculara si o durere de oase de abia ma misc. Si am dormit toata ziua. Cred ca dupa luni de zile de zacut in pat, picioarele mele uitasera sa mearga, daramaite sa danseze.
Uitam mereu
RodiMar, da, uitam mereu si este tragic cand descoperim ca nu trebuie sa uitam, tocmai cand ajungem la limita.
Emilia, oamenii trimit mereu energii bune, dar arar realizam aceasta minune. Astazi, m-a sunat medicul meu ca sa ma intrebe ce fac. I-am povestit ce am facut ieri si ca tocmai dormeam, iar el mi-a zis, atentie mare, fetelor! Laura, fa o minune!

Replica: Ma bucur by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 06-09-2008
ca te-ai distrat la petrecere Laura.

Nici nu-ti inchipui cat m-au emotionat cuvintele pe care mi le-ai scris. M-am tot gandit sa-ti raspund, dar cuvintele nu vroiau sa apara. Dar cred ca tu stii ceea ce vroiam sa spun si cuvintele nu pot exprima.

Te imbratisez cu drag si Laura, fa o minune!

Replica: Nico by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 06-09-2008
stiu ce vrei sa spui. Nu ai observat insa ca sunt etape in viata noastra sau numai momente cand nu putem exprima ceea ce simtim?
De cate ori, la clinica, nu am citit eu ce scriati aici. Profitam cateva minute, din cand in cand, de computerul din biroul doctorului meu. Si nu puteam scrie nimic. Cred ca nu venise inca momentul sa scriu.

Am inteles apelul tau si fii convinsa: Laura va face o minune.

Replica: Iti dau mare dreptate by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 09-09-2008
cu privire la ceea ce ai scris despre oamenii pe care ii cunoastem si nu stim ce este in mintea lor. Nu demult am fost foarte dezamagita de o persoana de la care nu ma asteptam deloc. Nu mi s-a intamplat prima data si totusi continui sa am incredere in oameni. Daca am spus ceea ce am gandit poate unii s-au suparat, dar decat sa fiu falsa si sa-i mint in anumite privinte, am preferat sa-mi spun parerea cu orice risc. Cine vrea sa aprecieze acest lucru sa o faca, cine nu, n-are decat sa se amageasca in continuare.

Am citit cu placere ceea ce ai scris Laura si nu pot sa spun decat: Laura, fa o minune! O asteptam cu totii si am mare incredere ca vei reusi.

Replica: Laura, by Grigorita Carmen Laura Tereza (1264 mesaje), la 09-09-2008
ai o colectie deosebita. Felicitari! Ma tot uit si nu ma satur. Colt de salon l-am luat si eu. Cat ai lucrat la el? Si am mai vazut ceva care mi-a placut mult: peretarul cu panselute. Este la flori? Eu nu l-am vazut. Superb.

Replica: Tereza, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 09-09-2008
am scris eu undeva ca am lucrat Colt de salon? Atunci sunt o mincinoasa pentru ca in afara de cateva puncte facute pe ici pe colo, la acest goblen (stii cand stai sa-ti faca vecinica o cafea, ii mai pui cateva puncte pe panza), in rest, goblenul este al ei. Timp de lucru (concomitent cu alte goblenuri mai mici, cam 6 luni aproximez eu, din ce imi aduc aminte. Te gandesti sa il pornesti pe al tau?

RodiMar, am trecut printr-o situatie similara ca a ta. M-a durut si uneori ma mai doare cand imi amintesc.
Am deschis casa mea pentru niste oameni care aveau nevoie de alinare, de imbarbatare si suport pentru a se echilibra. I-am tratat ca pe rudele mele apropiate, in detrimentul linistii parintilor mei. Si cand am aflat ca m-au tradat, m-a durut atat de tare incat vroiam sa le strig faptele reprobabile, tare ca sa auda toata lumea. Sotul meu, m-a ponderat si m-a ajutat sa trec peste primele momente de furie, dar te intreb eu pe tine - este bine sa intorci obrazul? Astazi, ma gandesc cu amaraciune ca trebuie sa spun doar, Domane, iarta-i cu nu stiu ce fac, dar te intreb eu pe tine, eu de ce trebuia sa sufar?

Replica: Eu mai by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 10-09-2008
cred in oameni. Chiar daca "mi-am luat suturi" destul de dureroase de la multi asa-zisi prieteni. Dar, daca ar fi sa dau timpul inapoi stiu sigur ca la fel as proceda. Nu pot sa ma invat minte, asa cum spune si mama mea. Nu pot si nu vreau sa imi pierd increderea in oameni.

Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 10-09-2008
eu cred ca fiecare suferinta provocata de oameni de la care nu ne asteptam, adauga cate o picatura de intelepciune, ne invata sa ne controlam si sa stapanim situatii similare. Poate vei spune ca vom intalni altfel de situatii si vom suferi din nou, nedrept, dar se va adauga din nou o alta picatura de intelepciune. Important este sa stim sa trecem peste astfel de situatii si sa ne bucuram ca avem alaturi de noi persoane dragi care ne redau echilibru in momentele grele si sa avem putere sa-i iertam ca asa cum spuneai tu: nu stiu ce fac. Eu cred ca la un moment dat, isi vor da seama de greseala, dar nu au puterea sa o recunoasca.

Laura draga iti doresc numai bine si nu uita: fa o minune!

Replica: Adriana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 10-09-2008
noroc ca mintea noastra este selectiva si stie sa ne aline durerile si dezamagirile, aducand uitarea.

Uneori, in flashuri, imi amintesc cum m-a dezamagit unul-altul. Zambesc cu intelegere, acum. Dar, cu parere de rau, imi reamintesc cata suferinta a fost in sufletul meu, atunci.
Astazi am mers cu microbuzul si cum era inghesuiala, unul dintre tinerii din fata mea a cazut peste mine. Am simtit cum ma strapunge durerea in picior si parca mi-a parut rau ca tanarul, rusinat de rasul prietenilor lor, s-a ridicat si nici macar nu si-a cerut scuze.
Nu m-a lasat inima si l-am apostrofat la coborare, privindu-l drept in ochi: Imi cer scuze ca ai cazut si m-ai lovit peste picior de mi-a amortit de durere. S-a facut liniste si, nu plecase microbuzul din statie cand am auzit in spatele meu: Imi cer scuuuuze, dooaaamna! Hohotul prietenilor lui ce a urmat acestui strigat nu m-a facut sa cred ca tanarul nu a fost sincer cand si-a cerut scuze.

Ce zici, am suficienta incredere in oameni, Adriana? Sper ca viata sa nu-ti zdruncine dorinta de a avea incredere in oameni.

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 10-09-2008
in ultimele zile sunt obsedata de viata Maicii Tereza si caut cu infrigurare informatii pe net. Am scormonit, mai in toate limbile si cu traducerea automata de la Google, mi-am facut o imagine despre aceasta femeie.
Ramane incert (pentru mine), in care moment al vietii ei, s-a produs cotitura care i-a adus statutul de sfanta. Pentru mine ar conta sa ii aflu motivatia, primul impuls (sau ce-o fi fost), care a condus-o spre acest drum care a facut din ea o legenda. Nu stiu de ce cred ca tot o dezamagire a facut-o putin mai inteleapta (atunci) si ca de aici i s-a conturat drumul.
Poate, tocmai atunci cand suntem mai loviti de oameni, incercam sa aprofundam slabiciunea omeneasca, sa o intelegem si, astfel, sa capatam acea farama de intelepciune ce adunata, ne da o experienta de viata. Sau poate este numai faptul ca trecem in alta etapa a vietii, iar modul nostru de gandire se modifica?
Am o prietena ce spune ca atunci cand ne apropiem de Dumnezeu, ii intelegem mai bine pe oameni. Mie imi repeta constant ca m-am apropiat de El. Cum nu intelegeam si gandeam ca face referire la statutul meu medical, am rugat-o sa imi explice. Afla ca ea este convinsa ca acesta apropiere a avut loc tocmai prin faptul ca lucrez... goblen. Se refera la faptul ca il lucrez pe Sfantul Nectarie. Si lui, cand ii mai cos un punct, la chip, ma rog sa faca o minune!

Replica: Tot by Tudorancea Rodica (220 mesaje), la 11-09-2008
la Nectarie, Laura? Este un goblen tare mare si este musai sa-ti urez spor la lucru.

Replica: Te pupici, by Malinescu Anda (68 mesaje), la 11-09-2008
Laura si sa stii ca mie mi-a fost dor de tine.

Replica: Laura, by Cornelia Suteu (272 mesaje), la 11-09-2008
referitor la Maica Tereza, eu cred ca purtam in noi, predestinat, destinul ce ne indreapta spre o astfel de misiune si ai nevoie doar de o scanteie.

Replica: Astazi, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 12-09-2008
am trait si eu o experieta neplacuta fiind la cumparaturi cu fiul meu. Am rugat un domn sa-l lase pe fiul meu sa treaca cu caruciorul. Acesta m-a apostrofat cu un ton foarte ridicat de am ramas uimita. Probabil era foarte stresat sau foarte tupeist sau prieten cu Bachus ca altfel nu am reusit sa-i inteleg reactia dura pe care a avut-o. Cred ca ajungea sa se uite cineva la el si izbucnea, asa pornit pe cearta era. Dupa ziua pe care am avut-o astazi la serviciu era tot ce nu aveam nevoie sa mi se intample. Mi-am revenit foarte greu abia dupa un timp dupa ce am ajuns acasa si am vorbit la telefon cu cumnata mea, care spunandu-mi problemele ei mi-a distras atentia si m-a facut sa-mi revin din supararea mea. Bine ca a trecut, dar inca imi staruie in minte chipul acelui barbat pe care mai sus l-am numit domn, dar care nu merita sa fie numit astfel.

Fetelor, sa aveti un week-end placut si aripi la ac, cele care veti avea timp sa lucrati goblen. Eu, daca va fi timpul prielnic voi merge la recoltat de cartofi.

Replica: Laura, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 13-09-2008
am tot vrut sa-ti recomand o carte, se numeste "Flacara Violeta" si este scrisa de Teodor Vasile, D. Sc. Ph. D. Este o carte despre care eu am auzit la TV si prezinta de fapt ideea de meditatie pentru sanatate. Eu o tin aproape de mine si cand vreau sa ma linistesc mai citesc cateva pagini. Este o carte pentru toata lumea de fapt, care te invata cum sa-ti linistesti gandurile atunci cand o iau razna.

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 13-09-2008
daca nu stim sa ne facem propria lume si propriul echilibru ajungem sa imbatranim degeaba. Imi imaginez cati pitici au butonat brusc pe toti nervii din mintea ta. Si, vezi, revenim la o vorba mai veche de-a noastra. Echilibrul vine de unde nu te astepti, in cazul tau de la problemele cumnatei tale. Alunga-l pe barbatul prost crescut din mintea ta. Nu merita un loc in mintea ta.

Mi-am propus ca in fiecare zi sa fac ceva bun pentru sufletul meu. Intr-una din zilele trecute, dupa orele de lucru, am stabilit cu o colega ce are un program infernal la munca, dar si un copil autist ca voi trece eu sa-i iau piciul si sa il duc la plimbare.

Nici nu va imaginati ce lume este in sufletul unui copil autist. Piciul este de o frumsete rapitoare, are niste ochi de inger si este avid de tot ce este frumos. Din pacate are un contact intermitent cu lumea noastra si reactioneaza numai la stimulii de el stiuti. Ne-am plimbat indelung, tinandu-ne de mana, am privit vitrinele luminate si colorate, ne-am extaziat batand din palme, cand in parc un catel alerga dupa o minge aruncata de stapanul sau. Am mancat o tarta cu fructe la cofetarie, dupa care am simtit ca este obosit. Am urcat in microbuz si fericiti am luat loc pe scaune. Neinspirata, l-am lasat pe el la margine. Microbuzul s-a umplut de lume in statia urmatoare si o femeie, imbracata frumos si cu o poseta plina de catarame stralucitoare a ajuns in dreptul scaunului nostru. Piciul, fermecat de cataramele stralucitoare a inceput sa le alinte cu degetelele lui delicate. Brusc, cucoana, s-a intors iritata si-a strigat la mine: Spune-i perversului sa-si tina mainile acasa! Am ramas fara aer si apoi i-am explicat ca este un copil bolnav, dar iubeste frumosul si a mangaiat catarama pentru ca i s-a parut frumoasa, in stralucirea sa. A urmat un noua replica naucitoare pentru mine: Si de ce nu-ti tii tampitul acasa? I-am raspuns ca se cunoaste ca nu are copii. Mandra si infoiosata mi-a confirmat ca nu are si-i fericita. Cum se apropia statia la care urma sa cobor am facut ce nu am facut niciodata in viata mea. M-am sculat de pe scaun si l-am ridicat pe pici pe scaunul lui si apoi am strigat: Hei, lume: Femeia de langa mine (si am indicat-o cu degetele) sustine ca piciul acesta este pervers pentru ca i-a mangaiat cu aceste degetele (si i-am ridicat manuta sa o vada toata lumea) catarama de la poseta si imi indica sa imi tin copilul tampit acasa. Si tot ea (si iar am aratat-o cu degetul) este foarte mandra ca nu este mama. L-am dat repede jos pe pici si ne-am indreptat spre usa pentru ca microbuzul oprise in statie. Si bine am facut pentru ca piciul nu trebuia sa auda reactia celor din urma mea, la adresa femeii. Mama cainilor (exprimare eufemistica!) era cel mai des invocata.

Imaginea uimirii cucoanei fata de reactia celor din jur mi-a ramas intiparita pe retina, apoi am incercat sa o alung din mintea mea. Nu merita! Dar... nu am reusit!

Nu stiu daca am procedat corect. Cred ca acea femeie s-a simtit cumplit de lezata de reactia oamenilor si cum eu am generat toata istoria, m-am simtit responsabila cu ranirea indirecta a unui om. La momentul acela mi-am zis ca are nevoie de o lectie. De ce Doamne am fost eu cea care am instrumentat asa ceva?

Dar nu crezi, RodiMar ca uneori trebuie sa avem si o reactie? Ca si noi trebuie sa contribuim cumva la insanatosirea acestei soocietati ce apartine mai mult copiilor nostri, decat noua?
Este strict cazul meu, caci cu un domn cu urme bahice... nu te pui!

P.S. Nu am nimic impotriva femeilor care nu-si doresc copii. Este alegerea lor.

Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 13-09-2008
am citit cat am stat in clinica atat de multe carti si tot nu ma satur de citit. Ieri, cu musafiri in casa si cu o groaza de probleme administrative (am citat-o pe Oana), am simtit nevoia sa recitesc cateva pasaje din Copii de cristal. Cred ca impulsul mi-a venit dupa ce mi-am amintit de piciul colegei.

Suna interesant ceea ce imi scrii si sa stii ca o sa caut. Ca nu se va intampla chiar imediat, iti explic mai jos. Bineinteles ca te voi tine la curent.

Toata saptamana trecuta, ambasadorii mei au mers la un arhitect (unde acesta a schitat, profesionist, cum va arata apartamentul nostru dupa marea reconfigurare), au facut nenumarate drumuri pentru aprobari si para-aprobari dupa ce au achitat diverse taxe si timbre. Nu ma asteptam la atat teravura si mai ales la atatea cheltuieli. Iti dai seama, sederea mea la clinica a subtiat simtitor bugetul familiei.
Am contat pe faptul ca noi vom cumpara numai materialele, iar cumnatul si nepotul meu (musafirii mei de care povesteam Gretei) vor face toate lucrarile, cu drag si fara bani.
Primul pas a inceput alaltaieri, cand debaraua de pe hol (lipita de camera cea mai mica din apartament) a fost desfiintata si realocata camerei mici (prin blocarea ei cu zid din hol si infiintarea unei usi dinspre camera. Ea va deveni dulapul de haine al camerei. Tot ce era in camera a disparut, mai putin canapeaua (ce a capatat o husa noua) si biroul pe care l-au ajustat baietii si l-au transformat intr-o bijuterie, cu ajutorul autocolantului. Juri ca-i de la IKEA.
Camera are culoarea galben stins cu doua linii scurte de portocaliu (in dreptul biroului), exact la culoare cu canapeaua. Perdeaua am gasit-o la second. Este un alb crem cu dungi fine, intretaiate, de portocaliu.
Cum pe jos este un parchet modern din cires (pus cu putin timp inainte de a pleca la clinica, de sotul meu), covorul oval si micut (tot de la second), portocaliu cu linii fine alb-crem (are culorile in oglinda, vizavi de perdea) este tot ce avea nevoie.
Sper ca pana miercuri sa fie totul pus la punct pentru ca va urma camera flacaului meu cel mare.
Nepotul meu munceste acum la reconfigurarea aplicelor din camera pentru a capata o noua fata, potrivita noii camere.

Pe holul de la intrare zac cativa saci ce vor fi gestionati maine sau luni. Sunt plini cu lucruri pe care le socotim inutile si urmeaza sa isi gaseasca un nou stapan.

Bunicuta-de Pirat, acestea sunt motivele pentru care voi mai intarzia cu lecturile.
Iti zambesc!

P.S. Maria-Venus, rochita nu este in saci.

Replica: Rodica, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 13-09-2008
este ciudat. Nu reusesc sa il termin. Nu ma inteleg.
Iti doresc un loc liber la PC, cat mai des si nu uita ca iti zambeste, Laura.

Replica: Anda, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 13-09-2008
ma bucuri. Sa ramai acelasi suflet copil, mereu.

Replica: Multumesc, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 13-09-2008
Cornelia. Am intrebat pentru ca am intalnit o persoana ce seamana cu Maica Tereza si as vrea sa o inteleg.

Replica: Laura, bine i-ai facut individei, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 14-09-2008

merita chiar mai rau. Cat despre apartamentul tau, cred ca va fi un pastel, asa cum l-ai descris. Eu sunt innebunita dupa culorile spuse de tine.

Despre carte, scuza-ma, am uitat sa spun ca eu am comandat-o pe net, nu cred ca se gaseste in librarii.

Si eu iti zambesc si mi te imaginez o persoana plina de viata si bucurie, asa cum sper sa fie toate gargaritele. Am citit undeva ca atunci cand vrei sa ajuti o persoana de la distanta, iti imaginezi aceea persoana si, daca o stii suparata, inlaturi imaginea trista si aduci in fata ta o imagine vesela si plina de energie.

Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 14-09-2008
si eu imi doresc sa iasa tot un pastel, casa mea. Se pare ca rezonam si la culori.

Astazi, desi a fost ziua Crucii si duminica, toata familia a fost in priza. In primul rand au venit ajutoare, mai ales din partea sotului. Au imprastiat sacii (ce zaceau pe hol) prin oras, au facut retusuri in casa, au organizat tot ce se putea aranja cat de cat intr-o astfel de situatie. Baiatul meu cel mic incepe maine scoala si avea nevoie de o groaza de lucruri si de putina lumina, in camera lui. Este mandru de cat spatiu are si de noul look al arealului lui. In timp ce ajutoarele se ocupau de cumparaturi si mancare, eu impreuna cu copiii am selectat cartile din biblioteca. Cartile au stat pana acum pe holul mare, captusit cu rafturi de jur imprejur. Avem (pardon, aveam) peste 4000 de volume si, la un moment dat, in timp ce le triam, am simtit ca ma lasa puterile. Doar faptul ca ma puteau vedeau copii, nu am renuntat. In uscatoria blocului sunt acum cam patruzeci-cincizeci de saci cu carti ce vor pleca maine, - donatie catre o biblioteca din oras.
Am oprit doar cartile pe care si le-au dorit copiii si cele ce purtau o amintire. Asa au aflat si copii istoria unor carti din casa noastra. Am descoperit ca in casa noastra exista doar vreo douazeci de carti, necitite de mine. Mi-am propus ca dupa ce terminam marea reorganizare sa le citesc si pe acestea.
Tot maine se va scoate tot ce este in urmatorul dormitor mic (mai mare decat cel mai mic) al casei si se va porni si aici activitatea, concomitent cu finalizarea celuilalt. Frigul ne-a cam stricat planurile, dar sper sa reusesc sa imi duc planul pana la capat. Din constructie, cele doua dormitoare comunica printr-o usa. Cand ne-am mutat, noi nu am inchis legatura dintre ele, dar am ales sa punem o usa capitonata care sa pastreze intimitatea fiecarui rezident. Usa, a fost tot timpul mascata de un dulap.
Am socotit ca acum pot lasa usa la vedere pentru ca intentionez ca in celalalt dormitor sa fac un fel de mini living cu confortul unui mini-dormitor. Aici va exista o canapea (extensibila) si doua fotolii mici, scoica, un birou ce la nevoie se poate transforma intr-o masa (printr-o tablie ce culiseaza pe rotile, inspre in afara), dar si o masuta liliputana de sticla intre cele doua fotolii. Dulapul oricum este ascuns intr-o debara (iti imaginezi o debara in dormitor?) ce se deschidea in dormitor. Acesteia ii vom schimba usile (cu usi de sticla, fumurii ca si blatul masutei). In interior vom monta rafturi si bara pentru dulap dupa ce vom capitona peretii cu panel din lemn.
Imi lipsesc cele doua elemente de baza, perdeaua si covorasul ca sa pot hotari nuanta camerei. Dar traiasca second-ul! Sper sa am timp maine sa ajung si pe acolo.
Observi cate planuri am pentru maine?

Si eu m-am gandit ca cel mai simplu mod de a ajunge la cartea indicata de tine este sa o caut pe net, asa ca imediat ce termin de scris aici, merg sa o comand.

Cred ca avem aceleasi carti citite. Si eu am citit undeva despre modul in care trebuie sa te rogi. Iti imaginezi cu ochii mintii ce se va intampla. Daca iti doresti ploaie, gandeste-te cum se aduna norii, cum incepe un vanticel ce-i plimba si cum cad primii stropi de apa. Mai apoi, tot cu ochii mintii, vezi cum ploua cu stropi mari, cum apa patrunde printre crapaturile din pamant, cum copacii simt beneficiul ploii, cum raurile se vad in matca lor.
Nu stiu de ce, acum cand iti scriu toate acestea, imi revine obsesiv in minte o carte Prevestirile de la Celestine. Ai citit-o? Ti-o recomand daca ai ragaz.

Da, Emilia. Ma simt plina de energie, ma simt fericita ca motivul marei reorganizari, imi aduna atatia oameni in jur si ca toata familia pare ca ma simte ca fiind sanatoasa. Doar o mama grijulie, vine din cand in cand si-mi inmaneaza un ceai pe care trebuie sa il beau la ore fixe. Nu stiu cum vom dormi in seara aceasta pentru ca suntem cam multi in casa, dar banuiesc ca eu si sotul meu vom dormi pe o saltea, asa cum ni s-a intamplat atunci cand ni s-a repartizat primul nostru apartament. O saltea pentru cort era singurul nostru bun. Ah, si sa nu uit (aviz Minervei!)! Prima noastra cafea in casa noua a fost facuta cu ajutorul unui fierbator intr-un borcan de 400 ml. Eram fericiti ca era cafea-cafea si nu nechezol.
Emilia, iti multumesc pentru zambet si chiar sunt convinsa ca tu stii cat conteaza pentru mine.
Oricum, eu iti zambesc si iti urez noapte buna, bunicuta de pirat.

Replica: Laura, scuze, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 15-09-2008
dar trebuie sa plec la serviciu si nu am timp sa scriu tot ce am in cap cu privire la intamplarea din autobuz. Nu m-am putut abtine sa nu-ti scriu ca i-ai dat o lectie pe masura doamnei fara copii si a meritat din plin tot ceea ce a auzit de la ceilalti calatori dupa coborarea ta si a prichindelului. Sa nu ai remuscari ca a suferit indirect din cauza ta pentru ca a fost necesar sa revina la sentimenete mai omenesti fata de cei ce o inconjoara. Mi-ar fi placut sa fiu acolo sa te aplaud din inima.

Sanatate multa si putere sa poti sa-ti aranjezi casa asa cum iti place. Sa ai spor.

Replica: Laura, te numim, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 15-09-2008
Gargarita Eroina, dupa cat ai muncit ieri. Eu am obosit citind cate ai facut, iar tu, - bravo, nu te-ai dat batuta. Sa vezi ce multumire vei avea cand termini. Dar, nu ma pot abtine si o sa-ti spun aceeasi fraza pe care mi-o spunea doctorita mea si eu nu o intelegeam sau ma faceam ca nu o inteleg: Laura, conserva-ti energia!

Am incercat sa mai scriu ceva, dar a sunat telefonul, mi-a expirat timpul si n-am putut transmite mesajul, asa ca, in asta seara, doar un zambet mare, pentru tine si toate gargaritele de pe forum.

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 15-09-2008
ma bucur ca a fost salvata rochita ta. Odata terminata curatenia trebuie sa ne spui si ce goblene ai pus in camere.

Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 16-09-2008
sunt atat de franta fizic, incat si plimbarea de seara a fost un chin, mai ales ca este frig. Suntem in termen cu lucrarile, dar si eu sunt la termen cu o sfarseala-fara-de-cuvinte.
Am multe ajutoare, sunt rasfatata de viata cat cuprinde, prin faptul ca toti imi anticipeaza miscarile si vor sa faca totul inaintea mea.
Am primit de la vecinica un cadou neasteptat. Baia mica nu intra in planurile noastre din cauza de finante. Toate sunt bune (instalatia sanitara a fost revizuita acum vreo trei ani, iar obiectele sanitare sunt ca si noi), numai faianta si gresia care erau cele de la inceput, ar fi necesitat masuri radicale. Astazi pe la pranz, m-am trezit cu vecinica si cu doi vasnici pensionari: faianta si gresia sunt cadoul vecinei, iar pensionarii-faiantari sunt cadoul vecinului. Sa pic din picioare de rusine. Vecinii mei nu au fost niciodata oameni cu posibilitati financiare si pentru ei, ce au facut, mi se parea ca ma face pe mine de rusine. Am incercat sa parlamentez, dar unul din meseriasi, nea Aurica mi-a spus ca el este responsabil cu totul la indicatia prietenului lui, vecinul meu. Faianta si gresia provin dintr-un depozit in desfiintare si cum ei au pile si relatii, au facut un serviciu fostului proprietar si i-au eliberat depozitul de toate resturile. M-am gandit ca este furata, dar mi-au luat-o ei inainte de a pune orice intrebare si mi-au spus ca au primit act pe tot ce au luat de acolo si ca mi-l arata. Pretul este de doi lei + lumanare. Cam cu inima stransa, mi-am lasat invadatorii sa faca ce si-au propus. Astazi au scos faianta si gresia veche si au netezit peretii.
Sunt si acum indoita de ce se intampla la acest aspect si parca nici nu am o inima foarte buna de cand l-am vazut pe sotul meu ca clatina din cap, cand a aflat. Este adevarat ca acum cativa ani cand ne-am pus termopan si am scos stoleria din lemn masiv de stejar, vecinii si-au dorit-o, iar noi i-am data-o cu tot cu un mester ce le-a si pus-o si ca i-am ajutat sa si varuiasca (stiti cum se face cand schimbi stoleria), dar mesterul era cumnatul nostru, iar zugravul, nepotul nostru.
Nu prea stiu cum sa iau toata aceasta poveste si de aceea am si scris-o, poate ma faceti voi sa inteleg si cum sa ma recompensez.
Pensionarilor le-am pregatit masa de pranz si pe cea de seara, dar raman intrebari si eu nu stiu raspunsurile.

Emilia, promit ca o sa-mi conserv energia cat pot, dar... nu pot. Simt nevoia sa ma misc, sa actionez si sa interactionez. Nu-mi este usor sa fiu spectator si cred ca nici nu vreau.
Maria, dintre toate, la marea reconfigurare, cel mai greu va fi aceasta: cu ce goblenuri voi impodobi fiecare camera?

_________________
Alice - Alice-Gargarita-din-tara-Minunilor


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Colectia mea, Laura
MesajScris: 21 Iul 2009, 12:56 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 14 Iun 2005, 19:44
Mesaje: 1881
Nume forum:1
Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 16-09-2008
asa cum ne bucuram cand daruim ceva trebuie sa invatam sa ne bucuram si cand primim. Daca au facut asta este pentru ca meritai si cred ca nici tu nu eziti sa-i ajuti. Si cum se spune: dar din dar se face Rai.

Replica: Exista o vorba la noi, by Doruletz Mic (1005 mesaje), la 16-09-2008
ce dai, aia primesti.
Si eu iti zambesc, Laura.

Replica: Apropos de ce spunea Doruletz. by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 17-09-2008
Am citit si eu undeva dar nu mai stiu unde exact ca atunci cand vrei sa primesti ceva trebuie mai intai sa daruiesti, adica daca vrei sa primesti zambete trebuie sa daruiesti zambete, daca vrei sa primesti "timp" trebuie sa daruiesti din "timpul tau", daca vrei sa primesti bani trebuie sa daruiesti bani, eu am experimentat si asa este. Asa ca daca tie ti se pare ca ai primit mai mult decat meritai sa stii ca de fapt candva ai daruit si tu. Dumnezeu tine socoteala la toate. Spor la treaba in continuare!

P.S. Eu intru pe la tine fiindca imi place sa admir goblenul meu in lucru in colectia ta si asa mai imi vine chef de lucru. Sper sa nu te superi.

Replica: Laura, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 17-09-2008
am reusit sa comand cartea: James Redfield - Profetiile de la Celestine. Sper ca este bine, daca nu, oricum ma aleg cu o carte.

Cat priveste darurile vecinilor, nu te simti vinovata, - au ei motivele lor sa-ti faca un asa dar.

Un zambet maaare, si nu uita "conserva-ti energia"!

Replica: Revin. by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 17-09-2008
Din motive de Printesa Desertului, mi-am schimbat ora de net, dar n-am ales prea bine. A sunat telefonul, a sunat o vecinica, a venit sotul si eu n-am putut sa-mi fac programul. Ma gandeam doar ca dupa atata oboseala din partea ta, crezi ca se potriveste buchetul acesta in camera pastelata?



Replica: Laura, by Tender Rose (248 mesaje), la 17-09-2008
o mare imbratisare pentru tine din partea mea. Viata ne ofera de toate si provocarile ei sunt fara numar. Ma bucur ca esti o luptatoare. Stau alaturi de tine cu gandul si ma bucur ca ce ai dat odata se intoarce catre tine, exact cand ai nevoie. De cate ori vei avea nevoie de inca o imbratisare, cheama-ma si vin imediat.
Parafrazandu-te, iti zambesc!

Minunat buchetul tau, Emilia.
Eu, ca sa nu pierd sesiunea de scris pe forum, inainte de a ma ridica de la computer, dau un CTRL+A pe ce am scris (adica selectez tot) si apoi un COPY. Ce am scris, ramane in clipboard si cand ma intorc, daca mi s-a inchis sesiunea, deschid o noua replica si dau PASTE. Ce am scris anterior se copie in fereastra.
Chiar acum, pentru ca m-am mocait, scriind aici, intai selectez, copii in clipboard si apoi apas pe MODIFICA. Daca nu imi ia ce am scris, atunci doar deschid o noua replica si-i dau Paste. Stii tu vorba: tot patitu-i priceput.
Iti zambesc si tie, Bunicuta de Pirat.

Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 18-09-2008
astazi iti zambesc si eu de aici, dar oricum iti zambesc in fiecare zi chiar daca nu sunt pe forum.
Multa sanatate si putere si nu uita: fa o minume!

Replica: Cred ca ieri, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 18-09-2008
in mare graba, am scris gresit un cuvant in mesajul Laurei, fapt ce m-a obsedat toata ziua, dar nu aveam timp sa intru sa corectez. Daca Monica sau altcineva a corectat, ii multumesc mult.

Un zambet pentru Laura si pentru voi toate.

Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 18-09-2008
m-a impresionat prezentarea la cartea pe care mi-ai recomandat-o:
Iti poti trai aceasta viata ca pe un continuu Act de Magie sau o poti trai fara sa vezi nimic magic in ea! (Einstein)
Stiu ca violetul are darul de a sterge amintirile din trecut. O fi adevarat?

In ceea ce priveste greselile nu iti face griji. Eu uneori nu ajung la urmatorul topic si descopar ca virgula, punctul, semnul de intrebare si exclamatie au si ajuns langa ultima litera (nu stiu de ce imi sar de langa litere). Parca ma simt si vinovata ca cineva munceste dupa mine si de fiecare data, revizuiesc ce am scris, dar tot mai scap ceva.

Da, aceasta este cartea. Sunt convinsa ca vei simti nevoia sa nu o lasi din mana dupa ce ai intrat in miezul ei. Pentru mine a adus cateva lectii de viata pe care nu le stiam. Cea mai importanta: relatiile cu copiii mei.

Iti multumesc pentru pastelul tau. Dar, de acest colt, creat special pentru o gargarita ce lucreaza goblen, ce zici?

Iti zambesc, Emilia.



Replica: Doruletz, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 18-09-2008
pot doar sa iti spun ca iti multumesc. Nu te intreb ce s-a intamplat cu Naluca, dar sa stii ca imi este dor de ea.
Iti zambesc Doruletz.

Replica: Roxana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 18-09-2008
cum as putea sa ma supar pe Cosanzeana cu o Sara atat de frumoasa? Cum as putea sa ma supar pe o inteleapta ca tine?
Da, ce daruiesti, aceea ai. Asa mi-a spus si vecina mea. Mi-a adus aminte de cate ori am ajutat-o. Eu nu mai tineam minte si cred ca nici nu merita sa contabilizezi cat si cu cat ai ajutat un om. Eu, care am jurat ca nu plang, am plans din nou, cand mi-a amintit amaraciunile pe care aceasta familie le-a trecut de cand ne cunoastem. Ieri seara, in timp ce baiatul meu cel mic facea smotru in baia cea mica, o mama-dulce pregatea o ciorba taraneasca cu legume multe, iar un sot model repara o aplica, in timp ce restul poporului se incalzea lucrand de zor la marea reorganizare, eu mi-am luat micile mele economii pentru zile negre sau pentru cadouri-surpriza in familie (de care stiu numai eu si o anume mama din familie) si m-am infiintat la vecinica, obosita de prea multele conserve pentru toamna ce le-a bifat ieri. Am incercat sa o conving ca trebuie sa achit macar o parte din cadou, dar am avut parte numai de doi ochi mari, raniti ce au inceput sa planga si de o voce tanguitoare ce a pus pe tapet de cate ori noi am fost langa ei, ca niste frati. Am reusit sa o tulbur si pe ea si pe mine pentru ca amintirile ei m-au durut. Atunci cand i-am ajutat, intr-un fel sau altul, nu am inteles intensitatea necazurilor lor. I-am ajutat pentru ca noi aveam atunci posibilitati financiare mai mari, aveam masina, dar si masina de transportat marfa a cumnatului si multe alte facilitati ce deriva dintr-o familie mare.

De ce oare nu m-am limitat sa iau cadoul asa cum l-am primit? Sau, poate venise momentul sa aflu ca unii sunt cu mult mai amarati decat mine, dar stiu sa se bucure de viata frumos?

Iti zambesc, Gargarita Cosanzeana.

Replica: Suzana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 18-09-2008
esti o persoana atat de tonica si atat de vivace, in ciuda varstei pe care, stiu ca ai declarat-o voalat pe undeva. Iti urez sa nu te schimbi si da, stiu ca o sa am intotdeauna o imbratisare calda de la tine. Fie sa nu am nevoie decat la bucurii.
Iti zambesc Suzana sau Tender Rose* cum iti place tie sa-ti spui.

P.S. Nu am cunoscut un trandafir mai delicat pana acum.
* pentru gargaritele ce nu stiu engleza, nick-ul Suzanei inseamna trandafir delicat.

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 18-09-2008
atunci cand imi zambesti, iti zambeste sufletul frumos. Multumesc.

Sunt convinsa ca zambetele, imbratisarile si cuvintele voastre aduc o parte din minunea pe care trebuie sa o fac.

Sunt fericita ca pot sa semnez condica la servici si sa imi fac lucrarile de acasa.
Sunt multumita ca dormitorul cel mic este gata.
Baia cea mica este si ea, o bucurie sa o privesti. Luminoasa (are faianta alba cu intarsii fine sidefii, braul este un motiv pe verde crud cu putin alb, iar gresia este verde).
Dormitorul mai mare decat dormitorul mic mai are nevoie de cateva retusuri si de montarea aplicelor si pana sambata este totul perfect.
Astazi s-au mai strans cativa saci, adunati din dormitorul matrimonial. Este doar inceputul pentru ca nu am fost capabila sa fac mai mult, desi am avut oferte de ajutor.

Nu am ajuns la cules de porumb din cauza frigului. Ma simt ca o tradatoare pentru ca am promis ca o sa merg sa dau o mana de ajutor.

Plimbarea de seara nu a fost prea benefica. In seara aceasta, am promis ca o sa am grija de dogul german al vecinei de la blocul alaturat. Mi-a spus ca o dor mainile de la lesa pe care trebuie sa o tina strans in jurul mainii cand scoate cainele la plimbare. Cum sotul ei, responsabil cu plimbatul cainelui, lipseste din localitate saptamana aceasta, m-am oferit eu sa fac acest lucru, in locul ei.

Pentru ca nu imi este frica de caini si am crezut ca pot struni orice animal, am plecat increzatoare cu animalul in lesa. Numai ca, imediat ce a iesit din bloc, a vazut un alt catel si vrand sa ajunga la acesta, m-a smucit rapid, de-am ajuns cu nasul in pamant si cu un papuc in gardul viu de langa scara blocului. Bine ca nu m-a vazut nimeni. M-am sculat, am priponit cainele de gardutul de metal si am plecat sa-mi caut papucul. L-am gasit, l-am incaltat si am mers sa vorbesc cu cainele. I-am povestit cat sunt eu de bucuroasa ca pot sa il duc la plimbare, ca imi este un cutu drag, etc. Mi-a tras o limba pe fata de m-a cumintit urgent si apoi a inceput sa ma amusine cu interes. Cred ca miroseam a motanul meu. Sa nu va inchipuiti cine stie ce minune! In smuncituri m-a tinut o ora intreaba si multumesc cerului ca nu am mai cazut.
Nu cred ca o sa mai incerc experimentul acesta cu un dog german ce nu a invatat sa mearga in lesa. In mod normal el sta la curte, dar vecinei ii este frica sa stea singura in casa, fara sotul ei si atunci a migrat cu tot cu caine la bloc.

Iti zambesc, RodiMar.

Replica: Maria, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 18-09-2008
atunci cand fac daruri nu le contabilizez.
Medicul meu de la clinica imi spunea ades, cand vroiam sa ii inmanez o atentie: dar din dar se face praf! L-am intrebat la un moment dat de ce a modificat intelesul zicalei si mi-a spus ca de cand este medic primeste mai ales tigari pe care le imparte cu colegii lui si toate se fac scrum.
Eu cred ca tu ai dreptate: dar din dar se face Rai!
Iti zambesc, Maria.

Replica: Vorba, Emilei by Ilinca Moruzeanu (107 mesaje), la 18-09-2008
Citat:
Am obosit de cate am citit ca s-au facut in casa ta.
Spor in continuare!
Si, nu te supara, dar am ras cu lacrimi cand am citit despre dogul german. M-am uitat pe net si am vazut ca astia sunt niste namile de caini. Cu asa ceva te pui tu? Imi imaginam cum zbura papucul prin gardul viu. Nu te-ai ranit? Eu am tinut odata in lesa un puiandru de doberman, iar noaptea am avut febra musculara.
Te imbratisez si iti zambesc din toata inima.

Replica: Laura, iti admir curajul. by Vasiliu Letitia (1472 mesaje), la 18-09-2008
Mie mi-e foarte frica de caini si nu-mi explic de ce.
Si eu ca si Ilinca am ras cu lacrimi, mi-am imaginat scena, ai un har deosebit de a povesti.
Te imbratisez cu drag.

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 18-09-2008
nu te-ai gandit sa scrii un roman? Sunt sigura ca ai ce povesti, iar harul de a scrie vad ca nu-ti lipseste. Bineinteles, si un capitol cu Gargaritele forumului. Faza cu cainele este tare!
Fa o minune si scrie o carte! Imi place mult ceea ce povestesti.

Replica: Ilinca, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 18-09-2008
nu m-am ranit. Am insa niste vanatai pe picioare de imi este rusine sa imi pun rochita de casa ca sa nu ma vada cineva si sa ma intrebe de unde le am. Marturisiri complete, voi face eu familiei, mai tarziu. Nu acum, ca sigur ma vor certa.
Cel mai jenant moment al acestei seri nu este clipa in care am cazut, ci cautarea mea prin gardul viu, incalcit, plini de panze de paianjeni (pe care le-am dus trofeu si acasa - noroc ca nu a sesizat nimeni!). Cum as fi putut explica eu, cuiva ce cautam eu in tufe?

Letitia, mie nu imi este frica de caini pentru ca am impartit copilaria mea cu multi Labusi, Azori, Fetite, Haiduci, desi mi s-a intamplat odata sa fiu muscata de un caine. Tin minte ca am indraznit sa fur niste corcoduse din pomul vecinei. Cum pomul vecinei avea o creanga ce atarna si in curtea bunicii, eu m-a urcat pe gard si imi umpleam buzunarele cu fructe, cand m-a vazut vrajitoarea si a promis ca ma paraste mamei. Am coborat de pe gard, am iesit pe ulita si am impartit corcodusele la copii si apoi m-am ascuns in pod. Spre seara m-am trezit infrigurata si cum imi era frica sa intru in casa, de rusine, am ales sa intru in cusca lui Haiduc si sa ma fac ghem, acolo. M-am trezit cand m-a luat bunicul in brate din cotet. Bietii de ei! Ma cautasera si ma strigasera, dar eu nu am auzit nimic. Noroc cu Haiduc care le-a atras atentia ca este ceva in cusca lui.
A doua zi, toata camera in care dormeam eu a intrat la igienizare generala, iar eu la o baie generala, in apa incalzita de soare, in copaia de lemn din curte.
Banuiesti de ce: Haiduc avea mii de chiriasi pe care eu ii adusesem si in casa. Dar nici Haiduc nu a scapat usor.
Baiatul meu cel mare a fost si el muscat de un caine cand era foarte mic si ani in sir a luptat cu frica. Pana intr-o zi, cand iesind de la scoala prin poarta din spate, a fost atacat de un tigan. A reusit sa tipe o data, desi stia ca nu avea cine sa il auda. Atunci, un caine pripasit in apropiere s-a repezit la tigan si desi acesta era matur, animalutul acela l-a pus pe fuga.
A doua zi, doamna invatatoare a fost cat pe ce sa fie linsata de mana mea. Imi pedepsise puiul sa scrie de n-ori nu stiu care exercitiu pe care acesta il gresise. Si-l lasase singur in clasa. I-a spus cand termina, poate sa plece acasa. Numai ca el a terminat cand nici femeia de servici nu mai era in scoala. Si cum nimeni nu verificase de ce este o lumina aprinsa in scoala, baiatul meu a fost nevoit sa iasa din scoala printr-un geam de la parter, iar restul vi l-am povestit.
Tot atunci am stabilit reguli clare in familia noastra: comunicarea pentru fiecare pas. Sotul meu o rugase pe mama-soacra sa-l ia pe pici de la scoala, iar mama soacra o rugase pe mama. Sotul meu a vorbit cu mama si i-a comunicat acesteia ca pe puiul nostru il ia mama-soacra. Si uite asa, nimeni nu era impacientat ca piciul nu ajunse acasa.
Amintiri!
Iar v-am tinut mult de vorba.
Iti zambesc, Ilinca.
Am simtit imbratisarea ta, Letitia. Multumesc si iti zambesc.

Maria, deschiderea aceasta spre a povesti o am catre voi. Nu stiu daca m-as descurca sa scriu vreodata ceva.
Iti zambesc si iti urez noapte buna.

Replica: Felicitari Laura! by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 19-09-2008
Te-am felicitat pentru ca ai stiut sa fii langa cei dragi atunci cand au avut nevoie de tine, sunt oameni care afirma ca in era industriala oamenii s-au mutat de la sat la oras si nu au mai dezvoltat aceleasi relatii pline de caldura care existau odata. Persoana respectiva spunea ca traim in aceasta epoca a vitezei in care nu mai stim sa simtim unii cu altii, nu mai avem timp sa ascultam si probleme altora. Felicitari pentru ca tu stii ca sa o faci.
Si eu am intrat intr-o familie mare odata cu casatoria. Eu nu am decat doi frati, dar suntem o familie calda, pana sa descopar ca sotul meu provine din sare frati si asa mi-au fost de ajutor cumnatele in ceea ce priveste curatenia cand a fost Sara mai mica, si acum am o cumnata care imi face zacusca si imi pune muraturile de iarna.
Poate ne arati si noua cateva imagini din casuta ta pastelata. Si la mine este tot un pastel; am roz pal in bucatarie, galben si oranj in living, portocaliu in hol, alb in dressing si crem in dormitor.
Te salutam si iti uram spor la treaba.

_________________
Maria-Venus - Gargarita-Venus


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Colectia mea, Laura
MesajScris: 21 Iul 2009, 17:25 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 07 Aug 2005, 15:17
Mesaje: 27
Nume forum:1
Replica: Superb coltul pastelat, Laura. by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 19-09-2008
Cat despre sacii tai cu lucruri ce nu-ti mai trebuie, stii cum se spune ca: lucrurile vechi tin energie negativa in ele, asa ca trebuie sa scapam de ele. Bine, nu de cele dragi.
Eu, de cand sunt acasa, am obiceiul ca in fiecare primavara-toamna sa fac o triere si uite asa mi-am eliberat dulapurile si gasesc si eu un lucru cand il caut. Am invatat de la o vecinica ce are "farmacie "in casa si nu cred ca tine vreun lucru inutil.

Cat despre Flacara Violeta, imi place sa o am langa mine si sa mai citesc cate putin din ea. De fapt, am incercat eu sa redau mai pe scurt prefata ei la topicul "O poveste". Profesorul ce a scris cartea mai vine invitat la postul B1, la emisiunea lui Oreste, vinerea (Sper ca pot sa spun asta, daca nu, sa ma atentioneze cineva si sterg), are un mod special de a vorbi, aduce liniste. Abia astept sa primesc cartea. Sunt sigura ca n-o mai las din mana.

Un zambet maare,si un sfarsit de saptamana minunat.

Replica: Tender Rose, (trandafir delicat), by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 19-09-2008


ce frumos suna! Multumesc pentru sfat. Sa stii ca am notat pe un caiet ca mai uit si pe urma cautam prin tot topicul.

Replica: Laura, by Andrei Stancu (193 mesaje), la 19-09-2008
banuiesc ca stii ca atat eu cat si printesele mele iti trimitem un gand bun si, bineinteles, te imbratisam.
Pentru ca noi am trecut printr-o etapa asemanatoare cu a ta, pot doar sa intaresc ceea ce a spus Emilia: conserva-ti energia cat poti de mult. Nu imprastia mai mult decat trebuie si, mai ales evita, macar pentru un timp plimbatul cainilor mari. Am ras pentru ca ne-am inchipuit incalceala de crengi, crengute din gardul viu ce iti tineau captiv, papucul. Si noi avem ceva asemanator in fata blocului si stiu cum este, mai ales cand se umple de panaze mari de paianjani.
Te-ai gandit ca o parte din continutul sacilor tai ar fi tare de folos sinistratilor de asta-vara?

Replica: Laura, by Cristina Sandu (144 mesaje), la 19-09-2008
o imbratisare mare, mare pentru tine si iti zambesc si eu.

Replica: De ce a vrut sa se sinucida o adolescenta, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 19-09-2008

Mama, stiu ca nu te superi daca iti cer sa te ocupi de o fata din clasa mea. Ne intalnim intamplator (iti dau un beep cand plec din colegiu si doua beepuri cand sunt la intersectie) si restul, te pricepi tu.
Nu am reusit sa aflu ce are colega baiatului meu, de la el.

Tocmai imi terminasem a doua sesiune de lucru la serviciu si ma pregateam sa ma ridic de la birou cand am primit primul beep. Am sarit direct in panataloni (fusta nu pot purta, stiti voi de ce), un pulovar peste camasa, o geaca din dulapul de pe holul de la intrare si adidasii mei de cursa lunga. Am mers sustinut pana la intersectie, unde m-am postat in spatele unui plop batran. Mi-am vazut feciorul venind, insotit de o fetita-crenguta, imbracata cum eram noi elevele, odinioara. Un sarafan bleumarin, o bluza alba, usor lucioasa si o geaca subtire bleumarin. In picioare niste pantofiori cu bareta, tot model - liceul de fete, anii 70. Un par castaniu, cuminte, ii cadea putin peste urechi.
Am mimat surpriza intalnirii, am condus discutia si am virat scurt spre un mini bar, aflat in drumul nostru. Pretextul meu: ma dor picioarele si am nevoie de un moment de odihna. Pretextul feciorului meu de a disparea din peisaj: Ma cheama frate-miu sa-l ajut. Poate ma intorc. Dupa doua ore, fetita si-a deschis inima, dar si lacrimile: este gravida cu singurul baiat cu care s-a intalnit. Parintii nu trebuie sa afle, iar ea nu stie ce sa faca. O bate gandul sa se sinucida. Contraceptive, incerc eu sa aduc discutia... Ma priveste orb si plange. O mangai cu o mana si cu cealalta butonez la medicul meu ginecolog.
- Laura, esti nebuna? Operez!
- Sunt gravida, asa ca trebuie sa ma vezi!
- Laura, ies in jumatate de ora din operatie.

Mergem la mine acasa si ii dau tot ce ii trebuie pentru a-si rezolva igiena intima. Am niste chiloti noi, proaspat spalati (masina de spalat merge zilnic, minim 8 ore de la inceputul marii reorganizari), cam lati pentru ea care probabil poarta tanga. Luam un taxi si ajungem la spital, fix cand imi iese febletea de ginecolog din operatie. Ii explic scurt, maraie, dar este de acord sa ii faca fetii un consult. Stau in spatele parvanului ca sa-l tin de vorba pe doctor cand aud: Da, ce-i Sfanta Maria de-a ramas gravida, fecioara? De uimire, imi bag capul dupa paravan si vad o fetisoara rosie de rusine. Doctorul incepe o avalansa de intrebari, in timp ce fata este pe cal. Il rog sa o dea jos si sa mergem intr-un cabinet unde sa putem discuta in intimitate. Bref, fata a stat cu fata in sus si baiatul peste ea in timp ce o saruta. Fiindca nu i-a venit ciclul a crezut ca este insarcinata. Mi se suceste mintea de uimire si nu pot sa-mi cred urechilor. Suntem in mileniul trei si o liceana nu stie cum se fac copiii! Imposibil! Ceva este putred. Si dragutul meu de medic gandeste la fel pentru ca vad cum ii ia mainile fetei pe rand si ii examineaza venele. Se gandeste ca se drogheaza. Se uita in ochii mei si face semn din cap ca nu se drogheaza. Fiindca nu ma pot dumiri, plusez: De ce nu-mi spui totul? Alt val de lacrimi ii explodeaza din ochi si privind in jos spune: Pentru ca sunt epileptica, dar nimeni din scoala nu stie. Si mi-a fost frica ca dvs sa nu-i spuneti baiatului dvs. si baiatul dvs. sa ii spuna iubitului meu care si asa este foarte rece cu mine. Asta era, de fapt! Mititica isi imaginase ca a avut o criza de epilepsie si ca iubitul a profitat. Apare si testul de sarcina, adus de asistenta. Rezultat: negativ. Urmeaza un eco ce releva multiple chistulete pe ovar. Reteta si am eliberat terenul.
Am mers pana acasa la mine pe jos, timp in care am discutat. Nu ne-a ajuns. Am mancat impreuna si am trecut in dormitorul cel mic, palavragind toata dupa-amiaza. La un moment dat am intrebat-o daca familia nu este ingrijorata ca intarzie. Familia este in Italia. De ea vede o vecina care ii aduce si mancare contra unei sume lunare pe care o trimit parintii. Galagia din casa arata ca familia isi cere drepturile la intimitate. Imi sun o prietena de inima, aflata la pensie. Ii spun ca vreau sa ii fac cunostiinta cu o prietena foarte tanara care are nevoie de o prietena. Ma repede feciorul cel mare, cu masina pana in celalalt capat al orasului. Intru cu salcioara mea, la brat si fac prezentarile de rigoare. Dragoste la prima vedere, de ambele parti. Am plecat cu inima stransa ca am incercat sa pasez o problema pe umerii unei prietene.
Dupa o ora, la telefon, prietena mea, ma asigura: Iti multumesc pentru asa o prietena. Promit sa am grija de ea.
Sunt rupta de oboseala desi nu am facut nimic. A fost atata stres intr-un rastimp atat de scurt si atatea schimabri de situatii, care m-au naucit. In timp ce ma gandeam de ce putea sa se sinucida o adolescenta, am simtit niste maini puternice pe umerii mei ce ma masau incet. Apoi un capsor gingas, cu par zbarlit si tepos s-a apropiat de obrazul meu si m-a sarutat: Multumesc, mama! Am dat incet din cap si ma gandeam la sfaturile voastre de pe forum: sa-mi pastrez energia. Eu cred ca energia imi vine tocmai din faptul ca nu vrea sa o pastrez pentru mine. La ce mi-ar folosi? Ce amintiri si ce exemple as lasa eu copiilor mei?
Va suparati daca o sa va raspund, la fiecare, maine seara? Imi este tare somn si in seara aceasta, feciorul meu cel mic mi-a propus sa dorm in locul lui pe canapeaua din dormitorul mic, in timp ce el va imparti salteaua din living cu tatal lui.
Va zambesc pe rand, la toate.

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 19-09-2008


astazi ai readus un zambet.
Un zambet mare si de la mine.



Replica: Articol pentru vrajitoarea si zana, numita Laura. by Robotica TTT (243 mesaje), la 19-09-2008


Un prieten bun ma intreaba intr-o zi: care e diferenta dintre o zana si o vrajitoare? I-am spus odata ca eu sunt ambele, prin urmare trebuia sa am raspuns la o asemenea intrebare.

Cea mai frumoasa definitie a vrajitoarei am gasit-o intr-o carte scrisa de Jaques LeGoff: Vrajitoarea este o fiinta fantastica, alcatuita din foc, zapada si iubire lichida. Ceea ce inseamna ca la inceput, vrajitoarea rataceste intr-un hotar de ceturi: este cand materie, cand spirit, dupa care trece dincolo de contrarii si devine iubire in stare pura. Sau poate ca este contrariile si ceea ce este dincolo de ele in acelasi timp - prietenul meu spune ca nu e nici o contradictie.

O vrajitoare e o fiinta infinta, care isi cauta adancimile stiind ca acestea nu au hotar, deoarece cunoasterea de sine nu are hotar. E un om constient de puterile si energiile ei si ale acestei lumi, si incearca sa le foloseasca pentru binele universului. O vrajitoare e o fiinta care si-a depasit limitele si care continua la nesfarsit sa cunoasca faptul ca oamenii nu au limite - altele decat cele pe care si le impun singuri. Ea are aripi si zborul nu-i e strain, chiar daca colinda lumile numai in vis; visele ei sunt mai reale si mai pline de cunoastere decat realitatea multor oameni.

Dar daca o vrajitoare e iubire in stare pura, atunci ce e o zana?

O zana, dragii mei, este inima duhului, miezul esentelor.

Se spune ca zanele au fost lasate de Dumnezeu pe pamant pentru a avea in grija lor toata creatia: flori, paduri, lacuri si munti, si toate cate sunt. Zanele coplesesc materia cu dragostea lor, altfel nimic nu ar creste si nimic nu ar prinde viata.

Ganditi-va numai la cirese, de exemplu: ar sti ele ce sa faca si cand sa se coaca, daca nu ar fi un spirit pur care sa pogoare har in inima lor si sa le inzaneasca pasii pe drumul materiei?

Zanele fac vraji?, ma mai intreaba prietenul meu. Zanele sunt magia in stare pura, ceea ce inseamna ca nu au nevoie de vraji, din simplul motiv ca doar gandindu-se la ceva, acel lucru prinde contur. Zanele nu au nevoie de nimic, sunt dincolo de toate ratacirile mintii omenesti, si cand te afli pe un asemenea taram, tot ce stii sa faci este sa darui: iubire, har sau nectar. Zanele iti mangaie visele noaptea in somn, deoarece fara ele, nu ar exista nici vise si nici somn, si lumea s-ar narui in neantul fara de margini.

Cum sa compari o zana cu o vrajitoare? Si de ce sa le compari? Unde se sfarseste taramul zanelor si incepe cel al vrajitoarelor? Exista vreun loc in care se intalnesc? Si daca se intalnesc, stau la povesti, fiecare spunandu-i celeilalte despre legile din lumea ei? Si cum isi ingana povestile: din priviri sau poate ca danseaza?

Se spune ca lumea zanelor si a fiintelor fantastice e lumea noastra geamana, si ca sunt anumite zile de soroc cand cele doua lumi se intalnesc, se ating. E poate unul din cele mai sublime lucruri din viata unui om: sa-si gaseasca lumea - geamana. Iar pentru unii oameni, aceasta lume nu e o alta lume, ci acasa, un spatiu pierdut candva, de care le-a fost mereu dor si pe care in cele din urma l-au regasit.

Stiu ca nu am raspuns nici macar partial intrebarilor prietenului meu, deoarece intrebarile, infinite fiind, si raspunsurile nu pot fi decat la fel. Si oamenii tot la fel.

Si-acum am sa va spun un secret: prietenul meu mi-a pus aceste intrebari pentru ca nu putea sa se decida: sa fie elf sau gnom?
de Ioana Lazarescu (e-altfel)

Replica: Laura, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 19-09-2008

te imbratisez si iti zambesc cu dragoste!

Imprastii cu atata gratie si usurinta in jurul tau energie, alinare, zambete si mai ales dragoste. Tu chiar esti o minune, si ma bucur nespus ca impartasesti cu noi toate aceste lectii de viata.

P.S. Robotica, mi-a placut foarte mult articolul tau. La fel ca Laura, cuvintele tale transmit un mesaj puternic si impresioneaza de fiecare data.

Replica: Cum sa ne suparam pe tine, Laura, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 20-09-2008

cand vii cu astfel de intamplari ce ne infrumuseteaza ziua.
Iti dorim odihna placuta si te asteptam refacuta de luni.

Robotica, chiar ma intrebam ce este cu tine, - doar atata vreme am baut cafeaua citind mesajele tale. Mi-a placut mult istoria ta, - oare vom afla cu adevarat, vreodata, ce ascund zanele si ce dezvaluie vrajitoarele?

Replica: Si inca ceva, Laura by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 20-09-2008

Cel care merita laude, din toata inima, este feciorasul tau care a stiut sa se apropie de sufletul copilei si sa o faca sa-i marturiseasca un secret atat de intim.
Nu pot sa zic decat: La asa mama minunata, un fiu la fel de minunat. Bravo lui!

Replica: Roxana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 20-09-2008

esti bogata daca ai o familie atat de mare. Nici eu nu m-am putut lauda cu o familie mare inainte de casatorie, dar Slava Domnului, ca mi-a fost ascultata ruga din copilarie.

Sunt langa cei dragi pentru ca este un impuls care vine din mine. Mi-am dorit mereu sa ma implic mai mult, dar mereu am amanat sa o fac constant din lipsa de timp. In perioada petrecuta la clinica am avut timp sa ma gandesc la toate momentele cand am ezitat, am amanat, am tergiversat. Angajarea mea, din aceste zile, vine firesc sa alunge amaraciunea ce am simtit-o cand am realizat ca tot timpul ma eschivasem de... viata.

In ceea ce priveste culoarea la dormitorul mai mare decat dormitorul cel mic, il voi lasa pe baiatul meu cel mare sa hotarasca pentru ca este camera lui. Am surprins aseara o conversatie, unde flacaul meu cel mc isi arata frustrarea ca nu a fost lasat sa-si decida aranjamentul propriei camere.

Citat:
si la mine e tot un pastel am roz pal-bucatarie, galben si oranj-living, portocaliu hol, alb- dressing, crem dormitor.

Rezonam la culori si la aranjamentul lor din casa (la mine holul de la intrare ar fi fost coaja de lamaie, pal (pentru ca este foarte intunecat), dar mi-am propus sa-i las pe baietii casei sa decida de acum incolo.

Iti doresc sa te bucuri de familia ta mare, Sarei sa ii aduci fratiorul mult visat, iar tu sa ramai vesnic o Cosanzeana.
Iti zambesc!

Replica: Maria, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 20-09-2008

iti zambesc pentru cel mai frumos pandant pe care l-am primit pana acum: inimioara in care se afla o gargarita. Iti multumesc pentru vizita pe care o gargarita ca tine a facut-o cu toata inima, inimii mele.

Replica: Robotica, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 20-09-2008

toate suntem zane si vrajitoare, in acelasi timp si toate suntem iubire. Am inteles semnul de iubire si iti multumesc.

Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 20-09-2008

azi am aflat de ce trebuia sa ma ocup de colega lui. Este o eleva deosebita (premianta), introvertita si implicit timida, dar a capatat respectul celorlati colegi. Surpriza cea mare a fost cand dandy-ul clasei s-a indragostit de ea. S-a intamplat la balul bobocilor, anul trecut. Fetele au anturat-o imediat, iar baietii au acceptat-o pentru ca dandy-ul face parte din grupul lor. Numai ca in august, feciorul meu a observat ca fata si-a schimbat comportamentul si ca evita grupul. A incercat sa afle, subtil despre ce este vorba si a auzit ceva despre o incercare sau o viitoare sinucidere. A intrat in panica cand a vazut lipsa de reactie a grupului de baieti (implicit al dandy-ului) si ingrijorarea fetelor. Si cum el stie ca se poate baza pe mine, numai din doua cuvinte... iata povestea.
Nu, el nu stia despre ce este vorba. Acum, simt ca ar vrea sa ii spun care este problema fetei, dar nu pot. Nu este secretul meu.

Iti zambesc, Emilia.

Replica: Nico by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 20-09-2008
Citat:
Imprastii cu atata gratie si usurinta in jurul tau energie, alinare, zambete si mai ales dragoste.


Tu, care ai o profesie atat de frumoasa, Nico, imi spui mie cuvintele de mai sus? Tu esti dragoste (am citit ades, pe acest forum referirile tale la elevii tai si la mama ta), esti gratie (am vazut dupa felul cum ti-ai inramat goblenurile), esti alinare (dupa modul cum scrii, in situatii de criza, gargaritelor de aici) si esti mereu un zambet!

Iti urez ca viata sa nu te mai incerce si sa ai parte, in fiecare zi un zambet, asa cum iti trimit acum, cand te imbratisez.

Replica: Eu am gasit-o la cele mai urate zambete celebre by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 21-09-2008

dar mie imi place Julia Roberts si mi se pare ca zambeste din inima.

Cu totii avem nevoie de mult optimism si veselie asa ca azi sa radem in hohote.



Replica: Laura esti o supermamica by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 22-09-2008

Felicitari pentru ca ii lasi pe baieti sa decida ei pentru spatiul lor si mai ales ca esti asa apropiata de ei, sau cel putin asa pare din ce ne scrii, sa stii ca nu este putin lucru in ziua de azi sa existe asa o comunicare intre tine si copii tai. Noi mai avem pana sa o lasam pe Sara sa decida aranjamentul din camera ei.
Am citit povestea cu fetita si este impresionant felul in care ai gestionat situatia. Noi iti transmitem multa caldura sufleteasca si sa ai spor in tot ceea ce iti doresti tu sa realizezi in continuare.

Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 22-09-2008

am ajuns la concluzia ca emani in jurul tau... magie.

Esti o mama de nota 10. Putini parinti reusesc sa aiba o relatie cu copiii lor cum vad ca ai tu cu baietii tai. Mi-a placut cum ai "manevrat " situatia cu colega fiului tau. La fel de mult mi-a placut de baiatul tau: in ziua de azi nu prea mai avem parca timp si pentru semenii nostri. Suntem prea ocupati de noi ca sa dam atentie si altora. Sau preferam sa nu ne "bagam" daca totusi observam ceva.

As vrea sa mai spun ceva acum si sper sa nu te superi pe mine ca am ales topicul tau. Este vorba de nunta mea. Incerc sa imi fac curaj de ceva timp sa scriu ca nu va mai fi nici o nunta. Vreau sa precizez ca nu m-am despartit de prietenul meu, doar ca anul acesta nu va mai fi nici o nunta. Pot spune ca m-am obisnuit cu ideea ca nu mai sunt mireasa. Cred ca totul se intampla cu un rost in viata si Cineva, acolo sus, a stabilit alta ordine a lucrurilor in viata mea.
Un zambet si o imbratisare pentru fiecare!

Replica: Mi s-a intamplat ceva ciudat by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 22-09-2008

Dupa ca am scris si am tot scris, a disparut totul de parca era Samantha prin apropiere.
Mi-am declarat admiratia pentru tine, Laura pentru modul cum ai procedat in privinta colegei fiului tau. Am scris asa cum mi-a venit, din suflet, dar tot ce am scris s-a risipit si mi-e ciuda ca nu mai pot reda la fel ceea ce am scris inainte. Ti-am admirat fiul, increderea lui in tine si modul delicat in care a facut ca intalnirea dintre tine si colega lui sa para intamplatoare. Ti-am mai scris ca esti un om cu o mare disponibilitate sufleteasca si ca esti o mama exemplara. De asemenea am marturisit cu un sentiment de vinovatie, ca am ras si eu la patania ta cu cainele si desi nu era cazul sa ti se intample, am ras pentru ca ai povestit asa de haios incat nu m-am putut abtine. Ai un dar minunat de a scrie incat mi te-am si inchipuit cautandu-ti papucul pierdut. Am mai scris despre Adriana care si-a facut curaj "aici" sa scrie ca nu va mai fi mireasa anul acesta. Eu cred ca a ales locul cel mai potrivit pentru ca aici a simtit ea ca va gasi cuvintele de incurajare de care are nevoie. Vreau sa-i spun Adrianei ca timpul le rezolva pe toate si restul las in seama ta pentru ca eu cred ca tu esti persoana potrivita care stii sa spui cuvintele potrivite in asemenea situatii. Cred ca asa a simtit si ea.
Acum si intotdeauna, iti zambesc, Laura si nu uita ca ai de facut o minune!

Replica: Adriana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 22-09-2008

exact in aceasta seara, nu ma simteam capabila sa scriu pe forum. Imi propusesem sa citesc topicele in care s-a scris astazi, dar... am dat peste mesajul Elenei Nicoleta care m-a tulburat si am simtit nevoia sa ii scriu.

Apoi am simtit o mica-mare nedumerire la Cosanzeana noastra si am cautat o imagine concludenta, dar am cautat si iar cautat, de acum vad numai extensii jpg in fata.

Am mai vazut si ca Tereza a expus-o pe juna ce l-a cucerit pe Zeus si mi-am imaginat goblenul asezat in livingul meu, deasupra televizorului, in timp ce baietii mei (marii consumatori de TV ai casei) privesc meciurile.

Am vazut ca RodiMar a scris in topicul meu, dar mi-am zis ca ma iarta daca nu raspund in aceasta seara.

Bref, sunt terminata pentru ca a lasa mana libera la decorarea casei a dus la un haos fara margini. Mi s-au prezentat zeci de esantioane si combinatii. Cum am avut aceeasi larghete si in ceea ce priveste dormitorul matrimonial, baietii mei, stiind ca iubesc culorile de pamant, mi-au prezentat niste variante lugubre (punctul meu de vedere ce nu coincide cu al lor!), asa ca am cerut clementa si i-am rugat sa retina ca o vesnicie voi sta in pamant, - deci, aici, deasupra, as prefera ceva culori calde. O varianta la fel de hilara este aceea in care dormitorul meu actual ar trebui sa fie imbracat in bleumarin cu stele ce se rotesc, incet, noaptea (o noua gaselnita (electronica) ce costa cateva sute de euro!).

RodiMar, tu spui ca eu sunt cea mai in materie de educatie copii? Ei bine, am observat ca am uitat sa le predau lectiile referitoare la cromatica. Am o usoara sacaiala in mine pentru ca haosul a dus la tergiversarea lucrarilor, in marea reorganizare.

Adriana, am sentimentul ca semeni foarte bine cu mine cand eram la varsta mea: complexata de ce zice lumea. Nu cred ca vei putea trece usor peste asta pentru ca este in firea lucrurilor ca tinerii sa se cramponeze de fleacuri si sa uite esentialul. Esentialul este ce simtim, indiferent de consecinte. Sa ne traim clipa, cat mai frumos si cat mai firesc. Daca reusim sa invatam ca azi nu se va mai repeta maine si ca este posibil ca maine sa nu mai existe, poate vom simti frumusetea clipelor ce ne apartin. Traim pentru noi si nu pentru ce spun sau cred cei din jur. Eu experimentez zilnic acest exercitiu pentru ca, in clinica, am observat ca pentru multi, nu a mai existat maine.

Prietena mea cea s-a indragostit de colega fiului meu, este un exemplu. S-a casatorit cu un tanar arivist. Intr-un moment de sinceritate, cand lucrurile pentru mine capatase proportii oribile (sotul ei se lauda, sotului meu, in gura mare, la nici cinci metri de noi doua, cu aventurile lui), printre lacrimi, mi-a povestit ca s-a maritat cu el pentru ca era gravida cu copilul celui pe care ea il iubise ca pe Dumnezeu. Numai ca Dumnezeul ei pe pamant, o tradase si refuzase sa-si asume vreo responsabilitate. Cum pe timpul acela riscai sa ramai chiar fara slujba pe motiv de imoralitate (iar ea avea o profesie -etalon de moralitate), ea a ales casatoria cu acel flusturatic ce i-a distrus toate visele. Intr-un moment de furie, generat de alcool, sotul ei a dansat pe burta ei. La o ora, era in sala de operatie, la un pas de moarte si ea. Oricum, copilul ei, cel pentru care isi jertfise libertatea, plecase. A ramas umila, nepovestind si nejeluindu-si cosmarul. Si-a crescut cu demnitate doi copii (feriindu-i cat a putut de exemplul tatalui), i-a rostuit la casele lor si a continuat sa traiasca (in batai, injurii si batjocura) si dupa 90 langa barbatul ce i-a ruinat viata.
Acum cativa ani acesta a murit. Dupa inmormantare, am vazut renascand, din propria-i cenusa o femeie puternica si cu o mare disponibilitate sufleteasca de a infrunta lumea. Numai ca lumea pe ca ar fi vrut sa o infrunte nu mai exista. Cui sa ii reprosezi ca ti-ai distrus viata din cauza prejudecatilor acelui timp?

Cui sa ii reprosezi, Adriana, peste ani, ca ti-a furat clipa? Este clipa ta. Pretuieste-o si nu uita ca Laura poate dansa in picioarele goale in fata sefilor ei ierahici (asa cum ti-am povestit) si nu o intereseaza ce cred acestia. Laura simtea nevoia sa se bucure atunci pentru ca dansul acela era promisiunea ingerilor ei ca nu o vor parasi.

Un singur lucru nu trebuie sa uitam: sa pretuim timpul. Cat timp exista iubire, va exista si o mare disponibilitate spre a construi si temple in numele ei, inclusiv sa anunti zece nunti si sa nu faci nici una. Poate viata nu iti va ingadui sa ramai langa cel pe care il iubesti acum, poate nu vei avea intelepciunea sa-ti ingadui ragazul de a judeca lucid, anumiti pasi din existenta ta langa omul tau de acum, dar Laura cand a fost in locul tau, la varsta ta, a ales sa faca doar ceea ce ar fi putut povesti senina, oricand, copiilor ei.

Si, da: nimic nu este intamplator in viata.

Ma grabesc sa eliberez computerul pentru ca New Generation bantuie in jurul meu, dar am presentimentul ca nu am scris tot ce as fi vrut sa scriu.

Adriana, iti zambesc si iti urez o noapte buna.

Replica: Cata intelepciune, by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 23-09-2008

exista in tine, draga mea Laura! Si ce frumos stii tu sa ne incurajezi pe noi, cele mai tinere si lipsite de experienta vietii, in momente de cumpana. Vreau sa-ti spun ca te admir din tot sufletul, ca te simt ca pe o mama si ca mi-as dori ca si propria mea mama sa aiba disponibilitatea ta in a-si asculta copiii.
Te imbratisez cu drag si iti urez sa ramai mereu aceeasi Laura, cu sufletul mereu tanar, dar atat de inteleapta in acelasi timp.

Replica: Adriana, by Doruletz Mic (1005 mesaje), la 23-09-2008

Dance me to your beauty with a burning violin
Dance me through the panic `til I`m gathered safely in
Lift me like an olive branch and be my homeward dove
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love
Oh let me see your beauty when the witnesses are gone
Let me feel you moving like they do in Babylon
Show me slowly what I only know the limits of
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love

Dance me to the wedding now, dance me on and on
Dance me very tenderly and dance me very long
We`re both of us beneath our love, we`re both of us above
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love

Dance me to the children who are asking to be born
Dance me through the curtains that our kisses have outworn
Raise a tent of shelter now, though every thread is torn
Dance me to the end of love

Dance me to your beauty with a burning violin
Dance me through the panic till I`m gathered safely in
Touch me with your naked hand or touch me with your glove
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love
Dance me to the end of love



Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 23-09-2008


sunt convinsa ca intotdeauna, cel mai frumos zambet vine din inima (v zambetul Juliei Roberts).
P.S. A sosit cartea!

Replica: Roxana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 23-09-2008

intre mine si baietii mei exista o relatie speciala inca de cand erau mici. Mai tarziu, din carti am invatat o groaza de lucruri bune de aplicat in educatia copiilor mei.
Cu riscul de a parea pedanta, iti scriu cateva:
- cand copilul meu a gresit, l-am admonestat cu voce si suflet de mama dezamagita. I-am explicat punctual unde a gresit, i-am dat explicatii detaliate si daca am avut la indemana, si exemple a ceea ce poate genera, greseala sa. Incheierea am facut-o intotdeauna cu vorbe de incredere reala in potentialul sau. Nu imi las niciodata copilul, dupa ce il admonestez, sa se zbata in ghiarele neincrederii in el, a lipsei de respect fata de sine. Un: sunt convinsa ca tu esti capabil sa treci peste toate si sa dovedesti ca esti ceea ce stiu eu ca esti: un copil cu bun simt/puternic/de incredere, etc.

- cand sunt probleme grave in casa, copilul simte, motiv pentru care i-am implicat (cu o minima protectie, - ce vrei? inima de mama!). Problema cea mai grava a fost boala mea. Am stiut ca fiecare a udat perna in fiecare seara cand adormeau fara mine in casa, am stiut ca refuzau sa manance din acelasi motiv. Am stiut ca ei stiu totul, cand m-au vizitat la clinica si stateau ca doua stane de piatra, in fata mea. Acela a fost momentul cand am facut o trecere in revista a ceea ce mi-a oferit medicina alopata pana la acel moment. Acela a fost momentul in care m-am hotarat. Acela a fost momentul in care am plecat acasa si ne-am asezat, in cerc la prima noastra masa, impreuna, dupa atatea luni... Numai noi patru. A fost clipa in care ne-am luat de maini si le-am spus ce se intampla si ce simt. Cand lacrimile au inceput sa scalde ochii, le-am spus juramantul meu: eu voi face o minune! Si am sarbatorit acel juramant, povestind, fiecare, pe rand ceea ce uitasem sa povestim: banalitatile vietii ce ne fac atat de plina viata. Eu le-am povestit despre medicii, asistentele si pacientii, intalniti la clinica, despre Marian, Alice si cate altele. Ei si-au adus aminte o groaza de fleacuri ce nu fusesera povestite. In timp ce povesteam, fiecare pregatea cate ceva: eu invarteam niste branza cu oua si zahar ca sa fac niste papanasi, ei curatau cartofi ca sa facem ceva natur, la cuptor, sotul meu parlea pulpele de puf, pe aragaz. In acea efervescenta le-am spus ca, in ciuda finantelor minime de care dispunem, propun sa trecem la marea reorganizare. Ma uitam la ei, cum au luat hartie si pix si cum socoteau, cu un ochi pe internet, la preturi, care ar fi media financiara a ceea ce urma sa facem. Apoi, sotul meu a inceput o insiruire a celor ce ne pot da o mana de ajutor si cate alte planuri n-am facut atunci.
Cand visul a inceput sa prinda aripi, cei mai destoinici muncitori au fost si sunt copiii mei.
- cand toata familia de varsta a treia a inceput sa vocifereze in fata lor, ca discoteca nu aduce nimic bun, ca statul pe terase pana la ore tarzii, inseamna golaneala, am realizat impreuna cu sotul meu o dezertatie despre modul cum se pot distra copiii in ziua de azi si am admis ca noi avem foarte multa incredere in copiii nostri. Am simtit cum aceasta luare de pozitie in fata bunicilor si a matusilor mai in varsta, le-a crescut increderea in ei, dar si simtul responsabilitatii. Baiatul meu cel mare s-a despartit de un grup cu care coabita inca din liceu. Cand l-am intrebat de ce, mi-a raspuns ca nu se simte capabil sa educe un grup care brusc s-a aliat impotriva lui. Mai tarziu, mi-a explicat ca totul a pornit de la unul din baietii din grup, care fara motiv, a scuipat o tiganca ce sprijinea un zid. Fiul meu l-a intrebat de ce a facut acel gest. Tanarul a raspuns ca avea o flegma in gat si trebuia sa o arunce pe un gunoi. Si ca daca i-ar fi venit sa se pishe, s-ar fi pishat pe ea (pe tiganca). Rasetele celorlalti din grup, l-a facut pe flacaul meu sa-i intrebe daca sunt de acord. Au mutit brusc, dar nu au dat nici un raspuns. Au mers cam in tacere putin, cand pe neasteptatae acelasi tanar cu flegma in gat, i-a tras un sut unui batran boschetar. Grupul s-a pornit din nou pe ras, moment in care fiul meu le-a spus la revedere pentru totdeauna.
O mama stie cand copilul ei sufera, iar copilul meu a suferit mult. Brusc, s-a creat o increngatura urata: nu ies cu X pentru ca este prieten cu Y din grup si tot asa. Covalescenta a durat cam doua luni, pana ce am simtit ca baiatul meu si-a gasit locul in alt grup.
Sunt multe alte exemple despre cum am ajuns la aceasta relatie cu copiii mei. Dar nu mi-a fost usor. Nu uita ca eu am trait varsta lor, in anii dinainte de `90 cand eram tributari atator tabuuri parinti-copii.

Asa ca, Roxana, invat inca din mers cum sa-mi educ copiii. Este singurul meu avut si singura ratiune pentru care imi doresc si lupt sa fac o minune.

Iti doresc sa fii o inteleapta si sa faci minuni cu Sara ta cea dulce, careia ii sarut manutele.
Va zambesc la amandoua.

Citat:
P.S. in care ai gestionat situatia.

Nu stiu daca merit cuvinte de lauda. Tu nu ai fi facut la fel?

Replica: RodiMar by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 23-09-2008


Citat:
Dupa ca am scris si am tot scris, a disparut totul de parca era Samantha prin apropiere.


Dar, RodiMar, mai frumos decat ai facut tu rezumatul nici nu putea fi!
Nu crezi ca spui povestea ta, cand ma descrii pe mine? Eu am scris aici, dar tu cate fapte nu ai scris deja, nestiute de nimeni si cu atat mai frumoase?

Dintr-un topic am aflat ca ai un fiu, iar din altul, ca ai si o fetita. Sa iti traiasca perechea-minune si sa ai parte de aceleasi bucurii (pline de frecusurile zilnice, ce credeai ca am sfinti la usa?) pe care mi le aduc copiii mei.

Azi am aflat ca baiatul meu a fost vazut (la o ora la care trebuia sa fie la scoala), intr-un depozit de la periferia orasului. Am observat ca a intarziat si doua ore, acasa.
Dupa ce a mancat, l-am intrebat de ce a chiulit de la scoala. S-a inrosit si a vrut sa spuna ceva, drept care nu l-am lasat pentru ca nu as fi vrut sa se incarce si cu rusinea unei minciuni pe care o pregatea. I-am spus ca a fost vazut la depozit. Bref, baiatul meu s-a angajat hamal la depozitul unei firme, fix patru ore pe zi: doua ore de la scoala si doua de acasa. A simtit dezamagirea din glasul meu pentru gestul lui, i-am explicat aspiratiile noastre comune referitoare la educatia lui scolara si am finalizat spunandu-i ca apreciez (si chiar sunt mandra de) dorinta lui de a ajuta finaciar familia, dar ca nu a venit momentul. Momentul lui actual este sa ramana un adolescent normal pentru ca numai asa simt eu ca suntem o familie normala. S-a rusinat si nu isi gasea locul in fata mea (ma simteam si eu penibila de pompoasele mele cuvinte), dar am lamurit-o scurt: Hai ca avem nevoie de muncitori calificati, acasa!
Iata, asta numesc eu frecusurile zilnice, RodiMar.
Citat:
ca am ras si eu la patania ta cu cainele

Cum sa nu razi, RodiMar? Rad si eu cand imi amintesc.

Citat:
Laura si nu uita ca ai de facut o minune!

RodiMar, eu am presentimentul ca fiecare femeie face, in fiecare o zi o minune, macar in clipa in care isi saruta copiii de noapte buna.

Sunt convinsa ca stii ca iti zambesc.

Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 23-09-2008

vorbele tale, mi-au amintit faptul ca o viata, mi-am dorit o altfel de mama: mai buna, mai rabdatoare, mai moderna. Biata mea, mama! O femeie simpla ce s-a luptat sa-si termine studiile pentru a nu fi cantata in sedintele de partid. In rest? O super-mama ce o viata a trudit numai pentru ca eu sa fiu ce nu a fost ea. Totdeauna a avut teluri inalte pentru mine, dar nu a stiut sa mi le explice decat prin porunci-sentinte. Nu citise, sarmana, ca unui copil nu ii faci morala inainte de a manca, iar ea o facea des, iar eu ramaneam flamanda. Nu stia ca unui copil trebuie sa ii insufli increderea in el, iar eu am fost tot timpul tinta celor cu tupeu ce-mi simteau lipsa de respect fata de mine. Nu stia ca pe un copil nu il educi cu palma, cu varga sau cu lingura de lemn. Nu stia ca fetei tale, nu ii faci observatii referitor la calitatile ei de gospodina, de fata cu sotul ei.

La momentul in care contabilizasem defectele mamei mele, acesteau atarnau atat de mult in balanta, incat simteam un oarece dispret, dar si o mare teama de sentintele ei.

Cand doi baieti mici, un sot si un serviciu super-solicitant, ma gatuiese, - o mama a intrat in casa mea si a intins o mana de ajutor. M-am simtit ultragiata de intruziunea ei in intimitatea mea si am incercat sa o evit. Ma deranja ca ma certa ca nu am grija de mine, ca ma imbrac prea sumar, ca nu am grija sa cumpar lapte gras de la tara pentru copiii mei, ca dau bani pe prostii (pe carti), ca de ce imi vine X sau Y in casa, ca noi avem nevoie de liniste, ca avem copii mici, etc.

Dar valul de pe ochii mei s-a ridicat tarziu. Intr-o zi, am vazut-o plangand. Am intrebat-o ce are si mi-a spus ca s-a facut urata pentru ca a imbatranit. Mi s-a parut atat de frivola, in ceea ce spunea, cand Cineva mi-a trimis gandul: Mama, tu nu plangi pentru asta. Mi-a raspuns ca plange pentru ca a imbatranit si simte ca nu ma mai poate ajuta ca altadata si ca nevoile din casa noastra sunt tot mai mari, s-au marit copiii, noi nu avem putere nici macar sa ne zugravim apartamentul, iar ea (zice doctorul, ca ea nu crede), este bolnava cu inima. I se frige inima, a continuat ea, ca nu o sa mai aiba cine sa ma ajute, iar eu o sa imbatranesc inainte de vreme. Am asigurat-o (cred ca destul de superficial) ca nu trebuie sa isi faca griji, si... chiar nu imi mai aduc aminte ce i-am zis atunci. Cred ca au fost cuvinte de complezenta. Cat de ingrata am putut fi!

La cateva zile dupa, mama mea era internata in spital cu diagnostic: infarct. Am ajuns la patul ei si mi-a spus: Mor cu inima grea ca ramai singura, a nimanui. Ioana, in clipa aceea am simtit cum mi se incalzeste inima si apoi tot corpul si m-am aplecat peste ea, si am imbratisat-o si i-am spus Te iubesc mult, mama mea draga. Medicul m-a dat afara din salon pentru ca mama a inceput sa planga si, printre accesele de tuse sa-mi strige: Pe mine nu m-a iubit nimeni. Nu credeam ca ma iubesti! Si eu te iubesc, Laura! Si eu te iubesc, Laura!

Clipa aceea a fost definitorie. Am inteles ca de fapt mamele sunt pe lume pentru a fi exemple: de urmat sau de neurmat. Mama mea era un exemplu de urmat: ma invatase in acea clipa ca eu trebuie sa le spun copiilor mei Te iubesc! Si cate alte lucruri nu am invatat de la mama mea!

Ioana iti doresc sa fii o mama minunata pentru strengarul tau de Mihaita si sa ai parte cat mai des de cuvantul Te iubesc.

Fii convinsa ca voi incerca o viata sa imi pastrez spiritul cat mai tanar pentru ca nurorile mele sa ma accepte la o choueta, ca-ntre fete.

Iti zambesc, cu acelasi drag cu care m-ai imbratisat tu.

Replica: Doruletz, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 23-09-2008


promit ca o sa dansez pana la sfarsit. Multumesc. Si mie imi place Leonard Cohen.

Iti zambesc in pasi de dans.

Replica: Va anunt by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 24-09-2008

ca plec la clinica si voi lipsi ceva timp de pe forum. Nu stiu cat, dar nu va faceti griji pentru mine. Marea reorganizare va continua cu holul care are niste dulapuri destepte. In spatele bibliotecii ale carei rafturi culiseaza, exista alte rafturi, acum libere, urmare a donatiilor de carte. Acolo va fi dulapul meu (si al sotului meu) de haine. Intr-un colt al holului va exista un balansoar alb, iar alaturi o masuta alba. Un covor latos, alb va fi in centrul incaperii. Lumina, prin aplice. Dormitorul mai mare decat dormitorul mic va avea, (in fine, s-a stabilit culoarea!) cam aceleasi culori cu dormitorul mic, cu mici variatiuni. Am gasit si perdea si covoras. Va urma dormitorul matrimonial unde culoarea peretilor nu a fost stabilita. Singurul mobilier din aceasta camera: un pat dublu, doua noptiere, un scrin pe care se va afla un televizor. Si cam aici se vor opri toate pana la intoarcerea mea.
Dupa cam v-am mai spus, am o vara prin alianta, diagnosticata acum doi ani cu cancer. Nu mai tin minte unde v-am povestit despre ea: s-a tratat, intre sedintele cu citostatice cu goblen. Plec la Bucuresti pentru ca ea este internata la clinica si nu are cine sa o ajute. Nu stiu cand ma intorc, dar sper ca la intoarcere sa gasesc cat mai multe goblenuri la Femeia legenda. Va doresc spor la goblenat si va imbratisez cu drag pe toate.
Si nu uitati: va zambesc!

Replica: Drum bun by Cornelia Suteu (272 mesaje), la 24-09-2008


si vesti bune la intoarcere. Te imbratisez.

Replica: Drum bun, Laura! by Petroi Ana-Maria (1246 mesaje), la 24-09-2008

Sa ai mult noroc, te imbratisez si eu! Numai bine!

Replica: Cineva, mai citit by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 24-09-2008

intr-ale bisericii, mi-a spus ca se zice: Domne ajuta, Laura, sa ai parte de sanatate si putere pentru tine si pentru vara ta, sa o poti ajuta atat cat iti doresti.

Replica: Drum bun by Silvia Har (623 mesaje), la 24-09-2008

si imbratisare de la mine, Laura.

Replica: O by Bica Nistor (1268 mesaje), la 24-09-2008


imbratisare de la mine pentru tine, Laura. Si, bineinteles, un zambet.

Replica: Te imbratisez by Zircu Vali (192 mesaje), la 24-09-2008

cu toata prietenia pe care nu am fost in stare sa ti-o exprim pentru ceea ce esti.

Replica: O, by Doruletz Mic (1005 mesaje), la 24-09-2008

sa-mi fie dor de tine, Laura. Va tin pumnii la amandoua.

Replica: Te imbratisez by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 24-09-2008

Laura si iti doresc multa sanatate. Imi va fi dor de tine si te voi astepta cu nerabdare.

P.S. Te imbatiseaza si Mihaita cel nazdravan, care de cand a venit tati este mai alintat ca oricand.

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 25-09-2008


astept sa te intorci cat de repede. Imi lipsesc activitatile tale de reorganizare. La intoarcere o sa ai de pus doar goblenele pe pereti.
Un zambet si o imbratisare!

Replica: Laura, by Floare de colt (144 mesaje), la 25-09-2008

acum cat nu esti pe aici, ca sa ma debusolezi cu o promisiune ca stergi tot ce ai scris, ma strecor sa iti spun ca nu am fost capabila sa iti astern un rand catre tine pentru ca de fiecare data cand doream sa o fac, ma prindea plansul. De langa mine a plecat o fiinta draga, rapusa de o boala crunta. Inca nu mi-am revenit si poate de aceea sunt asa de sensibila. Nici in cazul ei medicina alopata nu a fost de nici un ajutor.
Tie si verisoarei tale, va doresc doar bine si doar minuni.
Cu mult drag de tine,
Floare de colt

Replica: Drum bun, Laura! by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 26-09-2008

Sper sa te intorci numai cu vesti bune.
Din partea noastra, multi pupici.

Replica: Asa cum spune Emilia, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 26-09-2008

Domne ajuta, Laura, sa ai parte de sanatate si putere pentru tine si pentru vara ta, sa o poti ajuta atat cat iti doresti.

Te astept cu vesti bune si sa ne mai povestesti despre marea reorganizare.

Te imbratisez si iti zambesc.

P.S. Multumesc pentru cuvintele frumoase pe care le-ai spus, dar nu cred ca le merit Laura.

Replica: Laura, ti-am gasit portretul atarnat in inima mea by Rosculet Adnana (249 mesaje), la 27-09-2008

ador zambetul
hohotesc rasul
iubesc iubirea
traiesc clipa
respect vointa
doresc nesfarsitul
inot in adevar
zbor cu gandul
gust prietenia
muzica mi-e sangele
culoarea ingerii
dansez pasii
ma imbat cu vise
invat cu Dumnezeu
copil sunt
si cat iubesc
iubesc, iubesc
da-mi mana
simte-mi caldura,
lumina, pacea
prietena draga
te imbratisez
si iti zambesc.


Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 28-09-2008

de cateva zile incerc sa iti scriu dar ma poticnesc la un moment dat, si chiar daca incerc sa ma abtin imi dau lacrimile. Poate voi reusi vreodata sa exprim in cuvinte ceea ce simt.

Te imbratisesz, te sarut pe obrajori si iti zambesc. Sa fii puternica si sanatoasa, si sa te intorci cat mai repede la noi.

Replica: Te astept sa revii! by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 28-09-2008


Laudabil gestul fiului tau chiar daca nu a fost momentul potrivit. A ales o munca foarte grea si nu s-a dat in laturi pentru a ajuta familia. Ai crescut copii minunati alaturi de sotul tau. Este opera voastra si nu meritati decat laude.

Am vazut ca i-ai scris Ioanei despre mama ta si nu m-am putut abtine sa nu scriu si eu despre mama mea, care din pacate ne-a parasit cu 10 ani in urma. A facut infarct dupa cateva zile de la externarea din spital. S-a internat pentru ca nu se simtea prea bine, a facut analize si tratament si dupa revenirea acasa, cand ne asteptam mai putin, s-a intamplat tragedia. A fost o mama deosebita chiar daca in tinerete relatia mea cu dansa nu a fost prea buna. Atunci aveam alte idei, dar m-am maturizat dupa casatorie. Am avut cateva momente mai grele si a fost alaturi de mine tot timpul. Dupa moartea mamei, tatal meu a fost pentru mine si mama si tata. A incercat sa-i tina locul. Toate sfaturile mamei pe care nu le-am luat in considerare in tinerete (cand credeam ca le stiu pe toate) au fost pentru binele meu. Dupa ani, dand de greutati, mi-am amintit acele sfaturi si in gandul meu i-am dat dreptate celei ce mi-a dat viata. Pacat ca nu am stiut sa gasesc momentul sa-i spun cata dreptate a avut. Dar cred ca de acolo de unde este stie ca am ajuns la vorbele dansei si ca sfaturile ce mi le-a dat imi sunt de folos. Mi-a venit si mie randul sa-mi sfatuiesc copiii si le spun mereu ca nu vreau sa-mi spuna in fata ca am dreptate, dar sa recunoasca in sinea lor cand este cazul ca nu i-am sfatuit rau.

Astept, Laura sa vii cu vesti bune si sa stii ca "iti zambesc".



Replica: Nu by Malinescu Anda (68 mesaje), la 28-09-2008

as vrea sa trec vreodata prin ce treci tu, Laura, dar daca s-ar intampla, imi doresc sa fiu puternica ca tine.
Si eu iti zambesc si iti promit ca o sa ma gandesc si a doua oara, inainte de a o repezi pe mama mea, cu vorbe de refuz.

Replica: Laura, by greta hirsch (115 mesaje), la 01-10-2008

nici nu stiu cu ce sa incep sa scriu. Este prima oara cand citesc topicul tau, de la inceput pina la sfirsit. Pina acum te-am cunoscut din raspunsurile tale. Dar acum simt ca am regasit o "sora" pe care nu am avut-o niciodata.

In primul rind: te rog fa o minune, avem nevoie de tine aici cu noi.

Stiu din experienta proprie ca viata te poate uimi si cu suprize neplacute, dar cand trec, pot sa privesti lumea altfel.

Pe mine m-a lovit o masina pe trecerea de pietoni acum un jumatate.

Cum spui tu, in primul rind a fost plansul fetelor noaptea, inecat in perna. Le-am rasfatat o viata, am vrut sa le fie numai bine si acum pling din cauza mea? Dar nu am putut sa schimb nimic din ceea ce s-a intimplat. S-au maturizat si au devenit "oameni mari" prin ele insele. Sunt mindra de ele.

Dupa citeva luni ne-am reintors la normal, in ciuda medicilor si in ciuda virstei, si in ciuda fumatului si kilogramelor in plus, am inceput sa umblu din nou. Si sa lucrez, si sa le rasfat.

Citeodata mai am momente de regrete (nu mai pot sa fac plimbari lungi), dar cand ma gandesc cat putea sa se termine de rau, ajung la concluzia ca mie mi s-a intimplat o minune.

Vezi, tot am ajuns sa vorbesc despre mine, cand, in fond, vream sa-ti spun ca tu esti o femeie cu energii deosebite si nu se poate sa ti se intimple ceva rau. Continua sa lucrezi de acasa, sa-ti termini marea reorganizare, sa-ti ajuti baietii, si totul sa va termina cu bine.
Te pup,
Greta

Replica: Greta, by Doruletz Mic (1005 mesaje), la 03-10-2008

cred ca in viata fiecaruia exista cate o minune, dar uneori trecem pe langa ea si nu realizam.
Si mie imi este dor de Laura, asa cum imi este dor si de Cosmina si de Catalina.
Emilia, ai inceput sa citesti Prevestirile? Si eu am citit-o.

Replica: Doctor de by Floare de colt (144 mesaje), la 03-10-2008

cuvinte imi este dor de tine.

Replica: Eu by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 04-10-2008

as spune si "doctor de suflete". Este o placere sa citesti ce si mai ales cum scrie Laura. Mie, cand citesc postarile Laurei, imi dau o sanzatie de liniste si siguranta. Am devenit dependenta si abia astept sa se intoarca si mai ales, "sa faca o minune".

P.S.: Laura, iti zambesc din tot sufletul!

Replica: Si eu astept sa se intoarca Laura by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 04-10-2008

Iti transmitem multi pupic.i Laura, sper sa ii primesti.

Replica: Da, Doruletz, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 04-10-2008

am inceput sa citesc saptamana asta, si imi place. Este o carte ce merita citita incet si poate, recitita sa-i intelegem mesajul.

Replica: Laura am trecut pe aici by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 04-10-2008

sa te imbratisez si sa iti spun ca imi e dor de tine.
Iti zambeste,
Nico.

Replica: Laura, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 04-10-2008

te-am visat azi noapte. Estede bine!

Replica: Sa ai gura aurita, Ioana. by Lacramioara Popescu (272 mesaje), la 05-10-2008

Replica: O imbratisare si un sarut! by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 05-10-2008

Te astept!

Replica: Cu dor de tine, by Silvia Agache (137 mesaje), la 11-10-2008


Laura.
Pupici,
Silvia

Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 13-10-2008

astept cu nerabdare sa revii. Ma uit in fiecare zi pe forum cu speranta ca ne dai vreo veste... si pana acum, nimic.
Iti zambesc, Laura!

Replica: RodiMar, by Alice Popa (233 mesaje), la 13-10-2008

azi ne-am luat un borcan de muraturi facut de Laura si bonusul: un borcan mai mic cu ardei umpluti cu varza.
Am fost socati in aceasta dupa-amiaza de cat de mult a slabit. De obicei ne intampina in niste pantaloni si bluze largi. Astazi era in egari si tricou mulat. Munceste prea mult, se odihneste prea putin, dar zambeste mereu.

Replica: Laura, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 13-10-2008

te rog menajeaza-te si pastreaza-ti energia. Nu uita ca trebuie sa faci o minune.

Te imbratisez si iti zambesc,
Nico.

P.S. Si pe voi va imbratisez cu drag, Alice si Marian, pentru ca ne aduceti vesti despre gargarita noastra draga si aveti grija de ea.

_________________
Emilia - Gargarita-Bunicuta-de-Pirat-Sef


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Colectia mea, Laura
MesajScris: 21 Iul 2009, 20:09 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 07 Feb 2009, 01:53
Mesaje: 328
Nume forum:1
Replica: Nico, by Alice Popa (233 mesaje), la 13-10-2008

Citat:
si aveti grija de ea.

Vrei sa spui ca ea are grija de noi! Marea reorganizare in casa verisoarei ei nu a luat sfarsit, nici conservele nu au luat sfarsit. Gateste pentru verisoara ei, pentru ea, pentru baiatul ei cel mare care este student in Bucuresti, la sfarsit de saptamana, face oale de mancare si pentru acasa (vin sotul ei si baiatul cel mic la sfarsit de saptamana). Are o cumnata haioasa tare, cu o Dacie prapadita ce o ajuta si mai alearga in locul ei. A adoptat un comunitar caruia i-a si gasit stapan, ingrijeste de o boschetara (ii duce mancare calda, in fiecare seara) si i-a mobilizat pe cei din bloc sa-si schimbe tevile de la apa si caldura ca sa nu mai achite sume exorbitante la intretinere. Ca si fire, cred ca Minerva seamana mult cu Laura: nu ai cum sa o opresti!

Replica: Doamne! by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 14-10-2008

Cata energie poata sa aiba Laura! Multumesc Alice si Marian ca ne-ati adus vesti de la ea. Ar trebui sa se menajeze, dar nu cred ca este genul de om care sa se potoleasca. Cred ca stie ca o astept cu nerabdare. S-a implicat in tot felul de lucruri care-i fac placere si care-i tin ridicat moralul. Cred ca stie ca asteptam cu toate o minune de la ea si ca intotdeauna ii zambesc.

Replica: Multumim ca ne-ati mai adus vesti despre Laura by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 14-10-2008

Sa ii spuneti ca o asteptam cu mare drag printre noi.
Pupici din partea Roxanei si a Sarei!


Replica: Alice, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 14-10-2008

multumesc ca ne-ai adus vesti despre Laura. Este un om cu suflet foarte mare.
Sa ii spui ca ne este dor de ea si o imbratisam cu dragoste.

Replica: Am obosit, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 14-10-2008

doar citind in cate activitati este implicata Laura.

Alice sunt sigura ca prietenia voastra conteaza foarte mult pentru Laura. Astept cu nerabdare si alte vesti de la voi.

Va imbratisez si va zambesc, Laura si Alice.

Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 19-10-2008

am sperat ca te voi gasi zburand prin topice....
Un pupic si o imbratisare!

Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2620 mesaje), la 19-10-2008


mi-e tare dor de tine, te rog menajeaza-te, ai grija si de tine asa cum ai de cei apropiati tie.
De la mare iti trimit o imbratisare si un zambet cald.

Replica: Ce by Alice Popa (233 mesaje), la 19-10-2008


sa se menajeze, fetelor? Ultima isprava: a dansat la o nunta a unor tigani, unde a dus-o cumnata-sa ca sa-i fie de ajutor pentru a prelua niste cazane pe care aceasta le comercializeaza. Stirea o am de la cumnata ei pentru ca Laura dormea, in seara aceasta cand am telefonat.
Stiu ca a miscat blocul de la vara ei si se schimba tevi pe la subsol.
A facut peltea de gutui. Am si eu promis un borcanel.
Cam atat. Mai multe o sa povesteasca ea, ca vrea sa ii puna net, verisoarei ei. Si, la cat de ambitioasa este, sigur ca reusi.
Banuiesc ca ne zambeste, tuturor.

Replica: Alice, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 19-10-2008

multumesc pentru informatii. O sa vedem cat de curand si colectia de goblene a verisoarei. Un zambet pentru Laura.
Te asteptam!

Replica: Nici nu stii, Alice, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 19-10-2008

ce bucurie imi faci cu vestile pe care le aduci de la Laura. Multumesc!

Replica: Alice, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 21-10-2008

mi-am si imaginat-o pe Laura dansand...
Un pupic

Replica: Lauraaa. by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 21-10-2008

ce faci? Pe aici te asteapta multe, multe zambete.

Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 26-10-2008


vreau vesti de la tine. Nici nu stii cat imi lipsesti.Te astept cu mult drag si cu vesti bune. Stii ca intotdeauna iti zambesc, nu?



Replica: Laura, by Anca Lungoci (364 mesaje), la 26-10-2008


primeste o imbratisare mare de la mine si un zambet larg.

Replica: Joi, 23 octombrie 2008, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 26-10-2008

Aseara am ajuns acasa. Am vrut sa fac o surpriza de proportii familiei mele. Cumnata mea, m-a adus de la Bucuresti cu portbagajul incarcat de bunatati pe care le-am pregatit numai cu gandul la bucuria ce o voi imprastia in jurul lor. Am ajuns pe la 8 seara si la geamurile mele era intuneric. Am carat cu greu toate pana la usa apartamentului si am descuiat usa cu cheia mea. Am aprins lumina si, totul s-a invartit cu mine! Casa mea era ca si parasita. In living, sotul meu zacea pe canapea privind la televizor. In intuneric. Puiul meu cel mic facea acelasi lucru, in dormitor. Tot pe intuneric. Marea reorganizare stopase la punctul o lasasem. Mai mult, nimic nu era strans. Praful, materialele de constructie, vopselele, diluantii - unde ii lasasem. In bucatarie, toate vasele zaceau nespalate.
Mi-am jurat ca nu voi mai plange, dar asta noapte nu am facut decat sa plang. Sotul meu si-a imaginat ca plecarea mea la verisoara din Bucuresti este doar un pretext si ca de fapt, eu continui, in ascuns tratamentul la clinica. Si, ca, da se apropie finalul... A jucat teatru, la fiecare sfarsit de saptamana si el si puiul meu. Mai mult, l-au considerat pe puiul cel mare, complice cu mine si s-au indepartat de el. Dragii de ei! Cat de oarba am putut fi! Cat de departe am fost de sufletul lor! Va imaginati ca pana la miezul noptii, ne-am strans sase brate, in continuu. Am plans si iar am plans cu totii. Nu va doresc sa treceti vreodata prin ce am trecut noi trei, asta-noapte. Cred ca si acesta este impulsul pentru care va scriu.
I-am culcat pe amandoi in ultima camera si toata noaptea am plans si am facut curatenie. Dimineata dupa ce au plecat (sotul la servici, puiul la scoala), am intrat in restul camerelor. Vecinica a auzit zgomot si a venit. Iar am plans ca nu puteam sa nu-i spun si nu putea sa nu-mi spuna cum sotul meu s-a ferit de orice contact cat am fost plecata. Am terminat curatenia in casa: aspirat, sters praful, scuturat. Marea reorganizare se amana: toate materialele sunt pe balcon unde nu mai exista flori. Nu au fost udate de cand am plecat! Am ascuns ghivecele inutile.
Masina de spalat functioneaza de azi noapte non-stop, am calcat rufe cu vecinica, fiecare pe masa ei, ca sa le terminam mai repede, dar nu am nici o sansa sa le termin saptamana aceasta.
Ma simt cumplit de vinovata pentru ca am reusit iar sa imi tulbur familia atat de mult. Sotul meu este depresiv. Medicamentele de langa televizor o confirma.
Baiatul meu a evitat sa ajunga astazi acasa. La telefon mi-a spus ca ii este rusine sa ma priveasca in fata si ca nu vine acasa decat odata cu sotul meu.
Ma simt groaznic pentru ca de cand am venit acasa, nu reusesc sa-mi opresc oftatul. De vreo ora ma frig picioarele de la solduri in jos. Este o caldura ce vine din interiorul lor si parca imi arde pielea. Nu mi s-a mai intamplat. M-am uitat pe net, dar nu am gasit nici o explicatie. Vecinica mi-a spus sa las calcatul putin si asa am ajuns in fata computerului.
Stiu ca voi asteptati o Laura zambareata, plina de incredere si chiar asa trebuie sa par: familia a aflat ca am ajuns acasa si nu pot sa povestesc nimanui despre amaraciunea mea. Vor sosi, in curand. Voi reusi sa ma intaresc si sa zambesc.
Va zambesc si voua si va multumesc pentru toate cuvintele de suflet pe care mi le-ati adus aici]. Sper sa....


Si aici m-am oprit joi, iar in seara aceasta am puterea sa continui.

Lucrurile par ca reintra pe fagasul normal, dar simt ca sunt multe (chiar foarte multe!) de recuperat. Simt ca i-am tradat pe cei trei barbati ai mei prin plecarea la Bucuresti. Nici o clipa nu mi-am imaginat ca eu sunt centrul si motorul vietii lor. Puiul meu cel mare ce mi-a fost ajutor in toate cate am facut, la Bucuresti, se simte si el tradat intr-un fel. Faptul ca marea reorganizare de aici a stopat, in lipsa mea, raceala pe care a simtit-o din partea fratelui si al tatalui in ultimul timp (eu unde eram oare, de nu am vazut?!), faptul ca animalutul, adus de el in casa noastra nu mai este (nu stie nimeni unde este!) a dus la un soi de resentiment din partea lui. In seara aceasta l-am condus pana la masina. Mi-a strans mana si mi-a spus: Ma doare, mama!

Ma doare si pe mine ce s-a intamplat, dar ma gandesc ca, totusi, toate se intampla cu un scop si ca nimic nu este intamplator. Si asa cum imi zic de joi incoace. Si o parafrazez tot mai des pe Scarlet O`Hara (Pe aripile vantului): Si maine este o zi. O sa ma gandesc la asa maine.


Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 27-10-2008


poate aceasta este ocazia de a lamuri anumite lucruri? Cine stie?
Toate se intampla dintr-un anumit motiv. Dupa furtuna, zambetul tau o sa fie si mai frumos. Un zambet si o imbratisare!

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 27-10-2008

un tort cu ciocolata: poate indulceste un pic momentul.



Replica: Laura, by olteanu rodica (740 mesaje), la 27-10-2008

cat te inteleg. Citesc ce ai scris acum la ora 6 dimineata si plang fara oprire. Prin aceiasi situatie am trecut si eu si familia mea acum aproape doi ani. Atunci cand toate lumea imi punea, franc in fata, un diagnostic crud, Dumnezeu mi-a fost alaturi si s-a indurat de mine si familia mea. De-abia atunci am vazut cat sufereau toti in jurul meu si ca si tine am vazut ca eu eram centrul universului lor. Ca si tine, zic mereu,
Citat:
este si maine o zi
si chiar sunt fericita ca mi s-a mai dat o zi de trait chiar daca sunt greutati, lipsuri sau nemultumiri. Sunt sufleteste alaturi de tine, inteleg prin ce treci si chiar daca nu stiu sau nu am fost eu atenta unde ai scris de ce suferi, sunt convinsa ca mult timp de acum incolo te vei trezi si te vei bucura de fiecare zi.

Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 27-10-2008

imi pare bine ca ai revenit, dar totodata imi pare rau ca nu s-a intamplat asa cum ai dorit tu. Este o alta incercare prin care ti-a fost dat sa treci, dar esti o luptatoare si vei reusi sa reiei de acolo de unde ai lasat cand ai plecat la Bucuresti. Ei au sperat ca vei continua tratamentul fara stirea lor poate pentru ca ei nu au acceptat in subconstientul lor, decizia ta de a nu-l mai continua. Cred ca tu ai fost mereu persoana din familia ta care ai facut surprize si acum au asteptat o alta, asa cum i-ai obisnuit. Ar fi bine sa te odihnesti si sa te linistesti sa lasi lucrurile sa decurga in mod normal, de la sine ca este Cineva care sa aiba grija de toate. Ai facut eforturi mai mari decat era nevoie la Bucuresti si Gargaritele s-au ingrijorat pentru asta.

Vor trece cateva zile si lucrurile se vor aseza la locul lor, iar incet, incet, totul se va linisti. Faptul ca baiatului tau i-a fost rusine sa dea ochii cu tine arata cat de mult bun-simt si respect are si asta arata ce educatie aleasa i-ati dat. Cat despre baiatul cel mare se pare ca are un suflet deosebit de bun si ca este un sensibil.

Laura, sper ca totul s-a linistit si cand vei avea ragaz si te vei simti mai odihnita ne vei scrie ca tare ne-a fost dor.

Nu uita: ai de facut o minune, iar eu in asteptarea minunii, iti zambesc mereu!

Replica: Bine ai venit, Laura! by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 27-10-2008

Da, te asteptam vesela si zambitoare, dar ce sa-i faci, - nu toate se intampla asa cum vrem noi. Am citit de mai multe ori ce ai scris, si un lucru este sigur: barbatii din viata ta, te iubesc si se simt debusolati fara tine. Tu esti izvorul lor de energie, asa ca fa bine si nu-i mai lasa singuri sau cel putin explica-le clar actiunile tale.

Si apoi, nimic nu este intamplator: fiecare a mai invatat ceva, a fost o lectie de viata.

Deci, zambeste cum nu mai tu stii si da-le inapoi energia luata la plecarea in Bucuresti, iar ei te vor rasplati inmiit.

P.S. Profetiile de la Celestine este pe noptiera mea. Desi am citit-o, o mai rasfoiesc din cand in cand.

Replica: Bine ai revenit, Laura. by tanasa clementina (293 mesaje), la 27-10-2008


Dupa atata furtuna va apare si soarele in casa ta. Rabdare, calm si toate se vor aseza pe fagasul normal.

Replica: Laura by Andrei Stancu (193 mesaje), la 27-10-2008


pentru picioarele ce ard, ar fi bine sa consulti un medic.
Iti zambim toti trei.

Replica: Laura, by greta hirsch (115 mesaje), la 27-10-2008

nu uita, dupa furtuna si ploaie totdeauna apare soarele.
O imbratisare calda

Replica: Dragele mele, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-10-2008


de azi de la ora 11 dimineata, verisoara mea (care este de fapt verisoara sotului meu) este alaturi de mine. Am complotat asta-noapte cu puiul meu cel mare, iar dimineata le-am cerut parerea celorlati doi barbati ai mei. Au fost de acord cu venirea ei, la noi.
Asa ca, in timp ce eu am facut toate cercetarile de rigoare (ca un detectiv adevarat), vara mea a citit pe forum. I-am aratat cum trebuie sa faca si cand m-am intors, am descoperit ca nu se incurcase. Mi-a spus ca ea nu a crezut ca exista atat de multe femei cu suflet frumos.
V-a placut? Vedeti ca am motiv sa va zambesc in fiecare seara?

Am intins antenele delicat ca sa aflu 1. ce se mai intampla pe la scoala, la puiul mic si 2. ca sa inteleg cum a ajuns un anume tratament de depresie, in casa mea.

Va promit ca o sa va scriu mai mult, imediat ce verisoara scapa de dependenta de computer.
Evident, va zambesc!

Replica: Mi-a fost dor de tine, Laura. by Vasiliu Letitia (1472 mesaje), la 27-10-2008

Iti trimit prin lumina aurie a toamnei un suras sa-ti aline mahnirea. Incet, incet le vei descurca tu.
Nu stiai ca femeia este sufletul casei? Ai aflat intr-un mod cam dur.
Daca verisoara ta scapa de dependenta de computer, imi spui si mie leacul?


Replica: Letitia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-10-2008


am culcat-o.
A ramas o mana de femeie, cu ochi ageri si jucausi. Are o mana de zici ca-i facuta din hartie creponata: alba si creata. Se simte minunat, zice ea. Acum doarme in asternutul meu cel mai drag: fundal bleu inchis cu margarete mari, albe. Sufla usor, ca un prunc. I-am scos ochelarii, incet, am pus mica ei biblie pe noptiera si am lasat doar o lampa de veghe. M-am asezat in genunchi, la patul ei si mi-am facut ragaciunea de minune pentru mine si pentru ea. Este o rugaciune pe care am inventat-o eu si pe care am imbogatit-o de cand am ajuns la ea, la Bucuresti. Spun Domnului ca vreau minunea intreaga pentru amandoua. Si apoi, visez cu ochii mintii la clipa cand noi doua vom alerga in picioarele goale printr-o poenita plina de flori.
Dupa ce m-am casatorit, am vizitat-o pe mama verisoarei care statea la casa si avea o gradina mare, iar in mijloc o pajiste cu flori. Tin minte ca am dansat amandoua pe acea pajiste si imi doresc ca viitorul sa repete scena din trecut.

Puiul mic mi-a adus azi un manunchi de physalis vii. Sotul meu mi-a adus un buchet de trandafiri, impanati cu floarea miresei. Chiar am si ras si l-am intrebat, aratandu-i buchetul, daca plecam la Las Vegas ca sa ne mai casatorim o data.
Iti zambesc cu drag prin lumina aurie a toamnei.



Replica: Laura, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 28-10-2008

cum n-ai stiut tu ca esti motorul familiei?
Ai observat si pe forumul asta cum se strang gargaritele in jurul tau? Inca mai ai multe de dat in multe parti.

Antidepresivele le ia un om care te iubeste enorm. Scapa-l de ele. Si tot raul pe care l-ai gasit la sosirea ta acasa este pentru ca esti foarte iubita. Esti o norocoasa si ei la fel, va aveti unii pe altii.

Cu mult drag,
Ioana.

Replica: Laura, bine ai revenit printe noi by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 28-10-2008

Dupa cum spuneau si celalte gargarite te asteptam zambitoare inapoi printe noi. Totul o sa fie bine intr-un final o sa vezi.
Ai ramas cu acelasi suflet cald.
Pupicii din partea Sarei. Sper sa-ti mai insenineze ziua!

Replica: Laura, by Grigorita Carmen Laura Tereza (1264 mesaje), la 28-10-2008


am constatat ca, in general, asa sunt barbatii, mai comozi. Nu trebuie sa te sperie ce s-a intamplat. Eu am fost de 3-4 ori in spital: ba am nascut, ba am fost bolnava Stiliani sau anul acesta cand m-am operat. De fiecare data cand am revenit acasa am gasit dezastru: nici mancare, nici curatenie. Cat despre copii, ce sa zic? Ma strangeau in brate si-mi spuneau sa nu mai plec. Noi, femeile, suntem motorul, inima unei familii. Daca noi nu suntem langa ei, totul devine monoton si trist. Dispare iubirea si atentia din familie. Fii zambitoare, nu pune la suflet totul.
Te imbratisez cu drag.

Replica: Laura, by cucos catalina (1618 mesaje), la 28-10-2008


uite un loc, pe care tzi-l doresc mereu in preajma ta.



Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 28-10-2008

Domnul a fost bun cu mine si mi-a si putere si sanatate ca sa ma ocup, la Bucuresti, de tot ce inseamna mana aceasta de femeie, ce de azi de dimineata a stat numai pe computer. Sunt la zi cu toate tratamentele naturiste, naturale, zen si yang, cu toate dietele posibile.

Am fost azi in piata ca sa imi fac o idee despre varza. M-am hotarat sa nu ma implic inca pentru ca, totusi, bruma nu a cazut. Si, se stie, varza si catina sunt cele mai bune, dupa ce cade bruma peste el.

Mi-am gasit in piata, la locul stiut, babuta ce vinde niste flori obidite (a se citi amarate), din gradina ei. I-am dus ceva bun (carnita de vita cu paste si sos alb si o paine cu cartofi), iar ea mi-a dat contra sumei de 10 lei, nenumarate buchetele cu dumitritze. Cand am ajuns acasa, le-am trecut tijele pe sub apa fierbinte si le-am taiat in diagonala. La urma, florile le-am lasat sub putina apa rece si apoi la scurs. Acum cateva minute, vara mea a inceput sa le aseze in vaza. Astfel am prins si eu un loc in fata computerului.
Putere si sanatate iti doresc si eu tie, Emilia.
Iti zambesc,
Laura

Replica: Draga mea, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 28-10-2008

sora, Greta. Citind experienta ta, simt detasarea si impacarea cu momentele trecute, dar si o bucurie a izbanzii de astazi vizavi de clipele adverse prin care ai trecut. Am simtit si fericirea implinirii tale de femeie, in calitate de mama. Am simtit si bucuria revelatiei ca fetitele tale te iubesc. Oare, prioritar, exista ceva inaintea copiilor pentru o mama? Nu crezi ca de aici ni se trag si energiile?

Ades, la clinica plangeam noaptea si ma rugam Domnului ca, in schimbul sanatatii sa imi ia tot ce am eu bun material, dar sa-mi lase copiii si pe cei dragi. Cand imi privesc copiii, imi vine in inima un sentiment de prea-plin si ma grabesc sa multumesc clipei mele de fericire. Caci, da, atunci sunt cu adevarat fericita. Banuiesc ca aceste clipe de fericire reala si de netagaduit, se instaleaza la o anume varsta pentru ca nu imi amintesc sa fi simtit la fel, acum zece ani.

Ma gandesc adesea la anii ce au trecut si descopar ca tot ce s-a intamplat pana acum, pare ca a fost ieri. De unde oare apare sentimentul acesta ca viata s-a condensat temporal? Sa fie o caracteristica a unei anume varste?

Mai am ragaz sa iti zambesc pe indelete pentru ca o stafie, mica, alba (a facut o baie cu buruieni si am infofolit-o in halatul meu alb de baie), numita Floricica se indreapta hotarata spre computer.

Replica: Oare sunteti ingerii mei pazitori? by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 28-10-2008


Cornelia (am adus vesti bune, cum bun este si sufletul tau), Ana-Maria (sau Merisor fermecat si parfumat, in vreme de toamna), Silvia (ce frumos imbratisezi tu!), Bica (ce mai face copilul vecinei?), Ioana (il imbratisez si eu pe Mihaita, nazdravan si alintat si ii pup manuta lui stanga), Maria (nici o grija ma reorganizez curand, si, da, tortul de ciocolata prinde bine, intotdeauna), Emilia (din nou, doar ca sa-ti spun ca Flacara mea a ramas la Bucuresti, dar nu imi pare rau atata timp cat am flacara din fiinta ta, aproape), Anda (sa nu uiti de promisiune, fata cu inima mare si curata ce esti!), Lacramioara (aurita sa-ti fie viata!), Vali (ce prietena minunata am!) Floare de colt (o minune si pentru tine!), Adnana (suflet ales de poet, mi-ai atins o coarda sensibila) RodiMar (doctor de suflete esti tu, caci stii sa aduci vorbe cu miez ce se lipesc de inimi ranite), Adriana (sa nu iti curga lacrimile degeaba pentru ca tu esti mai puternica decat crezi si cu mult mai puternica decat te stii), Silvia (tot cu dor si pupici, cum zici tu), Doruletz (draga mea, printesa din alte timpuri), Nico (sa crezi fiecare cuvant pe care l-am scris despre tine pentru ca aceea esti tu), Ioana (iti multumesc pentru visul bun si pentru gandul ca doar iubirea creeaza centrul gravitational al unei familii in jurul meu), Tereza (sa ai parte doar de strangeri in brate, cu dragoste), Alice (iti zambesc, desi ma parasti ca am slabit), Marian (un zambet larg pentru toate hohotele de ras, pe care mi le-ai smuls), Roxana (pot eu sa nu ma topesc sub caldura sarutului Sarei?), Elena (stiu eu ce frumoase sunt imbratisarile tale, cum as putea sa uit fotografia ta?), Anca (cea pazita de ingeri), Clementina (si tie o viata cu fagasuri normale), Andrei (print drag, intre printese), Catalina (doar camp de maci in viata ta!), Greta (sora mea, de departe), Letitia (ce poate fi mai frumos decat un suras trimis prin lumina aurie de toamna? O Gargarita Blue!) Rodica (sora geamana sufletului meu - stiu prin ce treci) - nu am cum sa va multumesc. Fiecare a rupt din timpul ei/lui si a scris un gand pentru mine. Fiecare ati facut terapie cu mine, fiecare ati adus picuri de minuni pentru sufletul meu si fiecare m-ati facut sa ma simt atat de bine si atat de speciala. Sentimentul meu cand va scriu aceste randuri este, ca de fapt, numai voi sunteti niste persoane cu totul speciale si ca emanati doar iubire si bucurie.

A mai spus-o (si nu o data!) si Tereza, dar mi se pare imperios necesar sa va spun si eu: Multumesc ca existati! Oare sunteti ingerii mei pazitori?
Va zambesc.


Replica: Laura, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 28-10-2008

mi-ai adus lacrimi in ochi (din nou). Dar sa nu te superi pe mine. Sunt lacrimi de bucurie ca te-ai intors acasa la cei care te iubesc si in gradina noastra minunata (asa cum spunea o gargarita). Cat am dus dorul cuvintelor tale magice care au darul de a alunga tristetea si supararea din inimile noastre. Ma bucur ca te simt puternica si gata de a face minuni.
Va imbratisez cu drag, pe tine si pe verisoara ta si sa dea Domnul ca impreuna sa faceti minunea pe care toata lumea o asteapta de la voi.

Replica: Un zambet pentru Laura by Puiu Mic (203 mesaje), la 29-10-2008

La Radio Erevan, o ascultatoare intreaba:
- Si totusi, ce credeti dumneavoastra despre
barbati ?
Radio Erevan raspunde:
- Toti sunt la fel, doar salariile lor difera!

La Radio Erevan, un ascultator intreaba:
- Exista in viata unei femei 10 ani cu adevarat frumosi ?
Radio Erevan raspunde:
- Absolut ! Cei dintre 28 si 30 de ani.


La Radio Erevan, un ascultator fidel intreaba:
- Cum este viata unui barbat fara nevasta ?
Radio Erevan raspunde:
- Mai ieftina.


Replica: Laura, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 29-10-2008

multumesc pentru ce ai scris in topicul meu. Nu, nu mai fac ce faceai tu acum 20 de ani, dar am facut acum 15 ani. Probabil sunt putin mai tanara decat tine, sau m-am copt mai tarziu. Am zambit cand am citit ce mi-ai scris si zambesc si acum. Mi-am amintit de tot felul.

Sunt impacata cu viata mea, am doar o mica amaraciune vizavi de goblenat (cum ii spune fiul meu, in bascalie): imi place mult forumul asta, imi place si sa cos si sunt frustrata ca nu pot sa am si eu seriale mai dese cu goblenul meu. Nu am timp.

Multumesc inca o data pentru timpul pe care mi l-ai alocat, tu, care stii atat de bine sa le gestionezi pe toate.
Te pup, draga Laura.

Replica: Doamne, by olteanu rodica (741 mesaje), la 29-10-2008

iti multumesc ca mai exista pe pamant oameni ca Laura.

Replica: Aseara, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 29-10-2008


dupa ce m-am intors de la servici, n-am rezistat si am intrat sa citesc ce au mai scris fetele, desi era ora 23,30. Ti-am gasit gandurile asternute cu mult drag si parerile tale despre fiecare dintre noi. Nu stiu daca am meritat cuvintele tale mult prea frumoase pe care le-ai scris despre mine, dar voi incerca sa ma ridic la nivelul lor. Fiecare apreciere a fost ca o floare pe care ne-ai daruit-o in parte fiecareia/fiecaruia dintre noi.

In alta ordine de idei, ce parere ai, verisoara ta nu ar vrea sa ne scrie si ea cate ceva? Sper ca nu am gresit ca am intrebat asta, dar mi-a venit ideea asa pur si simplu.

Iti zambesc, Laura.

Replica: Laura iti multumim pentru gandurile frumoase pe by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 29-10-2008


care ni le trimiti si cu care ne insufletesti pe fiecare. Ai un suflet atat de frumos. Vroiam sa spun ca si eu am trecut printr-o situatie destul de urata in ceea ce priveste sanatatea mea, nu am insa puterea sa vorbesc prea mult despre acest lucru, ideea este ca doctorii mi-au spus ca o sa mai traiesc inca doi ani si daca o sa reusesc, o sa raman in scaun cu rotile. Nu am putut sa merg timp de doua saptamani deloc. Acum sunt bine, destul de sanatoasa, am o splendoare de fetita si au trecut ceva ani de atunci si ma bucur de viata si pot sa-mi folosesc propriile picioare. Te inteleg intr-o oarecare masura, apreciezi mai mult viata dupa o asemenea experienta.
Te pupici dulce.

Replica: Laura, by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 29-10-2008

bine ai venit acasa. Am citit mereu ce ai scris, avida dupa cuvintele tale, chiar daca timpul nu mi-a mai permis sa scriu. Sunt aproape de tine cu sufletul, cu gandul si ma rog sa fii sanatoasa. Eu te consider o mama, si de multe ori in clipele de deznadejde din ultima perioada m-am gandit la tine si la puterea ta, si astfel mi-am gasit si eu puterea intr-o oarecare masura.
Te pupam si eu si Mihaita si te rugam sa nu uiti ca iti trimitem gandul cel bun in fiecare zi.

Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 29-10-2008


plang si acum, dar plang de bucurie. Am devenit dependenta, intr-un fel bun, de vorbele tale, am devenit dependenta de tine. Vreau sa iti spun multe, dar cuvintele mi s-au oprit parca in gat.
Mi-a fost dor de tine.
Te imbratisez.

Replica: Laura, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 29-10-2008


ce pot sa mai scriu eu dupa ce tu ai avut un gand pentru fiecare gargarita?

Pot sa-ti spun ca atunci cand ma napadesc gandurile rele sau ma incearca o usoara depresie ma gandesc la tine, si imi spun: nu se poate! Daca Laura are atata energie si imparte dragoste peste tot, eu de ce sa nu pot sa nu fac la fel?

Si sa mai stii ca de obicei cand tu povestesti in cate activitati esti prinsa, eu citesc de cateva ori textul tau. Ma minunez si ma incarc de energie.

Asa ca nu pot decat sa te strang in brate si sa-ti trimit un zambet de aici pana la cer.
Si asa fac toate gargaritele, sa stii.

Replica: Azi, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 29-10-2008


am patit-o! Floricica nu se mai da plecata din fata computerului. Barbatii casei au intrat in panica. Ei au sperat ca o sa vada o Floricica, lucrand goblen, in fotoliul din odaie.
RodiMar, Doamne pazeste sa-i mai spun si de forum!
Astazi i-am aratat cum se face download la imagini pentru ca ii placea ceva in mod deosebit. Pe la sapte, in seara aceasta, se vaita ca nu mai poate vedea nimic. Sotul meu a intepenit cand a vazut ce a facut vara lui. Blocase hardul cu imagini. I le-a salvat pe cateva DVD-uri si a rugat-o sa fie mai ponderata.
De luni, intru din nou la servici si atunci o sa fie jale. O sa fie computerul ocupat de mine o perioada lunga. Ma gandesc sa fac lobby pentru un laptop la puiul meu, dar nu stiu daca am sanse mari. Astazi, Floricica a invatat sa dea Del (stergere), cu simt de raspundere, la iconurile de pe desktop. Nu stiu cum de a reusit aceasta performanta, dar baiatului meu nu i-ar placea sa aiba parte de aceeasi performanta pe laptopul lui.

Constantine, stiu ca ai vrut sa-mi smulgi un zambet si cum sa nu mi-l smulgi? Mi-am amintit de toate nazbatiile voastre, pe care i le faceati Catalinei.
In privinta glumei cu ce credeti dumneavoastra despre barbati? afla ca doar o femeie poate da un raspuns pertinent.
Exemplu concret. Aseara, in timp ce Floricica venea sa isi ia cina, s-a impiedicat in cordonul halatului meu de baie si brusc i s-a desfacut parte din halat. I s-au vazut picioarele, slabe si crete, nefiresc de albe. Mi-a prins privirea si mi-a spus shugubeata: Laura, tu trebuie sa porti halatul acesta, ca sa-ti mai vada si barbatul tau, picioarele! Neuronii mi s-au pus in miscare si brusc am avut o revelatie. Da, Floricica s-ar putea sa aiba dreptate. Asa ca, aseara, inainte de intrarea in dormitor m-am imbracat cu camasuta mea rosie, transparenta si am avut grija sa folosesc un parfum care-i place sotului meu. Dragelor, aflati ca astazi mi-am permis sa arunc antidepresivele!

Camasuta rosie are o istorie si ea. Acum ceva ani in urma, mi s-a parut ca sotului meu ii aluneca privirile catre o anume prietena. Prietena fremata (imi ziceam eu) si am simtit ca este momentul sa mai scurtez intalnirile noastre. Da, dar ce fac cu barbatul?
A urmat o cura de slabire de era sa sucomb (de foame) si imediat, achizitionarea unei camasute de noape cat mai provocatoare. Cea mai provocatoare a fost aceasta rosie. Avea si un chilotel atasat, tanga. N-am apucat sa il imbrac pentru la spalat s-a destramat (eu spal lucrurile dupa ce le cumpar). Mi-am cumparat si un parfum Mademoiselle (mi s-a parut cel mai potrivit, dar si devalizator de buget) si in seara tzintita unei actiuni clare de recucerire a barbatului propriu si dupa eliminarea tuturor riscurilor (culcand, sub diverse motive, copiii la rude) m-am plimbat cu un aer aferat prin fata sotului meu. Am dat drumul la muzica si l-am invitat la dans. N-am facut zece pasi de dans, ca el s-a oprit si a zburat pe hol de unde a luat halatul lui gros si mi-a infasurat frumusete de camasuta, spunandu-mi: Laura o sa racesti cu zdreanta asta pe tine. Eu am dat sa-i povestesc ca tremurul este de la emotie, bla-bla, iar el imi aducea (la propriu) papucii. Sa-mi dea lacrimile. In capul meu scenariul era gata: nu ma mai iubeste, se gandeste la cealalta, nu il mai atrag etc. Cand sa dau drumul la lacrimi si la scena de gelozie cu ton de soprana, mi-am adus aminte de... multe si am tacut. Si bine am facut! Pentru ca dragul de el, - el mi-a facut cea mai romantica seara, luandu-ma in brate si dansand cu mine, zgribulita la gatul lui. I-am povestit de ce am treantza rosie pe mine. A ras cu atata pofta si atat de sincer ca era sa fac infarct de atata bucurie. Mai tarziu am inteles de ce amica mea ii facea curte: avea nevoie de ajutorul lui pentru a fi promovata, iar interesul ei se oprea aici. De cate ori imi aduc aminte, ma rog la Domnul sa ma ierte pentru ce am gandit atunci.

Nico, cand ma gandesc la tine, imi doresc ades sa ai langa tine un baiat asa cum este sotul meu. Daca as avea un baiat de varsta ta, te-as curta. As fi la concurenta cu Minerva.

Ioana, impaca-te cu tine si scapa de frustrari. Daca eu m-as simti frustrata ca doi profesori si mai multi doctori au pecetluit cu parafele lor un diagnostic necrutator ce m-as face? Eu nu am mai pus mana pe goblen de multisor si, da, am un juramant facut pentru Sf. Nectarie, dar... totul are un rost in viata noastra. Nu ma consider fariseu, nu ma simt prost ca nu am facut ceva din ce mi-am dorit, nu ma invinovatesc si nici pe altii nu ii invinovatesc. Poate asa ar trebui sa simt ca trebuie sa gatesc special pentru Floricica, special pentru mine si special pentru puii meu? Ca trebuie sa fac vreo opt feluri de ceauri si pentru Floricica? Si ca este nevoie sa raspund la telefon si sa imbarbatez oameni care ma cunosc si-mi cer sfatul ajutorul. Ei nu stiu ca poate, uneori eu as avea nevoie de ajutorul lor, dar la ce mi-ar folosi mahnirea? Cand ma intreaba: Laura ai timp si pentru mine? ei nu stiu ca medicii spun ca eu nu mai am timp nici pentru mine, dar raspund: Pentru tine, am tot timpul din lume. Simt ca daruirea de mine este daruirea pentru mine si ca de aici poate veni minunea mea. Am convingerea ca minunea vine din noi, intotdeauna.

RodiMar, scrii
Citat:
Nu stiu daca am meritat cuvintele tale mult prea frumoase
, dar oare te-ai gandit vreodata cu adevarat la sensul a ceea ce ai scris? Gandeste-te la toate clipele frumoase pe care le-ai generat pentru cei din jurul tau. Eu le-am numarat pe cele generate de tine pe acest forum. Cu drag, te informez ca procentul este de 100%. Si nu sunt unica. Te-ai gandit vreodata de ce Monica simte nevoia sa te nominalizeze in mod special, lunar, la prietene de suflet?

Roxana, tu esti atunci, un exemplu pentru mine ca minunile exista. Si sunt alaturi de noi si sunt pentru noi. Nici nu as vrea sa-mi imaginez sufletul meu cand as fi aflat vestea pe care ai primit-o tu de la medici! Sunt fericita ca pot sa ma misc, sa am libertatea de a fi om intreg. Da, ai dreptate: numai situatiile extreme, de genul acesta, te conduc spre pretuirea reala a vietii. Sara este a doua minune a vietii tale. Am convingerea ca viata ta va fi implinita si de cea de-a treia minune la care visezi. Caci, cine viseaza, sigur intr-o zi isi atinge visul cu degetele.

Ioana-Gerbera-Rosie, oamenii puternici trebuie sa sustina pe umerii lor, karme puternice. Nu-ti imagina ca astrele nu au pregatit pentru un Scorpion ca tine tot ce este mai greu. Se zice, potrivit astrologiei karmice, ca inainte de a ne naste, ne asezam cu buna stiinta experientele pe acest pamant si ca, in viata aceasta incercam sa ne autodepasim. Drumurile pe care ni le alegem si modul in care interactionam ne pregatesc sufletul, dar lasa si experienta necesara urmasilor nostri. Te-ai gandit ca este posibil ca multe din clipele tale de deznadejede sa fie un mod de a intari, dar si a incerca o Ioana-Gerbera-Rosie? Mihaita este centrul tau, este echilibrul tau, dar linistea ta este in tine. Eu am invatat multe despre mine si cercetand mai mult astrologia.
Scorpionii au o minte sclipitoare si nu ma indoiesc ca ades vei simti ca imbratisarea mea pentru Mihaita, dar si pentru tine, vine din... tine.

Adriana, cand cuvintele se opresc in gat, exista un preaplin emotional si-ti multumesc.
Un multumesc si pentru emotiile ce le imprastii pentru fiecare gargarita pe acest forum, asemenea Elenei (cea cu bratele deschise spre o mare imbratisare). Nu uita ca ai si o inima de leoaica.

Emilia, depresie ne trebuie noua oare? Nu crezi ca este cel mai usor lucru ce ni se poate intampla? Cand postarita, dupa ce a vazut-o pe Floricica, m-a intrebat Cat mai are? eu ce trebuia sa simt? Ca intrebarea postaritei era pentru mine? Energia imi vine din credinta ca minunea este in mine si ca numai iubirea o poate aduce la mine.

Fiecare reprezentati, alaturi de celalalte gargarite de pe acest forum, femeia legenda, Robotica de zi cu zi, dar si gargarita ce da culoare vietii. Asa suntem toate, fetelor, numai ca nu toate avem aceleasi daruri. Eu am darul scrisului si, poate de aceea voi ma asezati pe mine deasupra voastra. Nu as vrea sa faceti asta, nici macar in scop terapeutic. Nu ma simt bine si nu ma simt in pielea mea. Imi face o reala placere sa va scriu, sa va stiu aproape, dar sa va si simt egalele mele.
Si cel mai mult imi place sa va zambesc.

_________________
Alice - Alice-Gargarita-din-tara-Minunilor


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Colectia mea, Laura
MesajScris: 21 Iul 2009, 20:11 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 01 Feb 2007, 17:52
Mesaje: 2255
Locatie: Iasi
Nume forum:1
Replica: Laura, by Oana Sandulesei (264 mesaje), la 30-10-2008
cat de aproape te-am simtit tot timpul acesta!.
Nasha mea de botez a murit tot in urma unei lupte necrutatoare cu un cancer parsiv. Mereu ma gandesc la ea de cand stiu de boala ta. Stii care este diferenta majora dintre voi doua? Nasha nu a mai avut puterea interioara sa lupte. In ultima vreme (ultimele cateva luni), se resemnase cu toate, se daduse batuta pur si simplu. Tu ne ai pe toate alaturi, nu te lasam sa te simti deznadajduita, toata puterea noastra se indreapta catre tine in speranta ca, asa cum ai promis, vei face o minune si vei fi o invingatoare.
Am citit cu emotie gandurile tale si te imbratisez si eu, ca intotdeauna, cu multa forta si mult drag.
Si iti zambesc.

Replica: Laura, by olteanu rodica (741 mesaje), la 30-10-2008

citesc ce scrii si ma multumesc cu atat. Cuvintele mele sunt prea putine sa exprime ceea ce simt fata de o persoana asa cum esti tu. Stii atat de bine sa citesti in sufletul fiecareia dintre noi incat ma uit in jurul meu sa vad daca nu esti chiar aici, langa mine. Sunt sigura ca viata te va recompensa si te va ajuta sa infaptuiesti minunea.

Numai bine si multa sanatate in special tie si verisoarei tale.

Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 30-10-2008

simti cum vin spre tine energii pozitive emanate de Gargaritele acestui forum? Toate dorim sa reusesti sa faci o minune.

M-a indignat lipsa de delicatete a postaritei, dar asta este: unii nu gandesc cat de mult pot rani cuvintele. Sper ca nu te-ai intristat prea tare chiar daca te-ai simtit vizata pentru ca tu ai alaturi de tine o familie minunata (acasa) si o alta, sper eu tot minunata, aici printre Gargarite.

Te imbratisez cu mult drag si bineinteles, iti zambesc!

Replica: Laura iti multumesc pentru cuvintele frumoase! by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 30-10-2008


Imi pare rau, dar Sara nu ma lasa sa iti scriu mai multe.
Pupici

Replica: Laura, by Stanoiu Constantin (256 mesaje), la 30-10-2008

dragostea cea mai puternica este cea care-si poate manifesta slabiciunea.
Paulo Coelho

Replica: Laura, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 30-10-2008

prietena mea, esti in sufletul meu si tu ai putut sa dai glas gandurilor mele. Lasa-ma sa te imbratisez si minunea pe care o asteptam va veni. Poate vei simti caldura si iubirea din sufletul meu.
P.S. Rudele imi spun Laura.
Pupici

Replica: Este bine sau foarte bine? by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 30-10-2008

Ce ziceti, de ce oare cand intru pe forum, primul topic pe care il deschid este cel al Laurei?

Luam portia de energie, daruim pe cat luam, eu as da si mai mult si trimitem mii de zambete.
Laura, o seara buna si ma bucur ca ai reusit sa arunci antidepresivele sotului.

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 30-10-2008

poti si puteti zice ca sunt putin plecata cu capul sau ca am pitici pe creier, dar eu simt imbratisarile si zambetele voastre, gargarite dragi. Simt un fior in inima si apoi ma incalzesc de la spate inspre in fata si parca sunt brusc mai usoara.

RodiMar, cuvintele nu ma ating. Cuvintele de genul acela, vin din nestiinta, vin dintr-o lipsa de educatie, vin... si pleaca. M-am shcolit mult pana am ajuns la aceasta etapa. Altfel? M-ar fi ars la inima!

Oana, simt ca Domnul are pentru fiecare pus deoparte ceva deosebit. Eu, copilul lui (cum zice Bica), il iubesc cu toata fiinta mea si nu pot sa-l dezamagesc. Daca eu as inceta sa lupt, as inceta sa il iubesc pe El. As considera ca pot ucide viata care este viata din viata lui (Sfantul Duh). Care copil, ajuns la varsta mea, vrea, fie chiar din nestiinta sau din nepasare, sa ucida o frantura din tatal sau? Mi-este prea drag ca sa-i fac asa ceva!
Sunt convinsa ca el pune dragoste si in cafeaua mea de dimineata (la care nu am renuntat, desi medicii mi-au interzis-o), dar si in cei patru litri de ceai pe care ii beau intr-o zi.

Rodica, nu citesc in sufletul vostru. Incerc sa ma asez in locul vostru, sa am trairile voastre si sa inteleg prin ce trece fiecare. Numai asa pot simti ce este in sufletul fiecaruia. Si, din pacate, niciodata, viata nu este liniara. Dar daca ar fi, cat ne-am plictisi! Pe mine ma incita lupta si mereu sper intr-un final fericit.

Si, da, asa este dragostea, Constantine. Din fericire, zic eu.

Roxana, ma bucur ca Sara te solicita. Asa nu vei uita clipele acestea. Eu cate astfel de clipe am uitat, din neatentie. Mi-e dor sa retraiesc printre manute mici, gurite rosii, tropot de picioruse roz.

Victoria si Laura, nimic nu este intamplator. Astazi citeam un mail apartinand unei persoane cu numele de Demetra. Persoana respectiva scria ca in harta ei natala Soarele ii e in conjunctie (la un anumit grad) stransa cu Ceres. Ceres, de fapt initial s-a numit Demetra! Ce intuitie a fost in mintea mamei acestei femei, cine i-a soptit numele sau adevarat? De unde stia ea ca fiica ei va vibra la mitul lui Demeter si Persefonei?
De ce ne numim amandoua Laura? Vom sti vreodata, Victoria?

Antidepresivele le-am aruncat la gunoi si am dus si gunoiul. Floricica care nu si-a schimbat preocuparile, mustaceste (zambeste pe sub mustata) cand il vede pe sotul meu ca intra cu flori in mana, in casa. Baiatul meu, mi-a aruncat azi dimineata, dupa ce m-a privit lung: In fine! Nu puteam sa las ambiguitate si am intrebat:
In fine, ce?
In fine, ai parfumul care imi place mie.

Floricica a ajuns pe youtube. A ascultat astazi muzica continuu si a baut ceaiurile fara sa-si dea seama. Spre seara m-a intrebat daca poate sa-si faca si ea un ceai. Cand i-am spus ca i l-am facut eu si le-a si baut, se uita la mine neincrezatoare.

Aseara, in timp ce aranjam lucrurile calcate, in dulapul de pe hol, am auzit-o vorbind. Mi-am ascutit auzul si am auzit-o spunandu-si rugaciunea. Rugaciunea ei este cam asa:
Doamne, Dumnezeul meu iubit, ma rog la tine cu inima preacurata de fecioara (Floricica nu a fost maritata) sa-i dai Laurei sanatate, sa scoti raul din ea si de crezi ca nu ai cum sa il duci pe pustii, pune-l la mine. Eu nu am alta rugaciune la tine.

Am dat sa plang pentru vorbele acelei mogaldeate uscative si aproape cocosata ce sedea in genunchi, cu fata la rasarit, cu mainile impreunate si cu ochii inchisi. Camasuta ei nu reusea sa-i acopere oasele, ce pareau ciolane dezlanate.
Dupa ce am vazut prin crapatura usii ca se ridica in picioare (cu cata greutate!), am intrat sa o sarut de noapte buna. Este ritualul nostru, in fiecare seara. Ne imbratisam si ne sarutam pe tample. As fi vrut sa o strang tare la pieptul meu, dar mi-a fost frica sa nu se sfarame.
I-am dat ochelarii si biblia, dupa ce s-a urcat in pat si i-am zambit. Si ea mi-a zambit.
Asa ca, in seara aceasta am un zambet mult mai mare pentru voi.
Va zambesc!

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 30-10-2008

va zambesc si eu!

Replica: Un zambet mare, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 30-10-2008

si o imbratisare calda pentru amandoua.

Replica: Zambetul de fiecare zi, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 31-10-2008


si o imbratisare de inceput de weekend.

Replica: Draga Laura, by greta hirsch (115 mesaje), la 01-11-2008


Desi am citit in fiecare seara ceea ce ati scris voi pe forum, am terminat zilele mele, mult prea obosita ca sa raspund.

Cit ma bucur, Laura, ca te-ai intors printre noi, - imi lipseau povestile tale.

Ma bucur ca ai descoperit medicamentul antidepresiv, ultimativ al barbatilor, pacat ca la noi femeile este un pic mai complicat...

Despre sarbatori, s-au cam terminat, am ramas datoare cu povestea despre ultima. Sper ca azi dimineta voi gasi timp, caci la noi sambata este ziua libera. Daca nu, atunci duminica dimineata, care este ziua mea libera personala (nu se traieste chiar sa de usor in Israel!), dar cum eu lucrez vinerea cand aproape toate lumea este libera, am ziua de duminica libera.
Sper sa aud numai vesti bune de la tine.

Replica: Laura, by Sorescu Minerva (2095 mesaje), la 01-11-2008

chiar daca prezenta mea nu s-a simtzit aici, ea exista. Imi place arta ta narativa si modul de abordare a existentei.

Aici, totul are aroma pura, sacra si care te imbie la meditatie. Eu am inceput sa privesc lumea mult mai simplu si... am inlocuit antidepresivele cu morcovi (sper ca putin umor nu deranjeaza!).

Replica: Antidepresivul, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 01-11-2008

barbatilor, Greta, de ce nu o fi si al nostru oare?

In primii ani de viata in doi, citeam toate cartile (pe care le gaseam pe atunci) despre viata in doi. Ajunsesem sa cred ca sunt frigida. Ma incalzea ideea antidepresivului arareori. Mai tarziu, am realizat ca ar fi benefic pentru mine. La un control ginecologic, urmat de o palpare a sanilor, prietenul meu, medicul de femei (cum isi zice el), m-a atentionat ca O femeie la varsta ta se culca macar de trei ori pe saptamana, cu fata la barbat. Cand i-am povestit unei alte prietene, doctorita, aceasta m-a privit cu uimire si mi-a zis: Pai, asa este normal, Laura. Am incercat sa-mi fac un obicei de a-mi aplica medicatia prescrisa, dar incet, incet am uitat. Iar in ultimul timp uitasem cu totul.
Banuiesc ca nu este tocmai in folosul meu aceasta uitare. Mi-aduc aminte, ca eram intr-un grup, in excusie acum cativa ani si dupa un antidepresiv, aplicat la inceput de noapte, dimineata, la micul dejun am fost intampinata de cei din grup cu exclamatii de genul: Ce bine arati, Laura! Ce proaspata esti, Laura! Ce ochi luminosi ai, Laura! Daca nu as fi stiut ca nimeni din grup nu statea suficient de aproape de camera unde eram eu cazata, as fi crezut altceva.

Mi-am zis sa nu uit sa-mi aplic acest tonic din cand in cand, dar mereu pierd din vedere. Mai mult, cel mai adesea gasesc pretexte ca sa adorm in alte paturi din casa, decat in patul conjugal spre disperarea stalpului casei.

Puiul meu cel mare, imi spunea, pe atunci cand inca mi se mai confesa, ca el crede ca nimic nu este mai minunatul ca antidepresivul.
Floricica ce urmareste ritmicitatea buchetelor de flori, aduse de sotul meu, mi-a spus ieri ca daca regreta ceva, este faptul ca nu a iubit total (antidepresiv inclus).
O prietena divortata imi spunea ca, din casatoria ei, ii lipseste doar antidepresivul.
Mi-au obosit degetele, scriind antidepresiv.

Stiu ce inseamna lipsa de timp, Greta. O viata nu am avut timp. Si acum imi fug zilele de sub picioare si stau si ma intreb cum este posibil ca ieri sa fi fost Pastele si numai maine o sa fie Craciunul.
Nu imi imaginez ca viata in alta tara este mai usoara decat aici. Dimpotriva, pentru cineva care a trait anterior in alta tara, viata in noul mediu este mai stresanta, gandesc eu. Daca iti doresc ceva, iti doresc sa nu mai simti atat de acut trecerea timpului. Este dusmanul nostru, atat de des! Imi insotesc urarea de un zambet pentru tine.

Minerva, cum sa sa deranjeze antidepresivele cu morcovi? Nu este limpede ca acestea ne aduc sanatatea?

Apropos de morcovi: am tinut o dieta pentru slabit (una din sutele de diete pe care le-am tinut in speranta ca o sa se intample o minune cu silueta mea) cu multi ani, in urma. Ideea era ca dimineata era nevoie sa mananc morcovi in loc de cafea. Imi curatm morcovul de acasa, mi-l puneam intr-o punguta si cand ajungeam la servici, il scoteam, il asezam pe o farfurie si din cand in cand muscam din el. La mine, morcovul crud are un efect ciudat: cum mananc, cum ma apuca sughitul. Astfel, colegii mei stiau cand am mai luat o gura de morcov, motiv pentru care am renuntat la dieta.
Alta: am citit intr-un almanah ca daca te stergi cu suc de morcov pe fata, tenul ti se lumineaza. Am facut-o si pe asta pana ce au inceput sa ma intrebe cei din jur de ce boala sufar. Nu realizasem ca fata mea incepuse sa capate culoarea morcovului.
Un zambet cald cu un morcov langa gura.

Maria si Nico, i-as spune Floricicai de forum si de urarile voastre, dar nu cred ca as mai putea scrie ceva aici. Ultimele ei bucurii: a descoperit jocurile. In seara aceasta a plimbat o bila (cu boxele deschise) de au astenizat florile de la fereastra.

Rodica, ce calde sunt imbratisarile la inceput de weekend. Multumesc.

Va imbratisez pe toate si evident, va zambesc!

Replica: Draga Laura, by greta hirsch (115 mesaje), la 02-11-2008

sunt de acord ca antidepresivul este bun si pentru noi, dar vreau sa spun ca noi, femeile avem nevoie de ceva in plus ca sa iesim din depresie.

Intoarcerea ta acasa mi-a amintit de intoarcerea mea din Romania acum patru ani, cand soacra mea, Dumnezeu sa o ierte, a murit brusc, - a facut un infarct.

Dupa ce sotul meu s-a intors de la inmormintare mi-a explicat ca au mai ramas o gramada de treburi oficiale de rezolvat, caci ea era singura ruda din partea lui care mai ramasese in Romania. Cum el avea un proiect important la sevici, ne-am inteles sa plec eu cu cea mica in Romania (cea mare era deja casatorita), eu fiind in vacanta mare (deci este clar si ce meserie am!).

Unica problema a fost ca am gasit bilete de avion numai pe data cand trebuia sa ne mutam. Asa ca dupa ce doua luni am impachetat casa in lazi, a venit ziua cea mare. La 7 dimineata a venit camionul si intr-un ceas bun, ne-am trezit in casa cea noua. Zborul meu a fost la 9 seara, asa ca am reusit sa punem mobila la loc, sa imi pun bucataria in functiune si sa scot hainele de pat. Inspre seara cind incepusem sa fiu suparata ca nu reusesc sa rezolv mai multe, sotul meu a inceput sa ma lamureasca ca nu este nici o problema, are el timp in sase saptamini sa le puna pe toate la loc si sa se intereseze la magazinul de mobila de ce nu ne-au livrat patul dublu pe care l-am comandat pentru dormitorul nostru.

Si acum sa-ti spun ce am gasit cand m-am intors: o carare intre lazile stivuite frumos. Cararea lega o plapuma pusa pe jos (in loc de pat) de frigider.

Asa ca dupa ce am calatorit toata noaptea, si dupa ce am terminat sa-l bombam bine de tot, am reusit pana seara, sa-mi vad casa in ordine. M-am autoconsolat cu ideea ca daca ajungea el sa le puna in dulap, eu nu as mai fii gasit nimic, caci sint obisnuita cu ordinea mea.

Patul l-am primit numai dupa o saptamina (impreuna cu un fotoliu ce bonus, ca despagubire dupa ce am facut scandal) si eu am dormit cu soldatica (atunci era in clasa a IX-a) in pat. Asa am descoperit ca barbatul meu se culca pe jos, pe plapuma, dar dupa ce adormea adanc, venea Blacky (care era un caine mare) si il impingea pe barbatul meu jos, ca sa ramina el pe plapuma moale de puf. Deci, sotul meu a dormit in toata perioada asta pe dusumea, dar nu a avut habar!

Probabil ca asa este in marea majoritate a familiilor; noi femeile suntem baza, dar trebuie sa recunosc, dupa primele momente de furie, ca imi place situatia asa cum este si imi accept partenerul de viata (suna mai bine decit barbatul meu) asa cum e. Tot are mai multe bune decit rele.

Replica: Am crezut ca numai mie by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 02-11-2008

mi se pare ca timpul zboara prea repede. Eu spun ca daca a venit miercuri s-a terminat saptamana. Si cand eram la serviciu mi se parea ca nu se mai sfarsesc zilele, sa ajung mai repede acasa, sa spal sa calc, sa fac mancare si chiar un desert si astea toate intr-o dupa amiaza. A, era sa uit! sa le controlez la lectii pe fete si cand ma asezam si eu in pat, imi luam si lucrul si tricotam intr-o veselie. Si, bineinteles, trebuia sa am timp si de antidepresive.

Vi se pare cunoscut? Fiecare dintre noi a trecut prin asa ceva.
Eu ma bucur ca s-a intamplat asa si ma bucur de timpul liber pe care il am acum. Astazi a fost o zi superba de toamna, m-am plimbat cu sotul meu si ca, de obicei, am uitat sa iau aparatul foto ca sa imortalizez momentul.

Va doresc si voua o duminica la fel de minunata Si nu uitati: antidepresivele intineresc si alunga gandurile negre.

Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 02-11-2008


am fost sambata la tara si la intoarcere, am cules branduse de toamna. Vreau sa ti le ofer tie si Floricicai, cu mult drag, ca de altfel si tuturor gargaritelor.

Va zambesc si sa aveti o saptamana minunata!



Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 04-11-2008

Cc s-o fi intamplat cu antidepresivele?
O fi ca am gresit cutiuta, din seria: mi s-a intepenit un picior si pe sot il mananca
Wow.

Replica: Unde esti Laura? by PENCU GEORGETA (118 mesaje), la 05-11-2008

Nu auzi strigatul lor? Nu auzi ca au nevoie de tine? Am si eu nevoie de tine. De mana intinsa tuturor celor care au ceva de spus. Nu vezi ca esti lasata pe pamant drept "antidepresiv". Nu te uiti in oglinda? Nu vezi ca tot ce ai scris merge la inima oricui? Nu gandesti ca este o prostie ce se intampla? Nu pot scrie cat vreau ca timpul nu imi acorda prea multa atentie. As scrie un roman din cate mi s-au intamplat in viata si chiar m-am gandit un timp la asta. Unde esti sa le saruti de buna dimineata, de buna ziua, de noapte buna sau acel sincer la multi ani? Spune ceva pentru Dumenzeu! Esti acel impaciuitor cu pilde. As vrea sa fiu langa fiecare si sa il intreb ca un reporter de ce a trebuit sa fie asa. De ce trebuie sa te retragi cand trebuie sa invingi ? Cu ideea ca nu am facut nimic rau ca te ador asa cum esti...

Un gand bun si un sarut pe obrajori,
Georgeta

Replica: Laura am trecut pe la tine by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 05-11-2008

sa-ti las o imbratisare calda si sarutari dulci din partea mea si a Sarei.


Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2620 mesaje), la 05-11-2008

In trecere nu este ID potrivit pentru tine. Mie imi face placere de fiecare data sa-ti citesc gandurile, vorba ta ma mangaie si imi da putere sa trec peste tot. Atat de mult m-au afectat toate discutiile care au fost ieri... Te astept ca de fiecare data cu vorbele tale dulci si cu imbratisarea ta calda. Eu si Pitic venim sa te pupam si sa cantam (a invatat Pitic sa cante!).

Replica: Laura, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 05-11-2008

imi este tare dor de tine. Sper sa iti schimbi ID-ul si sa stai din nou de vorba cu noi, sa ne dai putere sa zambim.

Te imbratisez si iti zambesc,
Nico Gargarita-Paunita.

Replica: Laura ai zis ca diseara ne scrii. by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 06-11-2008

De-abia astept!
Te pupici dulce si mai ascundei tigarile Floricicai fiindca ii dauneaza atat tutun.

Replica: Und, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 06-11-2008

sunteti Alexandra, Gargarita-Astrolog, Jeni, astrologul nostru incepator, Bica care le pricepe, batraneste pe toate? Ce a fost alaltaieri, fetelor? Ce astre ne-au zadarnicit ziua?

Ziua mea a fost cumplita. A inceput cu o lucrare pe care trebuia sa o predau in doua ore. Nu am inteles timp de o ora de ce nu reusesc sa accesez toate datele, ca sa aflu, in final, ca unul dintre colegii mei nu venise la servici, iar computerul lui nu era logat la retea, deci nici eu nu puteam sa il vad de acasa. Am sunat pe trei dintre colegii mei sa cer lamuriri si m-a descurcat femeia de servici! Ea mi-a raspuns pe telefonul fix, cand colegii nu mai raspundeau la celulare si m-a anuntat ca acestia sunt in sedinta. I-am zis ca sunt tare amarata si ca as fi vrut sa vorbesc cu colegul meu de la date. Raspunsul ei mi-a dat prima lovitura: Domana Laura, domnu' nu a venit la servici si nici nu clipeste la rac ca ii merge computerul! Trei profesionisti nu m-au putut lamuri, timp de o ora de ce nu am acces la baza de date, dar a facut-o femeia de servici! Si cum nu era de asteptat ca femeia de servici sa stie sa deschida computerul extra-parolat, am zburat la birou sa-mi fac temele.
Cat s-au facut logarile la computer, am accesat forumul! Se scrisese.

Mi-am luat datele si am lucrat de la serviciu. Nu m-am incadrat in termen si am primit mustruluiala cum numai sefii stiu sa-ti dea, cand le arde buza si le este super-seful pe cap, in control.
Am mai deschis o data forumul, inainte de plecare de la birou si parca ceva s-a clatinat in mine.

Nu am avut timp sa rasuflu pentru ca un fost coleg, acum sef mare in politie m-a sunat si mi-a cerut sa vin imediat la biroul lui. Am inghetat. Mi-am facut socoteala ca tonul si invitatia nu puteau prevesti nimic bun si, in momentul in care am intrat in sediul politiei, eram lac de sudoare din crestet pana in varful picioarelor. Socul urmator: in biroul colegului meu se afla baiatul meu cel mic. Nu va doresc sa treceti vreodata prin ce am trecut eu in acea clipa. Colegul meu spunea: accident rutier, ranit, in culpa sau ceva de genul... iar eu simteam cum toate lucrurile rele vin spre mine, dar aveam presentimentul ca este doar inceputul. Am intrebat cum si baiatul meu, neridicand ochii din pamant, a impins umerii in sus si in jos. Am inteles ca a avut loc un accident, ca baiatul meu conducea, ca a rezultat un ranit si ca vina ii apartine conducatorului auto. Am simtit ca ingerii mei isi bat joc de mine.

Colegul meu m-a invitat afara din birou si intre patru ochi mi-a spus: Laura, am o banuiala ca nu baiatul tau a fost la volan. Nu am asteptat o vorba in plus. M-am repezit in birou si i-am urlat intrebarea celui mic: Esti Bunul Samaritean? Statea cu capul plecat, mut. M-am intors catre colegul meu si l-am intrebat: Poti sa iei amprente de pe volan? Atunci baiatul meu mi-a raspuns, moale ca nu el era la volan. I-am spus colegului ca ies 10 minute la aer.

Coboram scarile cand suna Floricica:
- Laura, nu merge internetul.
- Rezolv eu, Floricica.
- Cand?
- Imediat!
Dau sa cobor si ultima scara cand aud langa mine:
- Nenorocito! Cum ti-ai educat nemernicul?
Intorc capul si vad un cuplu ce se repede spre mine. Doamne, imi zic, astia ma linseaza. Ma retrag cu spatele spre usa de intrare, urcand scarile, doar bajbaind cu picioarele. Cand am simtit ca femeia da sa-si ia avant sa ma loveasca, adrenalina mea, supusa la o suprasarcina, dincolo de limita suportabilitatii umane, mi-a pus neuronii in functie rapid si am inteles intr-o singura fractiune de secunda ca aceia sunt, cel mai probabil, parintii celui care a condus masina si ca nu stiu de samariteanul meu, asa ca am strigat:
- Copilul meu a vrut sa va scape copilul vostru de lege, dar nu il las eu! Acum se iau amprentele de pe volan!, am blufat.
Am intors spatele si m-am repezit pe scari in sus pana in biroul colegului. La fractiune de secunda au intrat parintii. Am strigat catre copilul meu:
- Spune-le adevarul! Au vrut sa ma bata! Ce alegi?
Ca prin vis stiu ce a urmat: explicatiile baiatului meu, comanda pentru prelevarea amprentelor, aducerea copilului vinovat de accident, parinti isterici ce au sarit sa-si bata copilul in fata mea, un tata ce si-a scos cureaua de la pantaloni ca sa-si loveasca copilul si randul meu cand am urlat, isterizand si geamurile:
- Nenorocitilor! In loc sa multumiti lui Dumnezeu ca vi l-a lasat intreg, dupa accident, voi vreti sa il schiloditi in bataie? In loc sa pupati usile bisericilor ca omul accidentat nu este decat ranit, cu sanse de supravietuire, in loc sa intelegeti ce copil minunat aveti daca baiatul meu a vrut sa ia vina asupra lui, voi vreti sa il omorati in bataie? Va nenorocesc eu! Am martor, om al legii (si mi-am indicat colegul) ca sunteti niste nenorociti si ca nu meritati sa fiti parinti.
...un tata isi punea cureaua la bracinari, o mama plangea, iar eu m-am dus si am imbratisat amandoi baietii.

Da, baiatul a fost la volan, dar dupa producerea accidentului a intrat in panica pentru ca stia ca va fi pedepsit crunt de parinti. Samariteanul era langa el, gata sa-si intre in rol (stia ce putea pati nefericitul de la cei ce le spune parinti), prea tulburat ca sa observe multe lucruri ce s-au petrecut sub ochii lor. Victima s-a dezechilibrat langa trecerea de pietoni, iar tovarasul lui de bautura i-a dat branci in gluma. Asa a ajuns in fata masinii. Victima avea in mana o sacosa prin care se vedea o sticla de plastic, cu bautura. Tovarasul de bautura, i-a scos sticla peste care cazuse si a facut-o disparuta. Primul echipaj de politie a dezafectat zona, fara sa stranga probe, bazandu-se pe spusele samariteanului meu care o tinea pe a lui: eu am fost la volan. In rest mintea i se blocase pentru ca era sub dublu soc: cel emotional si cel al marii minciuni ce intra sub incidenta legii, la marturie mincinoasa.
Norocul pandeste arereori sa-ti iasa in cale, dar pentru mine a venit de la colegul meu. O cercetare suplimentara, o vanzatoare de ziare care vazuse totul, inclusiv unde zacea tovarasul de bautura al victimei cu sticla in brate, o alcoolemie extrema a victimei...

In timpul acesta Floricica a mai sunat de cateva ori reclamand lipsa internetului, drept care am facut si demersurile ca cineva, acolo, la providerul nostru sa o ajute.

Am ajuns zob acasa, urmata de un samaritean umil. Le-am asezat masa (lui si Floricicai), asa ca s-a eliberat computerul si am citit, din nou pe forum.
I-am scris Monicai.

Mi-am expediat copilul in camera lui, iar eu am asezat din nou bucatele pe masa pentru ca venise jumatatea mea. Dupa ce a mancat, i-am povestit. S-a ridicat si l-am vazut ca-si scoate cureaua in timp ce imi zicea:
Laura, il omor! Leitmotivul cureaua a fost apogeul a ceea ce puteam suporta in acea zi asa ca i-am urlat ca-i vars toata vesela in cap daca indrazneste.
Floricica a venit repede, cica sa fumeze o tigara.

Am fugit la computer si am citit pe forum. A fost clipa in care i-am scris, din nou Monicai: Monica, sterge-o pe Laura de pe forum. Topicul LB trebuie sa dispara. Am primit raspunsul: Lasa ca o singura noapte sa treaca peste hotararea ta. Daca il sterg, nu mai poate fi recuperat niciodata.

Pe cand ma indreptam spre bucatarie, mi-a tipat in urechi soneria casei. La usa, vecinul ma anunta ca vecinica a cazut, secerata. Am tras otetul din dulap si m-am repezit alaturi, dupa ce am strigat la barbatul ce statea, in bucatarie, cu capul plecat si cu o curea in mana: 112, repede!

Cum Floricica a vrut sa vada despre ce este vorba si ce are vecinica, i-am lasat-o in grija cateva minute si am fugit la forum. Atunci mi-am schimbat ID-ul. Am plecat la spital, dar am aflat inca din ambulanta verdictul: infarct.

L-am lasat pe vecin langa nevasta, iar eu am plecat pe jos spre casa. M-am oprit in fata unei biserici mici ce mi-a iesit in cale. Am intrat in curtea bisericii, am ocolit cladirea si departe de forfota strazii, m-am asezat pe o bordura. Am vorbit cu Dumnezeul meu si l-am intrebat de ce mi-a trimis intr-o zi atat de multe incercari. Nu mi-a raspuns, asa ca m-am gandit ca poate daca spun de mai multe ori Tatal nostru o sa-mi vorbeasca. Tot nu a vrut sa vorbeasca cu mine. Atunci, l-am rugat sa ii ocroteasca pe toti cei pe care in ziua aceea i-am blamat, i-am aureolat cu eneregii negative si i-am ranit. I-am multumit ca o ma lase sa aplic cataplasme peste cicatricile pe care le-am facut in decursul unei singure zile.

Am plecat alene spre casa. Mi-a deschis baiatul meu, cu ochi inecati in groaza: Tata s-a incuiat in dormitor. L-am intrebat doar: Ai inteles ceva din lectia de azi?
Da, a raspuns fara putere si a adaugat: Iarta-ma mama. L-am mangaiat pe brat, in treacat si am pregatit cina. Floricica nu m-a refuzat.
Am profitat ca sa scriu pe forum.

Cum din dormitorul matrimonial nu a venit nici un raspuns, am strans masa si mi-am spalat vasele. Apoi m-am asezat pe scaunul din bucatarie si am rememorat momentele zilei, trairile vizavi de forum, trairile mele doar in trecere prin aceasta viata. Am simtit mana mare si puternica a sotului meu cum imi masa incet coastele, urcand incet spre grumaz, apoi vocea lui guturala, soptind: De ce, Laura? Mi-a fost rusine de reactia mea fata de el, cu numai vreo doua ore inainte si m-am dus in dormitor sa ma ascund. A venit dupa mine. Mi-a masat incet spatele si gatul si eu mi-am cerut iertare si as fi vrut sa ii spun ca eu am fost un copil pe care parintii mei l-au lovit fara reticenta, ori de cate ori am gresit si cate nu as fi vrut sa-si spun, dar am inceput sa plang si asa am adormit, plangand in brate bune si blande. Cred ca ma imbratisa Dumnezeu. Pentru ca atat am visat: ca ma legana cea mai blanda fiinta din lume.


Astazi, am reusit sa o internez pe vecinica la o clinica din Bucuresti. Este pe maini bune.
Nu am reusit sa citesc nimic pe forum pentru ca Floricica nu s-a ridicat din fata computerului decat ca sa manance. Am profitat sa va scriu, dar nu mai am putere sa va raspund la fiecare, in aceasta seara.
Pot doar sa va zambesc.

_________________
Oana - Gargarita-Floare-Calatoare


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Colectia mea, Laura
MesajScris: 21 Iul 2009, 21:05 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 31 Mar 2006, 15:44
Mesaje: 198
Nume forum:1
Replica: Citesc by Raluca Popa (852 mesaje), la 06-11-2008

si recitesc postarea ta si nu pot sa cred peste cate incercari ai trecut intr-o singura zi. Inca o data realizez ca esti o legenda, o super-femeie, te admir cu toata fiinta mea. Laura, nu trebuie sa faci nici o minune, tu ESTI o minune! Iti doresc o noapte linistita.

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 06-11-2008

mu pot decat sa-ti zambesc. In rest, ai avut parte de toate. Transmite-i fiului tau ca nu merge sa iei asupra ta asemenea lucruri. Am incercat si eu si nu am reusit. Pare curios, dar oamenii legii sunt chiar pregatiti. Vecinei tale ii urez multa sanatate.

Replica: Oooo, tu draga Laura, by Stefanescu Elena (2620 mesaje), la 06-11-2008


prin cate treci si totusi ai puterea sa te ridici. Cum sa fie sters topicul tau? Pai ai rupe o particica din inima mea si ai arunca-o. Topicul tau ma linisteste. Desi treci prin multe incercari, puterea ta mi-o dai si mie.
Iti doresc o seara linistita si trimit un ingeras sa-ti vegheze somnul tie, samariteanului si inca unul pentru vecinica ta.

Replica: Laura, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 06-11-2008

tu chiar esti Femeia legenda. Cum sa stergi topicul? Noi cu ce mai ramanem? De unde ne mai tragem puterea? Cand am citit prin cate ai trecut m-am cutremurat. Chiar nu stiu de unde ai atata putere sa treci peste toate si inca mai dai din forta ta si celorlalti. Stii cum se spune: ce nu ne doboara ne face mai puternici. Vei vedea ca asa va fi. Multa sanatate vecinei tale.

Iti zambesc si trimit o imbratisare calda pentru toti.

Replica: Cat imi by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 06-11-2008


este dor sa vorbesc cu fiecare in parte (am citit tot ce ati scris pe topicul meu), dar nu-mi este dat. Am hotarat ca maine dimineata sa plecam la Bucuresti: eu, Floricica si vecinul. Pe dupa-amiaza o sa ne ajunga din urma puiul meu cel mic si tatal lui.
Maine, vecinica intra in reparatii generale pe doua aorte si vreau sa fiu langa ea. Floricica tine mortis sa mearga si ea sa isi vada casa (acum are grija de ea, studentul meu) si apoi isi doreste sa o vegheze pe vecinica pana ce aceasta va avea voie sa mearga. Are o singura intrebare de vreo doua ore: Laura, unde o sa fumez eu la spital? Si tot de atatea ore este in negocieri cu baiatul meu cel mic: sa ii dea ei laptopul lui, in weekend.

Promit ca ma intorc la inceput de saptamana ca sa va onorez, asemenea Elenei, cu un zambet.

Replica: Laura, by Bica Nistor (1268 mesaje), la 06-11-2008

iti da Domnul cat poti duce. Desi zicala spune: Nu-i da omului cat poate duce.

Imi pare rau ca nu am mai citit nimic despre ce se intampla luna aceasta prin astre si nu pot sa raspund la intrebarea ta.

Am fost la tara, sa imi pun toate la punct ca sa nu am surprize cu gerul ce pare ca se apropie.

Imi pare rau ca duci atatea in spate. Parca sunt prea multe pentru o zi! Ma tem pentru sanatatea ta.

Banuiesc ca samariteanul te copie, dar cand este vorba de lege...
La o petrecere, sotul meu a baut si apoi s-a urcat la volan fiindca a zis ca de la un spritz, nu se atinge nimeni de el. Numai ca a trecut prin fata radarului cu viteza cam mare si atunci cand ne-am dat seama, am facut repede schimb de locuri. Ca asa-i sotia soferita, este musai sa-si cedeze carnetul de conducere in favoarea sotului. Din pacate am avut o groaza de probleme ulterior pentru ca radarul era cu foto foarte clar si se vedea chipul soferului. Nu as mai face in veci asa ceva.

Imi pare rau pentru vecinica ta. Imi imaginez ce stresata este, stiind ca urmeaza sa fie operata. Ii doresc sa treaca cu bine peste interventie si sa se refaca repede.

In privinta Floricicai, poate sederea in spital, o dezobisnuieste de fumat. Mi se pare mie sau a devenit dependenta de tine?

Mi s-a ridicat parul pe maini cand am citit despre modul in care unii parinti isi trateaza copiii. De ce oare parintii isi considera copiii proprietate personala, obiecte de care dispui dupa bunul plac si nu dupa placul lui Dumnezeu?

Si eu vorbesc mereu cu Dumnezeul meu si El imi raspunde, intr-un fel sau altul.
Si, da, si mie mi s-a intamplat sa adorm in bratele blande si sa ma visez copil leganat de mama mea.
Iti zambesc si eu.

Replica: Eu stiu by Stanoiu Constantin (256 mesaje), la 06-11-2008

Eu stiu ca fara mine Dumnezeu o clipa n-ar putea trai,
El obligat ar fi sa moara, daca as muri.

Angelus Silesius


Replica: Sper din tot sufletul, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 06-11-2008


ca reparatiile sa decurga cat mai bine cu putinta si vecinica ta sa isi revina cat mai repede. Voi fi cu gandul alaturi de voi.

Iti zambesc Laura.

Replica: Laura, by olteanu rodica (741 mesaje), la 07-11-2008

tu chiar ai fost nascuta sa aduci alinare. As avea atatea de spus, dar stiu ca tu ma intelegi fara prea multe cuvinte. Esti o minune de poti sa treci prin toate. Pentru mine esti speciala, mai ales ca esti si nasa mea, nu?

Te pup, te imbratisez si fii in continuare la fel de puternica, dar menajeaza-te cat poti, avem si noi nevoie de tine.

Replica: Buna dimineata, Laura! by PENCU GEORGETA (118 mesaje), la 07-11-2008

Sunt eu, Georgeta. Ma bucur din tot sufletul ca ai revenit. Te-ai uitat cate gargarite ti-au scris? Este de vina oare profesia mea sau am spus un adevar? Esti intradevar "antidepresivul", esti tot ce poate incapea intr-o femeie puternica. Esti minunata. As vrea sa te ajut intr-un fel. Eu sunt din Bucursti si poate pot sa te ajut intr-un fel.

Daca da, te rog sa imi spui si ma repliez. Este foarte greu sa fii singur.
Iti doresc tot ce este mai bun si sanatate tuturor celor din preajma ta.
Fii o puternica. Te imbratisez, iti daruiesc un buchet imens de flori de toamna si o bombonica de bine ai venit.

Cu tot dragul si pupici de Penculici.

P.S. Am o rugaminte la voi, Gargaritelor. As vrea, sa ne unim gandurile si sa spunem Tatal nostru pentru a o ajuta pe Laura. In acest moment cred ca trebuie spus din suflet. Stiu ca se poate. Va rog!

Replica: Laura tu esti o minune. by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 07-11-2008

Esti un om atat de deosebit incat nu pot decat sa ma minunez de tine, in compania ta.

Calde imbratisari si sarutari dulci


Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 07-11-2008

esti o minune! Sunt de acord cu fetele. Nu-mi vine sa cred prin cate ai trecut intr-o zi. Domnul ne aude intotdeauna si ne raspunde. Sa fii binecuvantata! Cineva, acolo sus, te iubeste mult, dar si, aici jos, te iubeste multa lume.
Un zambet si o imbratisare!

Replica: Laura, by cucos catalina (1618 mesaje), la 07-11-2008

acolo unde este credintza multa, incercarile nu lipsesc. Cei mici invatza, de obicei, din gresheli. Iar o inima mare ca a ta, mai rar de gasit. Sa-tzi dea Dumnezeu putere, sa le organizezi pe toate shi de acum inainte!

Replica: Laura, by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 07-11-2008

m-a luat cu frig cand am citit acum ce zi infernala ai avut. Pentru samariteanul tau, ce sa zic? Nobil gestul, dar cu urmari neplacute. Este trist sa vedem parinti care isi trateaza copiii cu cureaua in loc sa incerce sa-i inteleaga si sa comunice cu ei.
Iar tu esti cu adevarat o minune. Eu cred ca esti un inger trimis de bunul Dumnezeu pe pamant pentru a aduce alinare celorlalti.
Ma voi gandi la tine, la Floricica si la vecina ta, careia ii urez multa sanatate si sa treaca cu bine peste marea incercare la care va fi supusa.
Iti trimit un zambet mare al lui Mihaita sa-ti insenineze ziua, iar eu te imbratisez cu drag.
Pupici,
Ioana

Replica: Si eu care ziceam, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 07-11-2008

ca nu am avut o zi tocmai placuta. Citind prin cate ai trecut m-am rusinat, draga Laura. Nu pot decat sa-ti doresc multa, multa sanatate si putere sa fii sprijin celor dragi tie. Cat despre bunul tau samaritean, parca am mai spus odata: la asa mama, asa copii.

Un zambet mare, mare si toata dragostea. Te asteptam.

Replica: Laura by Popescu Ioana (469 mesaje), la 07-11-2008

Este seara, abia acum am ajuns acasa si am reusit sa citesc ce s-a mai scris la topicul tau. La indemnul lui Georgeta am rostit si eu in gand pentru tine Tatal nostru. Nu stiu de ce mi-au curs lacrimile siroaie in timp ce-l spuneam. L-am spus pentru prima oara dupa mult timp in care am renuntat sa ma mai rog. Dar a fost din tot sufletul, creda-ma.

Cat despre topic, nu poti sa-l stergi, este si proprietatea noastra. De cate ori am avut o zi proasta, am intrat si am recitit ce ai scris atunci cand tu ai avut zile infinit mai proaste decat ale mele. De fiecare data mi se facea rusine instantaneu.

Si-acum imi este foarte rusine pentru ca alaltaieri am crezut ca am avut o zi grea.

Te iubesc, Laura, si nu stiu cum sa te ajut si eu, pentru ca tu ma ajuti pe mine de multe ori fara sa stii.
Va pup de aici de pe topicul Laurei pe toate gargaritele.

Replica: Laura, by Gigi Hanta (92 mesaje), la 07-11-2008

este criminala Florica ta.
Floricica a venit repede, cica sa fumeze o tigara.

Te salut cu mana la chipiu!

Replica: Florile mele preferate, by Stefania Crudu (171 mesaje), la 08-11-2008

iti zambesc, Laura.



Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 09-11-2008

am citit in fiecare zi forumul si bineinteles toate postarile din topicul tau. Nu mi-am gasit cuvintele sa scriu ceva despre ceea ce ti s-a intamplat in acea zi cu ghinion pentru tine. In urma cu cativa ani am avut si eu o zi asemanatoare, dar nu a fost atat de crunta cum a fost a ta. Atunci, fiica mea mi-a spus pe la ora 22: mama, du-te si te culca, ca sa nu mai patesti nimic. Recunosc ca vorbele ei m-au facut sa zambesc putin. Sper ca ai trecut cu bine peste toate si lucrurile au intrat pe fagasul lor normal. De asemenea, sper ca vecinica ta se simte mai bine. Eu va doresc multa sanatate si va zambesc cu mult drag.

Replica: Gargarita de departe by greta hirsch (115 mesaje), la 09-11-2008

Draga Laura, imi pare rau de ziua cumplita pe care ai avut-o. Nu degeaba se spune "sa nu dea Domnul omului, cat poate sa duca". Si se pare ca tu poti sa duci foarte multe. Iti doresc multa putere si sanatate.

Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 09-11-2008

azi este Sfantul Nectarie. Cand am auzit la radio (pentru ca de acolo am aflat), gandul mi-a zburat neconditionat spre tine si spre Floricica. Va doresc multa sanatate.
Cu mult drag, iti zambesc!

Asatept cu nerabdare sa faci o minune!

Replica: Scuze pentru greseli, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 09-11-2008

dar nu stiu de ce nu mai pot corecta. Nu mai apare creionul in dreapta paginii si nu mai pot face modificari. Sper ca se intelege ceea ce am vrut sa scriu. Scuze inca o data.

Nota Admin:
Iconul (creionul + coala de hartie) exista. Probabil ai un monitor cu rezolutie mai mica ori setat pe rezolutie mai mica sau pur si simplu, era nevoie sa inchizi browserul si apoi sa il deschizi din nou)


Replica: Laura, by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 10-11-2008

ce faci? Cum este vecinica ta? M-am gandit mereu la tine si la ea si la Floricica si v-am trimis un gand bun.
Te imbratisez si iti trimit o floare (tot din Gradina Botanica).



Replica: Am fost by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 11-11-2008

atat de bine dispusa si impacata cu mine si, in egoismul meu, am uitat sa imprastii bucuriile mele la toti. Altfel, nu-mi imaginez de ce astazi, de Sfantul Nectarie, eu am intors casa pe dos, sperand ca urmele inundatiei (generozitate de vecin, ce vreti?!) sa nu distruga iremediabil toata munca noastra.
A trecut!

Floricica isi ia masa de fructe si am putin ragaz sa va scriu.

Reluand, de la calendele grecesti de cand nu v-am mai scris:

Greta, la mine a fost invers. Sotul meu m-a obisnuit o viata sa imi faca numai surprize placute. Cand, dupa o petrecere, terminati de efort, alegeam amandoi sa lasam totul vraiste pana a doua zi, pe la pranz cand ma sculam, gaseam casa curata, vasele spalate, copii hraniti si o mica surpriza in bucatarie: felul meu preferat, alaturi de o cafea generoasa si, uneori, un buchet discret cu flori, in glastra de la fereastra.
Sau, dupa un curs, facut in prag de Craciun, la Bucuresti (inainte de `90), cand m-am intors atat de suparata ca nu o sa reusesc sa pregatesc toate pentru intalnirea cu familia, surpriza a fost de proportii: curatenie in toata casa, rufele spalate (ce-i drept, la masina) asteptau doar sa fie calcate, porcul era taiat si transat, jumarile erau deja la borcane si aprovizionarea era realizata punctual. M-a ajutat la gatit si tin minte ca musafirii si mesele s-au tinut lant, iar pe 27 decembrie cand eram invitati la un Sfantul Stefan, am uitat pur si simpu pentru ca, dupa ce am venit de la servici, ne-am asezat in pat cat sa ne intindem oasele, dar ne-am mai trezit doar pe 28 decembrie!
De aici, toata spaima mea cand am gasit casa ca dupa un cataclism si de aceea am avut presentimentul ca este grav bolnav, mai bolnav decat mine.

Cred ca unii barbati nu au capacitatea de a face anumite lucruri. Baiatul meu cel mare este deosebit de eficient, in timp ce mezinul nu este un performer, exceptand gatitul unde a primit ultima oara meritul Steaua lui Doamnei Cusurgiu. A se citi, laudele bunicii, carcotasa din nastere.

Citat:
Deci, sotul meu a dormit in toata perioada asta pe dusumea, dar nu a avut habar!

Ce amintiri frumoase! Ce noroc ca ti s-au intamplat, Greta!

Citat:
Si se pare ca tu poti sa duci foarte multe.

Corect: cat putem duce noi, femeile, in general!

Iti zambesc cu drag, ca unei prietene de departe, dar atat de aproape!
*
Emilia, mami a mea si-a dorit un singur lucru, inainte de a iesi la pensie: sa doarma pana tarziu, sa-si faca toate treburile gospodaresti in voie, sa se plimbe prin parc si cate nu si-a dorit! Insomniile i-au spulberat visele, dar si linistea tatii (care seamana cu sotul meu: nu-si poate lasa nevasta sa faca toate, singura). Ea jura ca era mai bine la servici si, uneori chiar o cred.

Tu spui:
Citat:
Si eu care ziceam ca nu am avut o zi tocmai placuta.
Ioana scrie:
Citat:
Si-acum imi este foarte rusine pentru ca alaltaieri am crezut ca am avut o zi grea.

Ati observat ca atunci cand ne raportam la necazurile altora, pe ale noastre le simtim ca fiind nimicuri? Mi se intampla ades.

Citat:
Azi a fost o zi superba de toamna, m-am plimbat cu sotul meu.

Iti zambesc si iti doresc sa repeti mereu plimbarile alaturi de jumatatea ta.
*
RodiMar, multumesc pentru branduse. Brandusele tale au desteptat o intamplare din tineretea mea: alergam la liziera unei paduri impreuna cu sotul meu. Amandoi imbracati in alb cu vestitii tenisi (albi) Pioner in picioare. Deodata, am vazut o poiana plina cu branduse. M-am gandit ce frumos ar fi sa-mi sarut iubitul in patul acela de braduse. L-am tras dupa mine printre branduse si ne-am imbratisat fericiti. Nu ma intreba cat am spalat la hainutele noastre si cat hipoclorit si perhidrol am turnat ca sa nu se mai vada petele de la sofranul branduselor! Vestitii tenisi? Compromisi pe viata drept care i-am vopsit cu galus negru.
Iti zambesc printre branduse.
P.S.
Citat:
mama, du-te si te culca, ca sa nu mai patesti nimic.

Realizezi ce norocoasa esti cand ai un asemena copil? Sa iti traiasca perechea frumoasa ce-ti incununeaza viata.
*
Maria, antidepresivele sunt la locul lor, mai ales ca Floricica a inceput sa bantuie noaptea prin living. Baiatul meu si-a invatat lectia, sper. El nu a putut veni la Bucuresti pentru ca a fost nevoit sa mearga la politie ca sa se poata inchide cazul. Victima a fugit din spital (este alcoolic si probabil a intrat in sevraj). Multumesc pentru urarile pentru vecinica mea, draga.
Iti zambesc cu acelasi mult drag.
*
Georgeta, la strigatul tau, in numele strigatului lor, eu nu aveam antidepresiv nici pentru mine.

Citat:
Nu pot scrie cat vreau ca timpul nu imi acorda prea multa atentie. As scrie un roman din cate mi s-au intamplat in viata si chiar m-am gandit un timp la asta.

Eu cred ca tu nu acorzi timpului, atentie si, cu prietenie te atentionez: timpul este singurul care nu stie sa mearga decat, nemilos, intr-un singur sens. Nu-l lasa sa te pacaleasca si mergi impreuna cu el daruindu-ti ragazul de a scrie romanul vietii tale. Eu il scriu in inimile oamenilor, nu pentru ca imi doresc ca numele meu sa ramana acolo, ci pentru ca eu simt ca in viata trebuie sa lasam o pilda.

Citat:
Eu sunt din Bucuresti si poate pot sa te ajut intr-un fel.

Iti multumesc pentru oferta, dar am avut parte chiar de foarte multe ajutoare de data aceasta: Floricica (a carei aport nu poate fi ignorat), puiul meu cel mare, sotul meu, dar si o satra de tigani! Sper sa am ragazul sa va povestec, maine. Sigur, Tatal nostru a ajuns unde trebuie si iti multumesc.

Citat:
un sarut pe obrajori

Imagineaza-ti ca l-am simtit si iti zambesc.
*
Roxana,
Citat:
imbratisare calda si sarutari dulci din partea mea si a Sarei!

Asa ceva se simte intotdeauna. Mi se incalzeste inima si zambesc cu gandul la cele doua chipuri.
Va zambesc.
P.S. Referitor la tigarile Floricicai, nu pot sa trec peste liberul ei arbitru, Roxana. Fiecare avem optiuni si libertati, functie de varsta si de circumstante. Pana si copiii au dreptul la liberul arbitru. Daca dorinta de a renunta la fumat, nu va veni de la ea, eu nu pot sa fortez nota. Si, nu uita ca medicina alopata, ii semnase certificatul de deces Floricicai, inca de acum doua luni. In plus, tutunul o ajuta sa fie echilibrata psihic. Nu a renuntat la dieta si nici la ceaiuri si acesta este un suficient motiv de bucurie pentru mine.
*
Elena, oare ce planuri are Domnul cu tine de te-a facut atat de frumoasa? Frumoasa prin caracter, prin dorinta de a imprastia iubire,
Citat:
iar Eu si Pitic venim sa te pupam si sa cantam (a invatat Pitic sa cante!)
mi-a adus aminte de Alice in tara minunilor. Tara minunilor o fi gradina gargaritelor, iar fata despre care vorbim, cred ca esti tu.
Multumesc mult pentru ingerasul trimis sa imi vegheze somnul, samariteanului si vecinicai.
Va zambesc si tie si lui Pitic.
P.S. Prin In trecere, am vrut sa-mi semnalez neputinta, Elena.
*
Raluca, fiecare femeie este in felul ei, o legenda, o super-femeie, o minune. Tu ce esti, acolo, departe de tara, de prieteni, de rude, de radacini? Zambesti frumos si adevarat, aseazata in fotoliu, cu un goblen in mana si cu o minune de Eliza, langa tine.
Iti zambesc si eu. Cu admiratie.
*
Nico, uneori cand imi simt limitele si neputinta simt nevoia sa ma razbun pe mine. Da, Nico si Ioana: acesta era motivul pentru care am vrut sa dispar de pe acest forum. Era felul meu de a ma pedepsi. Noroc ca mai exista si oameni echilibrati pe lumea aceasta:
Citat:
lasa o noapte sa treaca
... Iti zambesc, Monica

Citat:
ce nu ne doboara ne face mai puternici.

Imi doresc sa mi se intample asa si iti doresc si tie la fel.
Vecinica mea este sanatoasa. Si-ti multumesc pentru urare, dar si pentru imbratisare. Nu stii cat de mult conteaza o imbratisare! Sau poate stii si de aceea te imbratisez si iti zambesc.
*
Bica, cand nu ai tu dreptate? Domnul mi-a dat cat am putut duce si nu il blamez. Poate a vrut sa ma faca mai puternica, cum zice Nico, deci nu te teme pentru sanatatea mea. Poate maine o sa am timp sa va povestesc cum a fost la Bucuresti, cum au decurs toate si cat de stresata a fost biata mea vecinica, de... Floricica! Daca iti imaginezi ca Floricica nu a fumat in spital, nu o cunosti!

Citat:
De ce oare parintii isi considera copiii proprietate personala, obiecte de care dispui dupa bunul plac si nu dupa placul lui Dumnezeu?

O alta intrebare pe care ti-o ridic la fileu: de ce intr-o casatorie, fiecare il considera pe celalalt proprietatea sa?
Citat:
Si, da, si mie mi s-a intamplat sa adorm in bratele blande si sa ma visez copil leganat de mama mea.

Sa ai parte mereu.
Iti zambesc si ma gandesc cat de mult meriti sa ti sa zambeasca mereu.
*
Rodica imi ceri sa ma menajez. Monica spune ca rugineste, iar eu am sentimentul ca imbatranesc si-mi pierd din putere daca ies din ritm.
Citat:
si noi nevoie de tine.

Si eu am nevoie oameni frumosi, Raza mea de Soare. De aceea iti zambesc.
*
Adriana, am ades sentimentul ca sunt intre doua iubiri la fel de importante: Sus si jos. Sus, misterioasa si plina de lumina; jos, calda si palpabila, asa cum este urarea ta:
Citat:
Sa fii binecuvantata!

Tu sa fii binecuvantata mereu si sa ai parte de un zambet in fiecare zi.
Azi, un zambet larg de la mine, cu iubire.
*
Catalina, credinta exista in fiece suflet si banuiesc ca de asta nu ne lipsesc nici incercarile. Oare ce a fost sederea ta in Spania? Oare ce este distanta cea mare ce te desparte acum de parinti? Ii doresc doar ca incercarile vietii tale sa-ti fie blande si nu uita, ca eu de cate ori iti vad numele pe forum, iti zambesc.

**
Azi noapte, am simtit ca nu mai pot continua sa va scriu datorita oboselii fizice. Am facut febra de la lupta mea cu apa din apartament, asa ca v-am spus la toate. Somn usor si m-am dus sa ma intind langa jumatatea mea. Am gemut usor cand m-am intins in pat si am simtit cum o mana puternica imi maseaza incet spatele chinuit de dureri. Nu stiu cand am adormit.

Astazi, reiau:
*
Ioana, privind in urma imi zic ca acea zi a fost o zi grea. I-am pus punct pentru ca nu-mi imaginez o clipa, ca va fi si ultima. Vezi numai ziua de ieri! Si cum vecinica nu mai poate sa ma ajute, cum Floricica nu avea voie sa ma ajute, cum toti cei care m-ar fi putut ajuta, erau ocupati, ieri, in genunchi, am facut totul de una singura.
Citat:
Eu cred ca esti un inger trimis de bunul Dumnezeu.

Eu cred ca ingerii salasuiesc prin gradina ta, iar unul din ei este Mihaita, caruia ii sarut manutele.
Banuiesc ca toate energiile pe care mi le-ati trimis a dus la finalul fericit al incursiunii noastre la Bucuresti.
Pot eu sa nu zambesc continuu cand ma gandesc la voi, mai ales cand simt parfumul rozei din gradina botanica?
*
Ioana, Tatal nostru este ultimativul meu, cand aici pe pamant nu mai gasesc un punct de sprijin. Oricat de tulburata as fi, daca zaresc cupola unei biserici, in drumul meu, spun Tatal nostru si brusc mi se lumineaza drumurile. Tatal nostru, stropit cu lacrimile tale este similar cu rugaciunea de fiecare seara a Floricicai. Nu pot exprima in cuvinte, involburarea incarcata cu bucurie din inima mea si emotia declansata de vorbele tale.
Imi doresc sa crezi in tine: tu nu mai ai nevoie de ajutor pentru ca simt in tine un om puternic care nu stie cate poate duce. Iti doresc sa ai parte doar de cat poti duce si nu uita ca aici, eu am un zambet numai pentru tine.
*
Stefania, cea incarcata de parfum de liliac, ai un buchet cu flori de liliac in inima mea si ti-l daruiesc alaturi de un zambet pentru primavara din inima ta.
*
RodiMar, cum sa nu stiu cand este ziua Sfantului meu? Iti multumesc pentru urari si iti multumesc ca imi certifici ca traim printre zilele sfintilor. Conform medicinei, Floricica este moarta de doua luni, iar eu de o luna. Vecinica mea traieste, in schimb, datorita medicinei alopate.

Constantin, pot doar sa copii aceste cuvinte aici si sa-ti zambesc din inima.
Eu stiu ca fara mine Dumnezeu o clipa n-ar putea trai,
El obligat ar fi sa moara, daca as muri.


Un zambet pentru versurile de mai sus.

Replica: Laura, nu am prea mult timp la dispozitie, by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 11-11-2008

dar am trecut pe la tine sa-ti spun ca esti o persoana extraordinara fiindca iti faci timp pentru fiecare sa ne raspunzi.
Imi pare rau, dar Sara este la mama saptamana aceasta si nu pot sa-ti transmit pupici si din partea ei, eu iti trimit o imbratisare calda si fie ca Dumnezeu sa te binecuvinteze cu zile cat mai frumoase.

Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2620 mesaje), la 11-11-2008

atat de tare ma alina cuvintele tale, esti ca a doua mama a mea. Iti trimit un pupic si maine un Voios sa iti incalzeasca ziua. Eu astept sa ma angajez, sa incep sa zbor, sa castig banuti sa ii pot ajuta pe ai mei, sa imi fac un viitor. Sper ca Doamne-Doamne sa imi calauzeasca pasii si sa ma inconjoare de noroc si de iubire. O seara placuta.

Replica: Laura, by olteanu rodica (741 mesaje), la 11-11-2008

nu pot sa spun decat ca esti minunata.

Te imbratisez si iti zambesc cu tot dragul.

Replica: Laura, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 11-11-2008


ma bucur ca esti iar cu noi, ca ne incalzesti inimile cu vorbele tale frumoase. Iti multumesc.
O imbratisare si un zambet.



Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 11-11-2008


stii ca pe langa sotul si baietii tai, pe langa Floricica si vecinica, tu ai grija si de noi?! Sigur ca stii! Esti langa noi atunci cand avem nevoie, ai un gand pentru fiecare in parte... Cand simt ca cedez, cand sunt obosita, cand sunt aproape sa abandonez ma gandesc la tine. Si sa stii ca atunci prind forta sa continui. Tu imi dai forta. Multumesc din suflet.

Un pupic si o imbratisare

Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 11-11-2008

sa-ti dea Domnul aripi pentru visul tau.
Visul tau este visul meu, la varsta ta.
Fie ca mana ta ce umple acest forum cu vorbe pline de iubire sa bifeze toate visurile, iar tu sa dai nastere mereu si iar mereu, la altele.

Cu un zambet pentru un tanar plin de vise. Te-am numit pe tine, Elena.

Replica: Roxana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 11-11-2008

cu sau fara Sara, urarile tale sunt balsam. Cum nu pot pleca oricum la culcare, ii trimit o bezea virtuala pe frunte pentru ca ingerii sa ii fie aproape.
Iti zambesc!

Replica: Rodica, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 11-11-2008


tu esti mai minunata decat mine pentru ca ti-ai facut timp, la miez de noapte sa asterni un gand pentru mine.
Iti zambesc, Raza-de-Soare!

Replica: Victorita, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 11-11-2008

ce somn lin voi avea in parfumul florilor tale...
Noapte buna si tie, leganata in parfum de flori.
Iti zambesc!

Replica: Adriana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 11-11-2008

forta mea sunteti voi, familia si prietenii mei, dar si animalutele pe care le hranesc, dar si florile vecinei de care ma ocup eu, acum.
Fara voi, eu nu as avea forta de a merge mai departe. Iti multumesc si va multumesc.
Un zambet pentru o noapte buna.

Replica: Draga by Popescu Ioana (469 mesaje), la 12-11-2008

Laura, se spune ca nimic nu e intamplator. Poate goblenul a fost drumul meu catre tine.

Ma ingrijorez cand realizez cat efort depui ca sa ne scrii fiecaruia in parte. Este mare consum din timpul tau pretios. Noi suntem poate 10-15 care iti scriem fiecare cate un mesaj, tu esti una singura care scrii cate 10-15 mesaje raspuns. Ne tulburi atat de placut cu ceea ce faci pentru fiecare in parte... Ne-ai invatat "rau".

Stim ca ne citesti intotdeauna, si daca se intampla sa nu poti sa raspunzi, sa fii prea obosita, sa fii ocupata cu altceva, nimeni nu se supara. Scrie-ne doar cand poti.
Asta nu inseamna ca esti absolvita de povestea despre satra de tigani si ce-ai mai facut la Bucuresti. Stilul tau inconfundabil a facut-o deja pe Floricica un personaj, si nu numai pe ea.
Te asteptam cu mult drag, Laura. Oricand poti!

Replica: Laura, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 12-11-2008

ieri n-am reusit sa intru pe net, dar azi cand am deschis calculatorul, bineinteles ca primul topic accesat a fost al tau. Fara sa te ridic in slava, esti o minune de femeie si numai pentru faptul ca reusesti sa raspunzi tuturor.

Ziua mea va fi minunata azi (chiar daca ma duc sa ma vaccinez antigripal) si sper ca si a ta va fi la fel, daca vei avea timp sa-ti dai seama. Eu una ametesc citind la cate lucruri faci si la cate zambete imparti.

Iti datorez un zambet mare si o imbratisare calda pe care sunt sigura ca o vei da mai departe celor dragi tie.

Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 12-11-2008

Ma ingrijorez cand realizez cat efort depui ca sa ne scrii fiecaruia in parte

Asa este, Ioana. Dar cata placere este sa ma asez cu fiecare prietena la un pahar de vorba si sa va zambesc de parca ati fi langa mine.

Floricica este un personaj: a surclasat-o pe Mihaela Radulescu.
Pana o sa am ragazul sa va scriu despre satra de tigani, iti scriu versurile unui cantec tiganesc pe care l-am invatat.

Muro shavo, muro shavo
Tu nu stii cum e
Sa te uite zilele.
Muro shavo, muro shavo
Vrei sa stii cum e
Cand te stiu doar noptile.
Muro shavo, muro shavo
Dorm cu stele
Si dansez cu visele.
Inc-o viata cat-o viata
Dac-as mai avea
Flori as pune in calea ta.

Refren
Muro ilo lo sharel cana de la dumadel
Nevastentza si cavel (hop hop)
Shucar santu muroshavo,tu sa muri cutiaripo
Ciumedau dio i lo do

[...]

La inceput de zi, un zambet pentru tine, Ioana

Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 12-11-2008

am o pauza de vreo 5 minute pana mi se da drept de a intra pe un computer de la firma ca sa imi continui treaba, asa ca il folosesc ca sa iti raspund.

Imi place sa primesc zambete, dar mai mult imi place sa le ofer eu. Imi place sa vorbesc despre felul cum va simt eu, dar nu ma simt in largul meu cand imi spuneti cat de minunata sunt. Chiar nu realizati ca fiecare, in parte, in felul ei, este cu mult mai minunata decat mine? De aceea eu nu incetez sa va zambesc.
Emilia, sa ai o zi minunata. Iti zambesc cu drag

Replica: Laura, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 12-11-2008


tot ce spun este sincer si din toata inima. Sa stii ca eu nu stiu sa ma prefac nici macar in scris, si am avut destule discutii cu sotul meu, tocmai pentru ca sunt prea sincera.

Zambete primesti de la toate gargaritele. Eu iti trimit sanatate pentru tine si Floricica.
O seara linistita.

Replica: Laura, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 12-11-2008

am trecut pe aici sa te imbratisez si sa iti zambesc din toata inima. Sa stii (sunt convinsa ca stii acest lucru) ca in fiecare zi un gand bun se indreapta spre tine si o ruga catre Doamne Doamne ca tu sa infaptuiesti minunea.

Replica: Multumesc Admin, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 12-11-2008

pentru corecturi. Imi era cam rusine de greselile pe care le-am facut. Acum am si icon-ul in dreapta paginii.

Laura am citit cu foarte multa placere ceea ce ai scris. Nu pot sa scriu mai mult ca este tarziu si sunt foarte obosita (mi-am schimbat locul de munca si sunt terminata, sunt genul care se streseaza foarte tare). Sper sa am mai mult timp in viitor.
Tin neaparat sa-ti zambesc si sa te imbratisez cu mult drag. Mi-ai lipsit aceste cateva zile cat nu ai fost prezenta.

Replica: Draga, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 13-11-2008

Laura, multumesc pentru versuri. Fenomenale prin simplitate si adancime in acelasi timp. La sfarsit m-am cam impotmolit in expresii si, iar m-ai facut sa zambesc.

M-as bucura sa pot asculta cantecul. Te strang in brate cat pot eu de tare.

Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 13-11-2008


nu ma indoiesc ca fiecare cuvant vine din inima, tot asa cum si fuga Floricicai de acasa este tot din inima, motiv pentru care, iti zambesc si tie si ei.

I-am descoperit tarziu, disparitia.
M-am blamat ca nu am fost atenta. Dupa masa de dimineata si cafeaua pe care ea o insoteste de o tigara, eu mi-am inceput lucrul. Am vazut-o ca trece spre bucatarie si m-am gandit ca vrea sa mai fumeze o tigara. Cand am mers la bucatarie sa incalzesc mancarea de pranz am vazut ca nu este. Mi-am zis ca nu am vazut-o eu cand a trecut in camera ei. Am ciocanit la usa, dar nici un raspuns. Mi-am zis ca doarme, asa ca am inchis aragazul si m-am asezat din nou la computer. Am uitat cand a trecut tmpul si pe la unu mi s-a infipt o grija in creier: daca ii este rau? Am ciocanit din nou si cum nu am primit raspuns, am deschis incet usa si... Floricica nu-i! Am deschis toate usile casei cercetand, in cautarea Floricicai. Pe hol m-am lamurit: nu era in casa pentru ca din dulap lipseau haina si botinele ei. Am sunat la vecinica ce mi-a spus ca, da Floricica a fost, a pupat-o de la revedere si ca ea a inteles ca verisoara noastra pleaca acasa.

M-am intors, mi-am tras niste lalai de pantaloni si o geaca groasa si am plecat, cu telefonul si portofelul in buzunar, in cautarea Floricicai. Imi batea inima si tremura carnea pe mine de frica. Am iesit in pas alergator, ca numai dupa cativa metri sa ma opresc si sa o iau catinel. Simteam nevoia sa imi pun ordine in ganduri si sa-mi fac un plan de bataie. Am trecut de terasa de langa colt, am facut cu mana lui nea Stefan (batranelul ce are grija de bar), desi nu il vedeam, dar stiam ca este undeva langa geam. Tocmai scosesem telefonul ca sa il sun pe sotul meu, cand m-am auzit strigata de nea Stefan: Doamna Laur (nu stiu de ce nea Stefan isi imagineaza ca numele meu de familie este Laur!), doamna Laur, haideti putin! Imi facea semne sa intru. Am dat din cap ca nu, dar gesturile lui parca imi spuneau ceva. M-am intors si am intrat in barulet. La o masa, langa perete statea Floricica mea, cu o cafea in fata si o scrumiera plina de mucuri de tigara. Am inteles de ce nea Stefan imi facuse semnele acelea ciudate. M-am asezat langa Floricica si i-am strans mana. O mana mica, rece, aspra, uscata. I-am privit ochii raniti de plans si i-am vazut buzele vinete spre care pleca din cand in cand, tigara tinuta de mana cealalta. Nea Stefan mi-a adus o plata cu lamaie (consemnul nostru de asta-vara) si am dat sa beau, dar nu am putut. Floricica plangea cu sughituri. Nea Stefan a venit langa noi, mi-a asezat nota de plata pe masa si mi-a intins cheile. Ma duc acasa sa mananc, ca si asa nu mai vine nimeni. Cand plecati, inchideti. Vin eu sa iau cheia mai tarziu. M-am ridicat dupa ce a plecat nea Stefan si am inchis usa baruletului. M-am intors langa Floricica ce devenise vinetie de atata plans. Mi-am lipit scaunul de al ei si am luat-o in brate. Am simtit ca am in brate un cadavru. Era groaznic de rece. Apoi mi-am dat seama ca in bar nu este caldura. Mi-am descheiat geaca si am strans-o la pieptul meu ca sa o incalzesc. O alintam cu mana pe par ca pe un copil ce trebuie linistit. Printre sughituri de plans mi-a spus ca vrea sa ne paraseasca. Am crezut ca vrea sa plece acasa la ea, dar... m-am cutremurat. Vroia sa se sinucida. Simplu si scurt: este o povara pentru toti. Nu pot descrie starile pe care le-am trait. Sub sloganul: Tu esti oglinda viitorului meu si am nevoie de tine, am luat un pachet de tigari de pe raft, am pus banii pe tejghea, am incuiat barul si am urcat in apartament. Am bagat-o repede in baie cu spuma de Echinaceea si am masat-o incet ca sa-i intre prin toti porii caldura in corp. Stiti vorba: ii numeri oasele? Ei pot sa i le numar. Am scos-o in halatul meu de baie, pufos care ii place atat de mult si am sprijinit-o pana in camera ei. Am imbracat-o in treningul meu de melana, am incaltat-o cu sosete groase si am pieptanat-o. Am masat-o pe fata cu o crema hidratanta ca sa nu i se mai vada ranile de la ochi. Am parfumat-o si i-am colorat putin buzele cu un ruj. I-am dat ochelarii si i-am asezat Biblia pe brate. Am pregatit repede un ceai, i l-am aromat cu o felie de lamaie si doua lingurite cu miere de albine. I l-am dus in camera ei si am ajutat-o sa bea prima jumatate de ceai din cana. Cat a ramas sa descante cealalta jumatate, i-am pregatit micul fileu de salau cu legume si am facut salata de laptuci. Am chemat-o la masa. A venit incet, tinandu-se de pereti, parca mai fara forta ca niciodata. Am mancat impreuna. I-am adus pachetul de tigari si si-a aprins o tigara pe care a savurat-o la o cana de ceai cu lamaie multa. Apoi s-a culcat.

Dupa ce au mancat, baiatul meu si sotul meu au avut istoria completa. Cat m-am dus sa o invelesc cu inca o patura pe Floricica, sotul meu mi-a strgat ca el si puiul meu ies putin in oras.

Mi-am definitivat lucrul pe computer, dar nu am mai avut timp sa citesc ceva pe forum pentru ca am pregatit masa pentru vecinica si i-am dus-o ca sa se ospateze cu sotul ei ce urma sa soseasca. Mi-am facut ordine in bucatarie si tocmai cand vroiam sa merg sa vad ce face Floricica, au intrat baietii casei. M-au chemat ca sa imi arate: un laptop second-hand, internet wireless. Special pentru Floricica. Mi-a tremurat inima pentru ca veniturile noastre sunt cam subtirele, dar am tacut, gandindu-ma cu o strangere de inima la Floricica mea.

Entuziasti, baietii au tras o comoda pe care au transformat-o in suport pentru laptopul Floricicai.

Acum o ora, i-am prezentat Floricicai, computerul ei. A dat sa planga, dar i-am facut semn ca nu are voie. Atunci s-a intors catre noi ce asteptam un cuvant de la ea si ne-a spus, cuprinzandu-ne pe toti intr-o privire: Voi chiar ma iubiti!

_________________
Raluca - Gargarita-Curcubeu


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Colectia mea, Laura
MesajScris: 22 Iul 2009, 07:33 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 01 Apr 2008, 20:05
Mesaje: 157
Nume forum:1

Replica: Nico, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 13-11-2008


daca gandurile tale bune nu ar fi fost langa mine, astazi, cred ca as fi murit de cata multa amaraciune am strans in mine.
Iti multumesc si iti zambesc cu recunostinta.

Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 13-11-2008

m-as bucura sa pot asculta cantecul. Te strang in brate cat pot eu de tare.

Ai linkul mai sus. Am simtit imbratisarea ta, astazi. Am fost mai puternica decat Floricica prin iubirea celor din jurul meu, dar si a ta.
Iti multumesc cu un zambet larg.

Replica: Laura, by olteanu rodica (741 mesaje), la 13-11-2008

ma intristase plecarea Floricicai si ma durea sa se intample ceva rau, dar la final ma bucur ca sunteti o familie care reuseste sa rezolve totul.

Fii sigura ca acum Floricica este fericita, cu asa o verisoara, cu laptopul ei si mai ales ca are voie sa fumeze.

Laura, ce sa spun? Zambeste! Maine va fi mai rau.
OK, va fi mai bine!

Replica: Cata durere by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 13-11-2008

poate fi in sufletul Floricicai. Eu o inteleg foarte bine, dar cu dragostea si ajutorul vostru va reusi sa mearga inainte. Durere stiu ca este si in sufletul vostru, dar trebuie sa fiti puternici ca sa ii dati si ei din puterea vostra.

Eu te imbratisez cu caldura, din care te rog sa ii dai si Floricicai si iti trimit din puterea mea ca sa poti trece peste toate incercarile care vad ca nu te ocolesc.

Replica: Rodica, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 13-11-2008

Doamne fereste! Maine va fi mai bine!
Nico, i-am repetat inainte de culcare Tu esti oglinda viitorului meu si am nevoie de tine, si mi-a promis ca o sa ma ajute. Ti-a placut?

Am ras amandoua pe indelete cand mi-am amintit ca nea Stefan nu a venit dupa cheie. Ne-am imaginat cum a cautat el familia Laur!
Noapte buna.
Va zambesc in hohote de ras.

Replica: Am ras si eu, by Raluca Popa (852 mesaje), la 14-11-2008

Laura, imaginandu-mi-l pe nea Stefan. Sper sa nu aiba probleme din cauza cheii. Ideea Floricicai, insa, mi-a adus un fior rece. Sa dea Domnul sa treceti si peste momentele acestea. Iti multumesc pentru cantecul tiganesc si iti doresc o noapte linistita.
Pupici

Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 14-11-2008

m-au trecut toate cele citind ce ai scris. Doamne, cate putere poti sa ai! Dar stiam ca esti puternica. Floricica este norocoasa ca va are alaturi. Va imbratisez pe amnadoua cu putere si dragoste.

Zambesc acum cu gandul la nea` Stefan...

Replica: Doamna Laur, by Stefanescu Elena (2620 mesaje), la 14-11-2008


Tare simpatic nea Stefan, insa povestea Floricicai mi-a inmuiat picioarele. Stiu ca tu le rezolvi incet pe toate si usor usor lucrurile se vor indrepta. Pentru baietii tai, bravo!
Va pup pe amandoua si pe tine si pe Floricica si Pitic va canta.

Replica: Laura,, by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 14-11-2008

am plans citind cele scrise de tine. Cata durere si disperare trebuie sa fi fost in sufletul Floricicai daca i-au trecut prin minte asemenea ganduri. Iar tu ai aratat din nou ce inger de femeie esti, asa cum sotul si baietii tai sunt niste oameni deosebiti.
Te imbratisez si sunt alaturi de tine cu gandul cel bun, iar Mihaita iti saruta mainile care aduc atata alinare.

Replica: Adriana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 14-11-2008


nea Stefan a venit azi dimineata si cand am deschis mi-a spus Doamna Laur, desi pe usa scrie numele meu de familie. Eram la ora cafelutei de dimineata si m-am gandit ca bine ne-ar prinde un nea Stefan la cafea. Ne-a povestit ca a ajuns acasa, a mancat si s-a asezat pe canapea cu ochii in televizor si s-a mai trezit azi dimineata pe la 4. Am ras de patania lui, iar la plecare nea Stefan a aruncat un Va astept la o cafea, doamna Floricica! Asa ca, azi, in timp ce eu imi faceam lucrarile, Floricica l-a vizitat pe nea Stefan.
Pe la pranz am dus gunoiul si am mers sa-mi recuperez Floricica. Am gasit-o stand la o masa, fata in fata cu nea Stefan. Sporovoiau veseli, in barul fara musterii. Sa nu razi si sa te bucuri alaturi de bine: Floricica mea are roz in obraz, si nu se mai tine de pereti atunci cand merge.
Am motiv sa zambesc si sa iti zambesc.

Replica: Laura , by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 14-11-2008

tu ai puterea sa redai chiar si o situatie dramatica intr-un mod usor comic, dar cred ca numai tu stii ce e in sufletul tau in acele momente.

Eu va trimit de la mare, o imbratisare si multe zambete, iar Floricicai spune-i ca atata vreme cat are langa ea ingeri pazitori ca voi, ar trebui sa fie fericita.

Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 14-11-2008

ma bucur alaturi de tine! Floricicai ii sta foarte bine cu roz in obrajori... mi-am imaginat-o stand la un pahar de vorba cu nea Stefan...

Iti zambesc si zambesc alaturi de tine!

Replica: Elena si Pitic, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 14-11-2008

Citat:
Pentru baietii tai, bravo!.

Aseara nu mi-a venit sa spun bravo. Cand am vazut isprava baietilor mei; mi-am facut repede niste calcule si mi-a cam picat inima ca nu prea ieseau socotelile. Am tras o cruce cu limba in cerul gurii si mi-am zis Doamne, tu nu ma uiti!

Acum doi ani, un prieten m-a rugat sa ii ajut fata (studenta) la conceperea lucrarii de diploma. Sa o ajut a fost un eufemism: i-am facut cap-coada lucrarea, ba i-am conceput-o si pe cea de disertatie; eu m-am ocupat si de editare si de legat si de multe altele ce derivau de aici. Dupa, - nici un semn. Am aflat ca au plecat cu totii in Anglia si atat.

Azi, dupa ce am recuperat-o pe Floricica de la bar, tocmai urcam, cand postasul m-a ajuns din urma. Mi-au sosit banii de la... (era sa scriu Dumnezeu!) cel ce mi-a comandat cele doua lucrari pentru fata sa. Vrei sa stii cat? Cat a costat ce au cumparat baietii mei aseara + 5 lei (o bere pentru postas) + 95 lei rest pentru mine. Cum am terminat lucrul la computer, cum am fugit impreuna cu Floricica la supermarket si ne-am cumparat fructe, fructe si iar fructe.
Floricica a facut si o salata de fructe in care a turnat si un rest de sampanie, aproape rasulflata, gasita de ea in barul casei.
Ghici ce m-a intrebat? N-ai sa ghicesti asa ca iti spun eu: Pot sa ii pun si lui Stefan o portie deoparte?
Vezi ce motive am eu sa zambesc, tot asa cum iti zambesc tie si lui Pitic?

Replica: Adriana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 14-11-2008


esti pe forum! Credeam ca ai plecat in week end.

Citat:
Floricicai ii sta foarte bine cu roz in obrajori... mi-am imaginat-o stand la un pahar de vorba cu nea Stefan..


Daca ai stii ce imagine am avut in fata: erau aidoma tinerilor la prima lor intalnire.
Rozul in obraji m-a pus pe ganduri si am verificat febra. Normala.
O normalitate care ma face sa zambesc tuturor, dar mai ales tie acum cand te simt zburand pe forum, in acelasi timp cu mine.

Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 14-11-2008

daca ai stii ce imagine am avut in fata: erau aidoma tinerilor la prima lor intalnire
.

Exact asa mi-am imaginat-o si eu!

Si zambesc...


Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 14-11-2008


cat ma bucur ca pot sa iti scriu in direct. Am vazut pur si simplu cand a intrat mesajul tau si te simt zburand pe forum.
Citat:
tu ai puterea sa redai chiar si o situatie dramatica intr-un mod usor comic, dar cred ca numai tu stii ce e in sufletul tau in acele momente.

Adevarul este ca habar nu am ce mai este in sufletul meu, uneori.
Aseara am avut o seara pe cinste. Am auzit-o pe Floricica discutand cu puiul meu mic despre drivere, setari si upload. De cate ori Floricica pronunta cu siguranta un cuvant de genul acesta, mi se zduncina pieptul de ras, pe infundate. Nu ai vazut fiinta mai fericita! Isi noteaza orice informatie intr-o agenta si deseneaza tastele pe care trebuie sa apese, succesiunea lor etc.
Inainte de a pleca la culcare si-a sters laptopul cu doua carpe: una umeda si una uscata. Si l-a asezat cat mai langa perete, sa nu cada, Doamne fereste!
Citat:
Eu va trimit de la mare, o imbratisare si multe zambete, iar Floricicai spune-i ca atata vreme cat are langa ea ingeri pazitori ca voi ar trebui sa fie fericita.

Ingerul ei pazitor de ieri, adica sotul meu a venit aseara dupa mine in bucatarie si a incercat sa-mi prinda privirea ingrijorata. Pentru ca imi era greu sa trec peste moment, m-a atins pe umar si mi-a zis: Vedem noi cum o scoatem la capat. Am zis ca daca are computerul ei nu o sa te mai necajeasca. Ce puteam sa fac decat sa-i zambesc? Iti zambesc si tie pentru ca mi-ai trimis atatea zambete pe langa o imbratisare si inca de la mare!

Replica: Doamna Laur, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 14-11-2008

m-am intristat foarte mult cand am citit despre tristetea Floricicai, dar azi cand am citit ultimele vesti despre ea mi-a inflorit un zambet de liniste si de bucurie pe fata. Tocmai ma gandeam, cand am citit ce ai scris ca nu prea ti-au iesit socotelile cu banii, ca Cineva ne iubeste, si nu vei simti lipsa lor, dar citind in continuare, am vazut ca s-a adeverit ceea ce am gandit cu cateva clipe inainte. Intotdeauna am avut incredere ca se rezolva chiar si cand mi-am dat ultimii banuti din casa, si asa a fost. Tatal nostru Cel bun, nu m-a lasat niciodata la greu.

Baietii tai, Laura, sunt admirabili. Cred ca a meritat sa nu-ti iasa socotelile, dar sa fie Floricica bine.

Am inceput sa o indragesc pe Floricica si consider ca face parte din familia Gargaritelor. Daca ar sti ea cat este de pomenita de catre fete pe acest forum...

Iti zambesc de mii de ori Laura , sper ca stii. Ii zambesc si Floricicai de asemenea si astept din partea amandurora cate o minune.

Replica: Raluca, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 14-11-2008

ai aflat povestea lui nea Stefan, a cheii, a doamnei Laur, dar acum cateva minute s-a mai produs o minune.
Floricica a venit in fata mea sa o inspectez imbracata in taior, cu esarfa la gat, incaltata cu botinele ei bej, de gala. La privirea mea intrebatoare, mi-a raspuns ca iese cu Stefan la o prajitura. Am reusit sa nu cad de pe scaun, dar baiatul meu a zbughit-o iepureste spre camera lui (cred ca rade si acum!), in timp ce sotul meu a scapat lingura din mana pe jos. A dat sa o intrebe ceva, dar piciorul meu a ajuns suficient de repede pe fluierul piciorului sau, pe sub masa, asa ca si-a inghitit cuvintele.
M-am ridicat, i-am ajustat machiajul discret cu degetele, am sters surplusul de ruj cu un servetel, i-am asezat frumos agatele de la gat pe sub esarfa, si am ajutat-o sa-si puna pardesiul. Aveam 50 lei pe care ii stransesem pentru puiul meu cel mic ce isi serbeaza iubita, curand, asa ca i-am pus in poseta ei si am atentionat-o: doar la nevoie. Mi-a raspuns: n-am nevoie ca m-a invitat Stefan.
Te-am facut sa zambesti?

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 14-11-2008

nu mi-am imaginat ca suntem atat de multe la ora aceasta pe forum.
Citat:
Intotdeauna am avut incredere ca se rezolva chiar si cand mi-am dat ultimii banuti din casa, si asa a fost.

Da, RodiMar, intotdeauna. Acesta este cuvantul.

Ma bucura mult, de fiecare data intalnirea cu tine. In timp ce iti scriu tie, sotul meu este aidoma unui tata de fata. Face curse prin living si pune intrebari retorice si adauga porunci: Laura, maine mergi si vorbesti cu acest Stefan si vezi ce este in capul lui! Mai aud: Nu vreau sa o zapaceasca pe Floricica si sa se imbolnaveasca!
Strig: Dragostea nu a imbolnavit pe nimeni si du-te, te rog si adu ceiaul ca sa il bem impreuna.
Acum am ragaz sa iti spun ca iti zambesc cu mult drag, intotdeauna.

Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 14-11-2008


nu trebuie sa plangi pentru ca aceasta este viata.

Asta noapte am auzit-o plangand in somn. Am verificat: dormea si plangea. Am trezit-o incet si i-am spus ca are un cosmar. A baut o cana de ceai si apoi s-a culcat la loc fara sa spuna nimic. Dupa numai o ora, povestea s-a repetat. De data aceasta am rugat-o sa mergem la baie impreuna. Mi-a spus ca nu are nevoie. I-am spus ca eu am nevoie. A mers cu mine pana la baie si m-a asteptat. M-a condus pana la usa dormitorului meu si apoi s-a intors in patul ei. Nu s-a mai repetat tanguirea din somn, asa ca am dormit neintoarsa pana spre dimineata.

Si, iata ce zi frumoasa mi-a adus astazi viata!

Sotul meu nu a venit cu ceaiul pentru ca se converseaza la bucatarie cu vecinul.
Puiul meu cel mic este pe canapea, rosu la fata de atat ras si rade in continuare. Acum motivul rasului este porunca pe care tocmai am primit-o de la taica-su.
Rad si eu si iti zambesc pentru ca, virtual am sarutat manutele lui Mihaita pe care le-am asezat mai intai la inima mea, ca sa simta cat de sincere sunt vibratiile mele pentru el.

Replica: Adriana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 14-11-2008


Daca ai stii ce imagine am avut in fata: erau aidoma tinerilor la prima lor intalnire

Si eu zambesc de cate ori imi aduc aminte. Iti zambesc si tie, neobosita forumista!

Replica: Nico, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 14-11-2008

cum vecinul s-a incins la vorba cu sotul meu, merg si eu pana la vecinica mea.

Citat:
dar cu dragostea si ajutorul vostru va reusi sa mearga inainte

iata ca dragostea face minuni. Nu ti se pare? Eu zambesc tot timpul.

Iti zambesc si tie si iti doresc un weekend placut langa mamica ta.

Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2620 mesaje), la 14-11-2008

ma primiti si pe mine la o salata de fructe? Tare pofta mi s-a facut.
Va zambesc la amandoua si va pupam dulce.
O seara frumoasa.

Replica: Laura, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 14-11-2008


dupa ploaie iese soarele, iar dupa socurile de ieri astazi ai ras.
S-a intors "adolescenta"?
O imbratisare calda pentru familia doamnei Laur.

Replica: Doamna Laur... by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 14-11-2008

m-ai facut sa zambesc fericita.

S-ar putea ca acest lucru sa fie miracolul de care are nevoie Floricica. Uneori este miracolul de care are nevoie fiecare din noi.

Ma bucur sa vad ca dupa atatea incercari a aparut soarele si pe strada ta. Acum chiar ai motiv sa zambesti si iti zambesc si eu.

Replica: Laura, by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 15-11-2008

am trecut sa te imbratisez si sa-ti urez un weekend placut.
Ma bucur ca s-au limpezit lucrurile cu Floricica, ma bucur ca a redevenit adolescenta. Toate intamplarile tale demonstreaza ca Dumnezeu te vegheaza de acolo de sus si te mangaie la nevoie.
Multi pupici si un zambet mare pentru voi!

Replica: Doamna Laur, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 15-11-2008


imi pare rau ca ieri n-am vazut mesajul tau in direct. De obicei trec in zbor prin topice si uite asa am pierdut ocazia sa comunicam direct.

Acum am trecut sa-ti urez un weekend placut, plimbare placuta Floricicai, - va fi probabil cea mai gustoasa cafea bauta de ea in ultima vreme.

Si sa stii ca si eu am aceeasi convingere: Dumnezeu nu ne lasa la greu.

Replica: Laura Emilia, by greta hirsch (115 mesaje), la 15-11-2008


si eu sint convinsa ca Dumnezeu ne da o mina de ajutor, atunci cand ajungem cu adevarat la capatul puterilor.

Nici nu stiti cum m-ati facut sa zimbesc, in zilele astea cand nu mai pot de ingrijorare din cauza fetelor.
Asa ca va pup pe toate, de aici, de departe.

Replica: Laura, by Floare de colt (144 mesaje), la 15-11-2008

azi am vazut Sub soarele Toscanei. Bunica Chiarei seamana mult cu Floricica ta.
Iti zambesc de sub soarele Toscanei.

Replica: Am incercat sa citesc printre randuri ce s-a mai intamplat pe forum, by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 15-11-2008

dar mi-a fost destul de greu, fiindca mi-am uitat ochelarii la Ploiesti si eu sunt la mama si nu prea pot sa citesc mult. Din ce am spicuit am vazut ca voi continuati sa va incurajati in continuare si sa va imbratisati una pe alta prin vorbe frumoase.

Azi am avut ocazia sa-mi vad fetita dupa o saptamana, si m-am gandit sa vad ce mai fac si prietenele mele dragi de pe forum.
Va pupici dulce si va imbratisez cu mult dragoste.

Replica: Era pe la pranz by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 15-11-2008


si impreuna cu draga mea cumnata, am hotarat sa rezolvam sacii ce ne blocau holul de la intrare din casa Floricicai.

Cumnata mea, o intreprinzatoare innascuta cu un simt acut al afacerilor, materializat intru bunastarea familiei ei, soferita afurisita si femeie apriga la nervi. Nu stiu de ce intre noi de ani s-a statornicit un respect tacit si o placere de a ne petrece impreuna, putinul timp pe care il mai avem. Este una din persoanele din familia sotului meu ce mi-a facut cateva vizite la Bucuresti (cand eram eu internata la clinica), cu Dacia ei break, cu geamuri care nu se inchid, cu portiere ce nu se incuie, cu portbagaj ce ajunge pana in spatele soferului. La marea reorganizare din apartamentul Floricicai, a fost trup si suflet langa mine, impartindu-se intre familia ei, afacerea ei si nevoile mele.

Am carat pe rand sacii in masina, iar cumnata mea, care ma lamurise ca are in vedere niste amarati stiuti de ea, a demarat in tromba. A condus in stilu-i agresiv, in timp ce eu mi-am infasurat capul intr-o esarfa pe care o aveam la gat, mi-am tras fermoarul de la scurta pana sus, si mi-am bagat bluza, adanc in pantalon pentru ca ma luase frigul din toate partile.

Am trecut de periferia orasului si a franat brusc, de era sa fac cunostiinta cu parbrizul. A strigat scurt la un copil. A coborat din masina si nu am auzit ce au vorbit pentru ca eu am profitat de ocazie ca sa-mi aranjez hainele cat mai strans pe mine. L-a urcat pe copil langa mine, fara explicatii si iar a apasat pe accelaratie. Am privit copilul si am avut o indoiala. Am intrebat-o ce s-a intamplat. Am aflat ca parintii pustiului nu sunt acasa si ca pustiul ne va duce la ei. Copilul avea memorie vizuala, asa ca atunci cand trebuia sa o cotesti, de pilda, spre dreapta, abia cand ajungeai in intersectie, arata cu degetul si striga Pe aici!, asa ca de fiecare data, masina trebuia bagata in marsarier (daca nu era nimic in spate), sau intoarsa regulamentar dupa un kilometru-doi. La un moment dat am intrat pe o ulita pavata, marginita de case cu turnulete. Dupa ultima curba la dreapta, s-a deschis in fata noastra un palat tiganesc in curtea caruia erau o mare de oameni. Nunta tiganeasca! M-am strans in scaun si m-am uitat la copil. Pui de roman: ochi albastri, par castaniu; varsta, pana in 8 ani. Rotitele inghetate ale creierului meu au inceput sa se puna in miscare. Am vazut bluza ce atarna pe el, dar nu ma puteam dezmorti. Cumnata mea disparuse cu un ma intorc imediat. Am coborat din masina, am deschis portbagajul si am tras de unul din saci, stiind ca am si pulovare mai mici pe acolo. In clipa urmatoare, m-am trezit inconjurata de trei tiganci, cu ochi iscoditori, vorbind tiganeste. Mi s-a facut brusc frica, poate pentru ca imi era frig, poate pentru ca simteam ca parca visam si nu poate fi aevea. Singurul lucru, demn de mine, a fost sa inchid portbagajul si sa iau pustiul langa mine, sa deschid fermoarul de la scurta si sa il bag la caldura pieptului meu. Una dintre tiganci a inceput sa strige ceva, iar eu am inceput sa tremur. A aparut alergand o femeie slaba, copia fidela a copilului, care m-a tras de mana spre curte, zicandu-mi ca ma asteapta cumnata. Am mers mecanic langa ea, ocolind casa pe un soi de culoar ce optura vederea spre curtea de unde se auzea vacarmul. Am ajuns intr-un hangar unde cumnata mea cerceta niste vase mari: le ciocanea, asculta si apoi privea sub ele. Vasele erau pline cu apa si asezate pe un soi de suporti ce lasa la vedere fundul vasului. Aveam sa aflu mai tarziu ca intentia ei era sa achizioneze cateva astfel de vase si ca le facea CTC-ul. Cand m-a vazut mi-a ordonat scurt: Ia masina si vezi ca la cam 8 kilometri de aici, cum tii stanga si intri in oras este o florarie. Intri si ei si tu flori ca sa dam aici. Ca-i nunta! M-am executat, alergand pana la masina pentru ca aveam o teama sa nu ma intalnesc cu cineva care sa ma intrebe ce fac eu pe acea proprietate. M-am urcat in masina, am invartit cheia in contact, dar nici un semn. Am mai incercat de cateva ori, dar tot nu am reusit. Stiam ca exista un buton ce da combustibil mai mult. Era in stanga volanului, am tras de el, dar numai o data pentru ca imi era frica sa nu inec motorul. N-a mers!
Mi-am adus aminte de telefonul mobil. Am sunat-o pe cumnata mea, dar mobilul ei suna in masina, langa mine. Cand sa ies din masina, am vazut-o venind in pas alergator cu doi rumani dupa ea: a ridicat usa de portbagaj, au luat sacii, iar cumnata mea mi-a pornit masina cu ruga sa nu o opresc nici o clipa, ca acolo raman.

Am plecat naucita, tinand stanga, stanga si nu mi-a fost greu sa gasesc floraria. In fapt, patru pari infipti in pamant, cu acoperis de stufaris si vreo 5 rafturi de jur-imprejur - asta era floraria a carei patroana era o tiganca grasa si frumoasa. Pe drum am tot invartit in capul meu scena deinKafka la care participam. Nu ajunsesem la nici o concluzie, asa ca nu m-am gandit ce flori sa cumpar. Am intrebat-o pe tiganca: ce flori se duc la nuntile tiganesti? La care ea a inceput sa strige in tiganeste diverse porunci: au aparut cativa tigani ce au luat cu asalt galetile de flori, varsand tot ce era floare la mine in masina. Am dat sa zic ceva, dar tiganca mi-a strigat: du-le pe toate acolo ca mie nu mi-a venit masina. E comanda la ei. De la cine?, strig si eu, ca sa nu opresc motorul care nu ma lasa sa vorbesc normal. De la un mahar, imi zice. Incerc sa clarific lucrurile, la ce nunta merg eu, la care ea ma smunceste cu vorba si striga la mine: E numai una. Eu ii explic: Nunta este la dreapta si iar la dreapta, pe o ulita mare si casa este... Nu mai esplica si du-te ca-i d-acolo. Am intors masina si dusa am fost. Am intrat pe ulita, si apoi m-am indreptat spre poarta, cu gand sa ma opresc acolo si sa merg sa-mi caut cumnata. Numai ca ceva la frana nu a functionat cum trebuie pentru ca, desi masina era cu motorul oprit si eu cu piciorul pe frana, ea continua sa mearga. Frana de mana nu se lasa manevrata, iar atunci, vazand ca ma apropii de multime, am apasat cu o mana claxonul si cu cealalta incercam in continuare sa fac frana de mana sa se deblocheze. Cei de pe margine au sarit in ajutorul meu, proptind cu mainile avansarea masinii. S-a oprit si muzica. Am coborat repede din masina si am inceput sa scot pachetele cu flori. Inainte de a le lua din masina, le scoteam din ambalajul mare si le inmanam mainilor care ma ajutau si le preluau. Mi s-a parut ca durat o vesnicie ceea ce am facut, dar in acelasi timp imi doream sa dureze o vesnicie, sa tot scot flori. Sau macar sa dureze pana venea cumnata mea. Nu a venit ea, ci un tigan batran si gras care m-a strans in brate de parca ma cunostea. Kafta nu avea nici o sansa sa descrie inteligibil ceea ce a urmat pentru ca eu, cea care a trait ce a urmat, nu am inteles nimic. Am fost inconjurata de tiganci, am fost ospatata, in picioare, cu diverse bucate (puteam sa povestesc ceva despre dieta mea?!), am gustat dintr-un vin cu un gust ciudat de bun, imi vorbeau cand romaneste, cand tiganeste si la un moment dat, m-au prins in dansul lor. Datorita mancarii si a gurii de vin pe care o bausem, cred ca imi crescuse tensiunea (si glicemia?) pentru ca ma simteam plutind. Stiu doar ca pantofii micuti ai Floricicai, pe care nu ii incaltasem ci ii calcasem pe staif ca sa nu ma roada, nu s-au mai tinut in picioare si am dansat in picioarele goale, aidoma multor tiganci de pe acolo, in ritmurile Muro shavo, muro shavo. Ma simteam bine, atat de bine incat la un moment dat uitasem de toti si de toate si ma gandeam ca as vrea sa dansez tot timpul pe muzica Ilenei Rusu. Imi recuperasem si pantofii Floricicai, care simteam cum ma ranesc in timp ce dansam, dar parca asta era parte din penitenta mea atunci, ca sa ma simt atat de bine.

O tigancusa tanara se tinea de mine si ma antrena in dans de cate ori vroiam sa ma retrag. Am facut schimb de amabilitati: ea mi-a spus cum o cheama, dar nu am inteles, dar ea, parca avea contract sa nu ma scape din priviri: cum vedea ca dau sa ma fofilez cum striga Laur, Laur. Am vazut o mireasa frumoasa ca in filme, mire cu mustata mare si groasa si tiganci ce-mi luau ochii cu salbele lor.

Am fost extrasa din acel vacarm de o mana darza: cumnata mea, fara alte cuvinte m-a urcat in masina. Am aflat ca intarziase pentru ca ea facuse deja doua drumuri: cumparase vasele si le si dusese la un depozit in Bucuresti. M-a lasat, fara remuscari la prima statie de autobuz, iar ea a plecat sa faca cateva sute de kilometri pana acasa cu marfa ce o cumparase cu o zi inainte din Bucuresti si o avea depozitata in alta margine a Bucurestiului.

Noroc ca baiatul meu pregatise cina si el si Floricica erau in living. Am scapat de calvarul unor explicatii referitoare la multe: ranile de la picioare, produse de pantofii Floricicai, paloarea nefireasca, seriile de vomitat si sufletul din mine (mancarea si gura de vin!) si starea de imponderabilitate ce nu ma parasea. Am descoperit o tensiune de 18/10 si m-am pricopsit cu o durere sfasietoare de cap. In acea noapte am avut sentimentul ca voi muri.

Am dormit numai vreo patru ore spre dimineata si asta, pentru ca nu puteam chiuli de la marea reorganizare ce se desfasura atunci in casa Floricicai.

M-am gandit des la acea experienta si mi-a fost rusine sa i-o povestesc sotului meu. Mi-am zis mai apoi ca nu am facut decat niste lucruri firesti vizavi de o comunitate pe care nu o cunosc, dar care m-a intampinat doar cu ospitalitate. Si cum mi-am propus sa va scriu astazi despre dansul halucinant, aseara sotul meu a avut si el povestea mea. Reactia lui: Laura esti nebuna! O omor pe Lina! Numai ea te putea duce acolo!
Asa ca raman mai multe necunoscute: voi fi exonerata de atributul nebuna de sotul meu? Va fi omorata Lina? De ce oamenii tind sa ma strige Laur?

Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 15-11-2008

Citat:
Ma primiti si pe mine la o salata de fructe? Tare pofta mi s-a facut.


Daca il aduci si pe Pitic, fac imediat inca o salata. Din cea de aseara nu a mai ramas nimic pentru ca am impartit-o (nea Stefan, vecinica).
Va zambesc la amandoi.

Replica: Victorita, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 15-11-2008

Citat:
S-a intors "adolescenta"?

dupa ce m-am intors de la vecinica am descoperit ca adolescenta nu venise, asa ca am coborat intr-o doara. Avem o banuiala ca ar putea fi la bar cu nea Stefan. Acolo era. Vorbeau, asezati la o masa.

Stiu ca ai o fetita. Roxana. Asa ca intelegi cand iti spun ca aseara tarziu, am fost pe post de mama de fata, care trebuie sa isi aduca copila devreme acasa.

Iti zambesc cu drag de ziua fetitei tale.

Replica: Nicoleta, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 15-11-2008
Citat:
S-ar putea ca acest lucru sa fie miracolul de care are nevoie Floricica. Uneori este miracolul de care are nevoie fiecare din noi.


Am sentimentul ca ai rostit un mare adevar: iubirea reprezinta un miracol si face miracole. Este ceea ce iti doresc si tie.
Iti zambesc cu gandul la iubirile care te-ar putea inconjura.

Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 15-11-2008

Citat:
Dumnezeu te vegheaza de acolo de sus


Sentimentul ca cel ce a creat viata nu poate lua viata decat tot in numele unei mari iubiri si gandul ca ma vegheaza continuu, ma fac sa lupt pentru minunile vietii mele.
Vegheata sa fii intotdeauna si tu si Mihaita.
Va zambesc!

Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 15-11-2008
Dumnezeu nu ne lasa la greu.


Niciodata! Si de aceea iti zambesc!

Replica: Geta, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 15-11-2008

Citat:
In zilele astea cind nu mai pot de ingrijorare din cauza fetelor


Un gand si o ruga pentru fetele tale (nu ne-ai scris niciodata cum le cheama). Si un zambet de imbarbatare pentru o mama ingrijorata.

P.S. Crezi ca te pot ajuta, cumva?

Replica: Floare de colt by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 15-11-2008

Citat:
Bunica Chiarei seamana mult cu Floricica ta


M-ai facut sa zambesc. Iti multumesc.
Iti zambesc si eu din inima mea, floare-protejata-de-lege.

Replica: Roxana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 15-11-2008

Citat:
Azi am avut ocazia sa-mi vad fetita dupa o saptamana


Cred ca este cel mai frumos lucru ce ti se putea intampla. Nu uita sa pupi manutele Sarei din partea mea si sa ii tansmiti zambetul meu, ce va cuprinde pe amandoua.

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 15-11-2008

Laur = dafin

Cine stie poate noul nume o sa poarte noroc. Ma bucur sa citesc in randurile tale, o alta stare de spirit. O imbratisare si un zambet.

Replica: Laura, by greta hirsch (115 mesaje), la 15-11-2008

pe soldatica o cheama Sarah, este nascuta in Israel luna viitoare face 19 ani; cea mare, Carol, are 28 de ani jumatate. Ea s-a nascut in Romania. Amandoua vorbesc romaneste si ma simt tare mandra de asta.

Cum am mai scris, soldatica face un curs de ofiteri (nu stiu daca asta este expresia corecta). Cum traim intr-o tara care nu are pace cu toti vecinii, si cum simtim nevoia sa ne aparam din cauza atacurilor teroriste, armata este obligatorie (doi ani pentru fete, trei pentru baieti). Acum 10 zile s-a intors acasa in concediu medical (3 zile) cu o inflamatie a unui muschi la picior. Era intr-un hal fara de hal, aproape ca nu putea umbla, am ajutat-o ca sa ajunga din camera in baie. Ia medicamente foarte puternice si au mai lasat-o durerile. Toate astea din cauza exercitiilor fizice grele care le face. Iti dai seama ce am putut sa simt in sufletul meu de mama. Mai ales ca eu am fost educata in Romania. Pentru mine razboiul si armata sunt groaznice, de ce nu pot oamenii sa traisca in liniste si pace?

Durerea de suflet adevarata o am din cauza lui Carol. Este casatorita de doi ani jumatatee, si are un sot "perfect" (atat cat poate sa fie un barbat perfect). Nu isi doreste nimic mai mult pe lumea asta decit copii. Dar se vede ca pe lumea asta nu le poti avea pe toate. Are o casnicie buna, dar amindoi au probleme de fertilitate. In aprilie a pierdut o sarcina, la care a ajuns dupa o lunga perioada de tratamente. Am crezut ca nu isi va mai revini din depresie. Acum este gravida de zece saptamini, dupa cel mai greu tratament posibil. Mi-e asa de frica pentru ea. Daca se va mai intimpla o data, Carol nu va rezista loviturii.

Asa ca, Laura, te poti ruga pentru sanatate fetelor mele. Si sa aprinzi o luminare, caci la sinagoga nu se obisnuieste.
P.S. Carol m-a rugat sa nu povestesc la nimeni ca sa nu-i duc ghinion. Asa-i ca internetul este "nimeni"? In fond nu ne cunoastem. Si totusi stim unele despre altele lucruri ce nu le-am povestit la "nimeni"...


Replica: Laura, by Fanica Fina (81 mesaje), la 16-11-2008

si eu ma gandesc la tine pentru ca semeni cu cineva din familia mea pe care eu o iubesc mult.
Si eu iti zambesc de cate ori citesc pe aici.


Replica: Cu dor, by Alice Popa (233 mesaje), la 16-11-2008

Alice&Marian


Replica: Doamna Laur, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 17-11-2008

daca m-a deranjat ceva in aceste trei zile fara net, a fost ca n-am putut citi forumul si mai ales topicul tau. Asa ca acum m-am delectat cu petrecerea ta la nunta tiganeasca. Pe de o parte m-am amuzat, dar te-am si mustrat pentru "excesele" alimentare. Te-am inteles, si eu mai fac prostioare si apoi am mustrari de constiinta. Si apropos de mama de fete, - sunt sigura ca vei stii sa o sfatuiesti foarte bine pe Floricica, draga de ea! Nici nu stii ce mult imi doresc sa ne spui ca se simte bine si este fericita.

Replica: Greta, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 17-11-2008

iti scriu aici in topicul Laurei, stiu ca ea nu se supara. Iti inteleg foarte bine framantarile cu privire la Sarah si Carol si ma gandesc cu teama la ceea ce simti asteptandu-ti soldatica. Cat despre Carol sunt convinsa ca Dumnezeu o va ajuta si ii va indeplini visul. O sa aprind si eu o lumanare si ma voi ruga pentru fetele tale, - si tu si ele sunteti niste curajoase si sigur luptatoare. Asteptam vesti bune de la tine.

Stii tu: Dumnezeu nu ne lasa la greu.

Replica: Draga Laura, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 17-11-2008

Nu-mi iese din cap Muro Shavo. Mi te inchipui dansand in picioarele goale pe muzica aia nebuna, pana la uitarea de sine. Tu ne inveti cum se traieste, nu refuzi nici o experienta, buna, rea, tot castigata iesi din ea. Si eu am teoria asta, dar la practica nu am note bune. Le-am mai imbunatatit putin de cand te cunosc.
Multumesc, draga Laura pentru tot, si nu in ultimul rand pentru zambetele tale care trebuie intoarse si astfel zambesc si eu mai mult.
Te imbratisez cu mult drag.

Replica: Laura, Monica, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 18-11-2008


unde sunteti amandoua? O imbratisare calda si puternica.
Adaugat mai tarziu: Acum vad ca Monica este ocupata cu salvarea postarilor pentru reinstalarea site-lui. Iertare! Incerc sa nu mai postez cateva zile.
Noapte buna, tuturor.

Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 20-11-2008

mi-e dor de tine. Pupici!

Replica: Si mie imi lipsesti, Laura by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 21-11-2008

Ce faci? Cum te simti? Ce face Floricica?

Replica: Iti zambesc printre stropi de ploaie si as vrea ca zambetul meu sa-ti aduca, by Vasiliu Letitia (1472 mesaje), la 21-11-2008

optimismul si culorile verii.
Te imbratisez cu drag Laura.
Gargarita Blue

Replica: Laura, imi este tare, tare dor de tine. by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 24-11-2008

Te imbratisez cu drag,

Nico - Gargarita-Paunita

Replica: Laura, by olteanu rodica (741 mesaje), la 24-11-2008


sunt convinsa ca ai atatea sa ne spui, dar promit sa fiu cuminte si sa astept.
Mi-e tare dor de tine, de Floricica si de tot ce e legat de voi.
Mii de pupici in prag de iarna de la
Rodica Gargarita Raza-de-soare.

Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 24-11-2008

am vazut ca ai zburat in seara asta pe forum! Si am zambit!

Replica: Greta, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 24-11-2008
Citat:
Carol m-a rugat sa nu povestesc la nimeni


Nimeni, s-a rugat (de cate ori si-a adus aminte) pentru Carol, - sa aduca prunc sanatos si frumos in familia sa.
Nimeni s-a rugat ca Sarah sa aiba parte doar de cat poate duce, dupa karma pe care i-a dat-o Domnul (al meu si al tau).
Nimeni se numeste Laura si a zambit de fiecare data cand s-a gandit la fetele tale. Le-am mangaiat pe rand: pe Carol (colind frumos!) pe burtica si am suflat acolo un gand bun; pe Sarah, pe picior si l-am rugat pe Domnul sa-i arate drumul mai repede ca sa nu mai sufere.
M-am gandit si la tine, Greta. Te strang in brate cu drag ori de cate ori imi aduc aminte de tine. Iti doresc ce imi doresc eu cand este vorba de vorba de copiii mei: sa le zambeasca viata cat mai des.
Eu, oricum iti zambesc.

Replica: Laura cum ai tu numai ganduri frumoase si stii mereu by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 25-11-2008

sa folosesti cu multa dragoste cuvintele. Greta ii urez multa sanatate lui Carol. Imi imaginez ca este o situatie grea si mi-e frica fiindca nu stiu ca sa scriu asa frumos ca Laura.

Pupici dulci, tuturor

Replica: Roxana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 25-11-2008


Citat:
Laura cum ai tu numai ganduri frumoase si stii mereu


La fel ca motto-ul de de usa de la TTT (l-a postat Monica, aseara), tot asa am si eu un crez: tot ce va ramane in urma mea, sa fie iubire. Atunci cand ating o fiinta este nevoie sa o ating cu un alint, sa o ridic si sa ma lupt pentru ca acea fiinta sa-si recapete fortele, increderea, dar mai ales iubirea de sine.

Mai am de lucru, dar mai revin pe seara.
Iti zambesc, Roxana!

P.S. Pupici pe mana stanga la o o printesa cu par buclat.

Replica: Cu bucurie am observat ca ai aparut by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 25-11-2008

pe forum. Am zambit si ti-am zambit, bineinteles. Am cam lipsit si eu de pe aici. Abia astept sa ne povestesti cate ceva despre ce ai mai facut, si despre Floricica.

Te sarut cu mult drag!

Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 25-11-2008

imi este dor de zborul tau pe aici. Eu te astept cu o canita de ceai cald si iti urez o seara buna.


Replica: Cata bucurie by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 25-11-2008


am putut simti cand s-a dat [i]liber la sporovait[/i si am vazut ca ai postat. Cu cata nerabdare asteptam un semn de la tine.

Te imbratisez cu drag si iti zambesc.

Replica: Fanica, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 25-11-2008

esti ca o ploaie calda de vara. Nu te-am uitat. Imi aduc aminte perfect de momentul cand plangeai la plecarea unei fiinte dragi tie, pe acest forum. Si stiu ca amintirile tale sunt frumoase, intotdeauna. Vezi de ce iti zambesc?

Alice&Marian, de cate ori vad fotografia pe care am facut-o impreuna sub Arc, va alint cu privirea si va zambesc, mereu la fel.

Citat:
Si apropo de mama de fete, - sunt sigura ca vei sti sa o sfatuiesti foarte bine pe Floricica

Emilia, care indragostit accepta sfaturi?
Citat:
te-am si mustrat

si pentru ca m-ai mustrat cu dragoste de mama, iti zambesc cu zambet de fiica alintata (de mama, evident!)


Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 25-11-2008


Citat:
Si eu am teoria asta, dar la practica nu am note bune

Niciodata nu am avut note bune la practica, Ioana. Inainte de a hotari sa fac o minune, imi doream sa fac o groaza de lucruri si traiam cu mahnirea ca nu le voi putea face niciodata. Oare de ce a fost nevoie de un diagnostic atat de hain sub numele meu ca sa iau hotararea ca trebuie sa pun in practica toate pe cate le-as fi dorit a face, altadata? Poate pentru ca am realizat ca, in timp ce eu imi planific viitorul, clipe pretioase din viata mea se sting?

Citat:
astfel zambesc si eu mai mult.

Daca ai stii ce zambet larg mi-ai asternut pe fata cu aceste cuvinte!

Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 25-11-2008
Citat:
Mi-e dor de tine. Pupici!

Si mie mi-a fost dor de voi, dar eu am un simt innascut al disciplinei, si daca trebuia sa ma supun ordinului, m-am executat cu mult regret, ce-i drept.
De tine, Gargarita-brevetata, cum sa nu imi fie dor? Cred ca esti fetita pe care am visat-o in timp ce eram gravida cu baiatul meu cel mic. Pe atunci nu existau ecografe si de aceea mi-am imaginat ca voi avea o fetita. Aveam si numele pregatit. Vrei sa stii cum ar fi chemat-o pe fetita mea? Surpriza! Ileana.
Intelegi de ce iti zambesc?

Citat:
Eu te astept cu o canita de ceai cald

Si eu te astept cu un ceainic plin cu ceai parfumat de iasomie, special pentru tine.

Citat:
Si mie imi lipsesti Laura

Si mie imi lipseai, Emilia. Ma gandeam la bucuria pe care o simti de cate ori iti alinti Piratul si, uitandu-ma la lumanarea din fereastra, aprinsa pentru Greta, Sarah si Carol, ii zambeam Domnului, mituindu-l cu un flash creat de mine: eu, tinandu-mi in brate nepotul! Zambesc si acum cu gandul la acea imagine si iti zambesc si tie si Piratului-Sef.

Replica: Letitia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 25-11-2008


cand ai scris:
Citat:
Iti zambesc printre stropi de ploaie

si la fereastra mea curgeau stropi de ploaie. M-am ridicat de la computer, am mers la fereastra, am dat lumanarea de pe pervaz deoparte, am deschis geamul si am intins mana sa simt stropii de ploaie. Am stiut atunci ca te-am atins, asa cum mi-ai atins si tu inima.
Ti-am zambit atunci si iti zambesc si acum din fata ecranului alb al computerului. Daca as intinde mana, cred ca te-as atinge, dar imi este teama pentru ca esti asemenea irisului ce-si lasa parfumul o clipa si apoi dispare.

Replica: Nico - Gargarita-Paunita, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 25-11-2008

este tarziu si este prea noapte ca sa nu merg la culcare. Tu dormi de mult, dar am simtit nevoia sa mai fac un mic efort, doar cat sa-ti zambesc ca sa ai somn usor.
Mi-esti draga!

Noaptea buna sa va bantuie visele colorate si sa va odihneasca cald, in patul vostru cu parfum de gargarite.

Replica: Rodica Gargarita Raza-de-soare, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 25-11-2008

corect:
Rodica Gargarita Raza-de-Soare, cu S mare Rodica! Cum altfel? Desi mi-am luat ramas bun, in aceasta seara, iata ca ma intorc doar cat sa-ti multumesc ca esti Soare (cu S mare) si sa iti zambesc.

Replica: Adriana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 25-11-2008


nu pot sa plec cand tu Si am zambit!
Eu cum sa nu iti zambesc? Sunt atat de fericita cand pot sa iti zambesc!

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 25-11-2008

pur si simplu nu am putut inchide forumul. Imi bate inima tare. Sotul meu spune ca este o tahicardie de la oboseala si-mi cere sa merg la culcare, dar eu cred ca este de la sarutul tau. Te sarut si eu cu mii de zambete!

Replica: Laura esti o minune! by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 26-11-2008


Ma umplu de multumire si de sentimente calde si bune cand citesc atata dragoste in randurile tale. De fapt suntem niste straine si totusi simtim atat de mult intre noi si ne imbratisam prin cuvinte frumoase si ganduri calde. Multumesc Laura pentru ca esti o minune!

Pupici

Replica: Mi-a fost dor by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 26-11-2008

de tine, Laura! Te imbratisam si iti trimitem mii de zambete!
Pupici de la Mihaita si Ioana!

Replica: Ma bucur sa-ti raspund, Laura. by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 26-11-2008

Ca mama de doua fete, nu pot decat sa ma bucur pentru Floricica indragostita.

Banuiesc ca totul este ca un balsam pentru sufletelul ei.

Cat despre Piratul sef, cuvintele nu pot exprima ce simt cand il strang in brate si ii spun ce dor mi-a fost de el. Iar el imi raspunde cu toata candoarea Eu n-am stiut, Emi, ca veneam mai repede. De asta doresc tuturor mamicilor sa ajunga bunici, imaginea ta stangandu-ti nepotul in brate sa devina realitate si sa va umple sufletul de bucurie.

Replica: Laura, by olteanu rodica (741 mesaje), la 26-11-2008

eu una raman fara cuvinte de fiecare data cand citesc ce scrii tu aici. Nu exagerez, dar cred ca inca nu s-a inventat cuvantul care sa te caracterizeze exact asa cum esti tu.

Nu stiu cum faci, retii pe fiecare, raspunzi fiecareia dintre noi.
Stiu ca esti persoana cea mai modesta pe care o stiu. Sa nu ma certi, asa simt.
Si ca sa scap de urecheala, iti zambesc si iti aduc o raza de soare.

Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 26-11-2008

tu iti doreai o fetita si mama mea isi dorea...Ghici? Ei bine, da, ai ghicit... un baietel!
Sa iti spun ca nimeni nu stia ca mama mea este insarcinata si eu eram ghemotocul din burtica ei? Sa iti mai spun ca bunica mea nu m-a vrut? Si acum eu sunt nepoata care o plimba cu masina, care o ajuta prin bucatarie, la cumparaturi.
Pupici.
Mmmmm, ce bine miroase ceaiul de iasomie!
_________________
Laura - Invata sa ai mereu un zambet ascuns in inima pentru un prieten.
E asa ciudat ca mai gasim timp pentru ura
Cand viata toata, abia e-o picatura.
Ca nu culegem flori si nu zambim,
Noi, care, atat de repede, murim.


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Colectia mea, Laura
MesajScris: 22 Iul 2009, 08:36 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 02 Sep 2007, 07:10
Mesaje: 817
Locatie: Bucuresti
Nume forum:1
Replica: Laura, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 26-11-2008

surioara mea in suferinta imi este dor de cuvintele tale, atata dragoste si iubire se revarsa din scrierile tale incat esti un balsam pentru sufletul meu.
Iti zimbesc si te imbratiseeeez!

Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 27-11-2008

esti deosebita. Esti fiinta speciala pe care am avut norocul sa o cunosc! Sunt o norocoasa si o fericita! Mi te imaginez in cuvinte blande, frumoase, in zambete, in picaturi de ploaie...

Un sarut pe inima!

Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 27-11-2008

am citit cu uimire cum ne-ai scris fiecareia in parte (si chiar nu inteleg de ce sunt uimita, tinand cont ca este vorba despre tine). Citind, mi-a iesit o lacrima in coltul ochilor si un zambet din adancul sufletului mi-a inflorit pe buze. Nu este prima data cand prin mintea mea a trecut un gand: ce bine ar fi fost sa fi fost scriitoare. Ai fi avut o multime de fane-gargarite care sa-ti citeasca randurile asternute cu atata iscusinta. Marturisesc (si cred ca nu o fac prima data) ca atunci cand intru pe forum abia astept reintalnirea virtuala cu tine. Nu exagerez cand spun ca tu esti cea mai buna prietena a mea. Zic eu ca relatia ta cu mine si cu toate fetele de aici este speciala. Nu ca nu as avea si prietene in viata de zi cu zi, dar cu ele mai discut si problemele ce apar si care nu ne fac atata placere (probleme inerente, care apar si de care vrei sa te descarci in fata cuiva), iar atunci conversatia nu mai este atat de pura si de speciala (este de-a dreptul comuna) cum este cea cu tine. Vorbele tale sunt un balsam pentru mine (si nu numai) si astept cu nerabdare sa le gasesc aproape zilnic aici la locul lor

Te sarut cu mult drag si iti zambesc din toata inima!

Replica: Cele doua Laure by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-11-2008


M-am dus repede sa iau niste iaurt de la magazinul de cartier si am vazut, undeva langa tufisurile ce strajuiesc aleea, un morman de haine.

Am socializat cu vanzatorul care era singur in magazin, ba chiar am gustat din cafeaua de la expresor pe care o vinde, dar care mi-a fost oferita gratuit. Se luminase cand am trecut spre casa prin dreptul aceleasi alei. Mi s-a parut ceva neinregula si m-am apropiat. Am vazut cazuta o fiinta. Parea ca este un boschetar ce dormea. M-am apropiat, am strigat, dar nici un raspuns. Am ingenunchiat si am zgaltait paltonul maron. Nici un semn. Am dat la o parte ceea ce s-a dovedit a fi o broboada neagra de lana. S-a conturat parca o femeie. Am strigat in timp ce-i scuturam corpul. Am lasat plasa jos si mi-am proptit genunchii de pamant ca sa am echilibru si mainile libere. Am intors corpul cazut cu fata catre mine (desi se spune ca nu ai voie sa faci asa ceva pana nu vine, politia, ambulanta). O batranica slaba (mai slaba decat Floricica mea), cu fata alba-galbena, cu ochii inchisi, cearcane si buze negre. I-am luat pulsul firav de la gat. Traia, dar era fie in lesin, fie...
- Traieste? am auzit o voce de barbat in spatele meu.
Era vanzatorul de la magazin care iesise sa dea cu matura, dar m-a zarit ingenunchiata si a crezut ca am patit eu ceva. I-am confirmat ca da si el a luat-o repede in brate si a pornit-o in pas alergator spre scarile blocului meu. Mi-am recuperat plasa si am alergat dupa el. L-am ajuns cand suna la usa. Mi-a deschis sotul meu care statea privind intepenit in cadrul usii, hipnotizat spre scena din fata lui. I-am strigat sa aduca o patura. Am intrat in living unde vanzatorul a asezat batrana pe patura intinsa pe canapea. S-a scuzat ca a lasat magazinul deschis si a plecat intr-o clipa.

Ma simteam neputincioasa sub privirile sotului meu care a reusit doar sa ingaime:
- Suntem serviciu de asistenta sociala, Laura?
I-am spus sa sune la ambulanta. Am luat repede un prosop, l-am inmuiat in apa fierbinte, l-am stropit cu otet si il puneam alternativ, cand pe frunte, cand la nas, cand pe gatul batranei. Ii deschiasem jacheta groasa (de sub palton) de postav si dupa ceva opinteli reusisem sa ii eliberez gatul. A aparut si Floricica care s-a repezit cu alt prosop infierbantat de apa, sa ii frece mainile. Cand feciorul meu a trecut spre bucatarie, a reusit sa-si mascheze surpriza, dar nu si sarcasmul:
- Bunul Samaritean?
- Nu se compara! i-am strigat.
Era pe punctul de a intra in bucatarie cand s-a intors spre mine si m-a intrebat in cel mai candid mod cu putinta:
- Nu cumva esti sub incidenta legii, acum?
Floricica s-a repezit inspre bucatarie, cu prosopul in mana, anuntandu-ne ca trebuie sa il mai infierbante, dar de fapt, pentru a imi impinge progenitura din fata ochilor, spre bucatarie.
La intoarcere, Floricica m-a intrebat:
- Este ceva ilegal, acum?
- Taci, Floricica si freaca si picioarele ca eu incerc sa o dezbrac.
- Nu o mai dezbraca ca in trei minute vine ambulanta, am auzit in spatele meu, glasul baritonal al sotului meu ce a iesit din casa, trantind usa cu obida.

Care nevasta asculta de barbat? Eu, nu pot sa ma laud.

Am dezbracat batranica de palton, am reusit sa ii deschei doua jachete, dar m-am impotmolit in fata a doua pulovare ce trebuia scoase pe cap. Fiecare lucru cu care era imbracata batranica, arata o grija deosebita pentru curatenie. Miros fin de lavanda adevarata se isca din lucrurile ei.

O alta usa trantita, lipita de un Sarut mana, mama! si am inteles ca am rams numai eu cu Floricica. Mi s-a parut ca brusc imi pierd din siguranta si pentru un timp m-am gandit ca ar fi fost bine sa fie si vecinica cu noi, dar am alungat gandul, zicandu-mi ca este cardiaca.

Un sunet scurt al soneriei, doi tineri ce au navalit in casa cu niste harnasamente ciudate (imbracati in albastru inchis!) si o fraza care m-a naucit:
- Suntem de la upu!
- De la ce?
Nu mi-au raspuns sau cel putin asa mi s-a parut mie, dar am inteles ca sunt de la ambulanta: cu profesionalism, au pus repede aparat de tensiune, aparat de respirat, ascultau minimile informatii pe care le primise Floricica despre caz, atat cat putusem sa ii suflu cat erau cei doi barbati ai mei in casa. Am mers repede sa ma imbrac si in momentul in care ieseau cu batranica pe targa, pe usa apartamentului, eu eram deja cu cheile masinii in mana si poseta pe umar. M-au anuntat ca nu pot sa ii insotesc in ambulanta, dar asa imi imaginasem si eu, asa ca i-am spus Floricicai sa aiba grija de casa, iar ea drept asigurare mi-a raspuns:
- Sigur, o sa-l sun pe Stefan!
Am urmat ambulanta pana la spital unde am vazut culoarea ochilor batranicii mele: albastri! I-am povestit doctoritei care a preluat-o, tot ce stiam, tot ce facusem si tot ce as spera pentru batranica. Mi-a zambit cald, dulce si aproape cu tandrete:
- Credeti ca eu sper altceva pentru ea?
Si nu s-a dezmintit: mi-a adus batranica la viata, i-am vazut culoarea ochilor, am aflat ca este dintr-o comuna de munte din judet si ca a adus-o un consatean cu masina la oras ca sa mearga la doctor, ca ii era rau de cateva saptamani, dar nu s-a indurat de munca. Abia coborase din masina si vroia sa se indrepte spre statia de autobuz de pe cealalta parte a strazii, cand a simtit ca se prabuseste. De restul, nu isi aminteste nimic. Un glas mic, sfarsit ne-a spus si numele: Anitza. Am ramas langa ea pana cand doctorita m-a invitat sa trec in sala de asteptare pana termina toate investigatiile.

Mi-am gasit un loc langa un colt, departe de usa ce se deschidea aducand de afara aerul inghetat. Am simtit brusc cum ma ia o stare de bine. M-am gandit ca poate este de la caldura emanata de caloriferul din dreapta mea. Mi-am luat fularul de la gat si l-am asezat-o pe calorifer si apoi mi-am culcat capul pe el. Nu stiu cand am adormit si cat am dormit, dar m-a trezit mana doctoritei ce ma scutura M-a luat in cabinet si m-a ajutat sa ma asez pe scaun. Nauca, m-am simtit rusinata de postura mea si atunci imi trecea prin cap doar un singur gand: ce fel de semne am eu pe frunte de la presiunea capului pe calorifer?

Blandetea de doctorita mi-a explicat ca batrana este anemica, are o osteoporoza avansata, iar durerile pe care le resimte cel mai des, sunt dureri reumatice. Mi-a spus ca i-a facut toate analizele si investigatiile in spital, ca i-a facut o schema de tratament, pe care mi-a detaliat-o si mi-a inmanat medicamentele. M-a rugat doar sa am grija ca batranica sa ajunga la microbuzul care o va duce in satul ei. Mi-a lasat-o pe Anicutza in grija, dar grija mea, in acea clipa era sa inteleg cum zambeste femeia aceea de ma incalzeste din cap pana in picioare. Arar mi s-a dat sa vad oameni atat de calzi si care emana atata energie de reusesc sa te-ncarce instantaneu. Nici nu am reusit sa spun ceva, ca a si disparut din fata mea, agatata de mana unui medic ce o ducea spre alta urgenta, in alt cabinet. Am ajutat-o pe Anicutza sa se imbrace, am luat actele medicale si medicamentele si apoi am coborat cele cateva scari ale spitalului pana la masina, brat-la-brat. Am ajutat-o sa se urce in masina si cand sa ies din spital, am vazut un magazin alimentar. Am intrebat-o ce sa ii iau de mancare. Mi-a raspuns ca i-a dat doctorita sa manance si nu ii este foame. In clipa aceea mi s-au imbulzit multiple intrebari in minte si am dat in marsarier pana la un rond. Am lasat-o pe Anicutza in masina si am alergat din nou la UPU. Am intrebat de doctorita si mi-a raspuns asistenta ce o secondase cand o preluase pe Anicutza:
- Este pe la 3, dar nu stiu sa va spun exact.
Ma gandeam cat timp mi-ar lua sa gasesc doctorita pe la etajul trei, asa ca am intrebat-o direct pe asistenta cat costa analizele, investigatiile, medicamentele batranei. Cu un aer complice, asistenta mi-a spus ca totul este platit. Am vrut sa stiu cum si de catre cine, dar ea mi-a taiat-o scurt:
- Doamna doctor a rezolvat totul!
A urmat, zambetul tandru, copie al celui vazut la doctorita. Cred ca este un zambet molipsitor sau un zambet terapeutic (?). Cu o mana ferma a strans bonul de la farmacie pe care eu tocmai il zarisem pe birou, iar cu cealalata m-a condus spre iesire:
- Nu va suparati, dar am o urgenta alaturi.
Am iesit nelamurita din spital si tocmai ajunsesem langa masina cand am vazut-o pe Anicutza vorbind cu un barbat intre doua varste. Era consateanul ce venise sa o preia de la spital ca sa o duca acasa, ca el isi terminase treburile la oras. De unde or fi avand oamenii acestia de la tara stiinta sa se cronometreze, de se intalnesc intrun oras asa de mare? Anicutza a scos o batista pe care s-a chinuit sa o deznoade. Cand operatiunea a luat sfarsit, am vazut ca acela este portofelul ei: adunat nu stiu daca toti banii ei erau mai mult de un milion (bani vechi). M-a intrebat cat costa cu totul: doctor, buline si grija mea. Ne-am urcat cu totii in masina mea ca sa lamurim lucrurile. Am luat actele ce dovedeau analizele si investigatiile la care fusese supusa, i le-am asezat in ordine. Am luat medicamentele si i-am aratat pe schema de tratament cum trebuie sa le ia. Cand am terminat de explicat, am vazut-o decisa: a luat toti banii si mi i-a asezat in poala. A luat batista (alba!) si a inceput sa o impatureasca cu calm si parca cu usurare. I-am luat batista, i-am asezat banii la lor, i-am innodat-o la loc si i-am inmanat-o. Am luat reteta si m-am uitat dupa parafa. Am tresarit, uimita! I-am spus:
- Uite bunicuta pentru cine trebuie sa te rogi: o cheama Laura pe doctorita si ea a achitat totul pentru dumneata.
- Dar pe dumneavoastra cum va cheama? Vreau sa va pun la pomelnic.
Am ezitat, dar mai apoi i-am spus:
- Ma cheama Laura, asa ca o sa te rogi pentru doua Laure.

P.S. In acea zi sotul si baiatul meu nu au abandonat zambetele sarcastice, profitand de lipsa Floricicai, plecata la intalnirea cu nea Stefan.
Era doar inceputul furtunii, dar despre asta, altadata!

Pana atunci va zambesc cu zambetul pe care l-am invatat de la blandetea numita Laura, pentru care acum se roaga o bunicuta din varf de munte.

Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 28-11-2008

m-ai lasat fara cuvinte. Ar trebui sa nu ma mai mire nimic din ce vine de la tine. Ar trebui doar, caci ma uimesti de fiecare data si ma lasi fara cuvinte in admiratie. Bunicuta a avut doi ingerasi pazitori in acea zi: Laura si Laura. Coincidenta?! Nu prea cred...

Sper ca furtuna a trecut si a rasarit deja soarele!
Acum zambesc si iti zambesc!


Replica: Laura, fara sa vreau mi-au venit lacrimi in ochi. by STAICU LUMINITA (617 mesaje), la 28-11-2008


Esti incredibila si mai ales felul in care stii ca sa redai totul prin cuvinte este absolut remarcabil. Esti o minune!

Eu am fost ieri cu sotul, mama si o prietena la un orfelinat din apropierea Ploiestului si am ramas suprinsa de tot. Cred ca poti sa-ti imaginezi ce inseamna ca sa vezi atatia copii la un loc, dar fiecare era fericit ca poata sa primeasca o mangaiere, o vorba buna. Doamna care detine orfelinatul este o doamna extraordinara si ea la randul ei are 8 copii, s-au mutat acum 2 ani din America ca sa se ingrijeasca mai bine de orfelinat. Pentru mine a insemnat mult aceasta experienta si sper cat de curand ca sa mai am ocazia sa ma duc. Sara era in al noualea cer alaturi de atatia copii. Numai bucuria pe care ea o exprima printr-un ras zgomotos pentru mine era enorm de mult.
Laura, tu iti dai seama cati oameni minunati exista pe pamantul acesta? Tu esti unul dintre ei.
Pupici dulci


Replica: Roxana, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 28-11-2008


pupici pentru micuta zambareata.
Laura, stii cum se spune: Omul potrivit, la locul potrivit. Tu te incadrezi perfect: pentru batrana ai fost omul potrivit la locul nepotrivit, pentru ca era cazuta pe strada, dar totusi in locul potrivit pentru ca erai tu in preajma.
Un pupic dulce pentru minunea pe nume Laura.

Replica: Cea mai calda imbratisare by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 28-11-2008

si cel mai sincer zambet pentru minunea numita Laura!

Reusesti sa ma emotionezi de fiecare data. Ai fost ingerul pazitor al acestei batrane (ma emotionez mereu cand aud despre oameni batrani care au muncit o viata si care acum sunt singuri si nu are cine sa le intinda o mana de ajutor).

Replica: Adaug o a treia Laura by Admin TTT (3908 mesaje), la 28-11-2008

Un satean de la Raiul meu m-a anuntat ca mama lui, tanti Maria, este bolnava grav. L-am rugat sa o aduca pe batrana la Focsani, ca de rest ma ocup eu. Am facut programare la o doctorita care o ingrijeste si pe mamica mea.
Cu o zi inainte de intalnirea cu doctorita, sateanul m-a anuntat ca nu poate sa o aduca pe tanti Maria pentru ca este prea slabita. L-am rugat sa aduca toate actele medicale ale batranei si sa incercam o consultatie fara pacient. La mine au ajuns doar actele in final, asa ca am rugat un Gargarel sa se ocupe el de intalnirea cu doctorita. Am avut surpriza sa fiu sunata de doctorita (pe telefonul Gargarelului) care mi-a cerut amanunte si care chiar mi-a spus ca cineva de la clinica va fi in Tulnici, lunea urmatoare si daca un apartinator din familia batranei va veni la dispensar, asistentul va merge la Lepsa si va recolta analizele batranei. La intoarcere, Gargarelul mi-a asezat pe masa banii pentru consultatie, spunand ca doctorita a refuzat sa fie platita. Mai mult, mi-a spus ca el asa o doctorita nu a mai vazut: un inger pe pamant.
Tanti Maria, in urma analizelor a fost diagnosticata si doctorita i-a prescris reteta.
Cand am citit ce ai scris, mi-am adus aminte ca pe ingerul-doctorita sau doctorita-inger o cheama tot... Laura.
Sa zambim in fiecare zi pentru ca exista astfel de oameni!
Cu o calda imbratisare si un zambet pentru tine,
Monica

Replica: Ma tot gandeam in ultima vreme, by cucos catalina (1619 mesaje), la 28-11-2008

ca nu am mai citit un roman de aventuri sau o nuvela interesanta sau macar o poveste adevarata dintr-o revista de la Rodipet! Dar oare ce nevoie mai am, cand tot citind pe topicul Laurei ma delectez la propriu cu o asha exprimare relatand minutzios incercarile unui suflet nobil shi raspunsurile prompte ale acestuia, desfashurate intr-o lume reala cu personaje reale?! Ce pot sa concluzionez?! Cum de am curajul, sa ma mint, ca nu citesc din moment ce iau contact cu asemenea capitole interesante? Spor in continuare la scris, draga Laura, ca de subiecte observ, ca tot ai parte!

Shi, daca tot suntem la numele Laura, filmul Twin Peacks mi-a placut mult in perioada liceului shi tot atunci, am citit cu interes Jurnalul Laurei Palmer!



Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 30-11-2008

Multumesc pentru ca existi!

Replica: Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 05-12-2008

mai da-ne cate un semn de viata, te rog. Deschid aproape zilnic forumul si sunt deznadajduita ca nu gasesc nimic scris de tine.

Replica: Adriana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008

Citat:
Sper ca furtuna a trecut si a rasarit deja soarele!

Din pacate, furtuna in casa mea continua. Motivul? Se marita Floricica.
Familia (sotului meu) imi cere imperativ sa impiedic casatoria. Eu vorbesc de liber arbitru, ei imi raspund ca este vorba de bun simt.
Floricica nu stie nimic despre furtuna declansata de ea.
Cand o vad ii zambesc complice si cu intelegere.
Si tie zambesc si sper sa ai intelegere pentru lipsa mea de pe forum.

Replica: Roxana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008

Citat:
Laura tu iti dai seama cati oameni minunati exista pe pamantul acesta?

Da. Roxana. Imi dau seama cati oameni minunati exista pe aceasta lume pentru ca in clipa aceasta tocmai ii scriu unuia dintre ei: tu, Roxana.
Iti doresc sa nu uiti ca undeva:
Citat:
Sara era in al noualea cer alaturi de atatia copii.
Oare nu era o reverberatie a faptei tale dumnezeiesti? Eu sunt convinsa
ca acesta era cauza, motiv pentru care iti zambesc, iar Sarei ii sarut manuta stanga.

Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008

Citat:
Un pupic dulce pentru minunea pe nume Laura.

Si eu pentru o minune numita Elena, trimit un zambet cald care sa te imbratiseze in Bucuresiul rece de unde lipseste Pitic.

P.S.
Pentru Pitic, fac lobby la Mos Craciun sa vina cu os mare cu zgarciuri multe.

Replica: Nicoleta, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008

Citat:
cel mai sincer zambet pentru minunea numita Laura!

Asta inseamna ca eu trebuie sa-ti trimit un zambet pentru fiecare elev, caci tot atatea minuni faci si tu, zilnic. Si, evident ca zambesc cum ti-am scris pentru ca ramai o multi-minune.

Replica: Monica, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008

Citat:
ingerul-doctorita sau doctorita-inger

Mi-as dori numai astfel de doctori. Sau numai asfel de ingeri? Cum o fi corect?
Ma bucura faptul ca ingerii sunt peste tot. Mai ales langa tine.

Iti zambesc cu zambetul pe care l-am invatat de la blandetea numita Laura.

Replica: Catalina, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008

talentul meu la scris mi l-a descoperit invatatoarea mea pe cand eram prin clasa a doua, dar nu m-a ajutat nimeni sa ma dezvolt. Astazi, privind in urma, peste ani, cred ca nu este nici o pierdere. Nu as fi facut multe alte lucruri, daca as fi alocat scrisului mai mult decat o fac acum.
Uneori mi se pare ca-mi curg cuvintele spre degete si mai apoi spre tastatura, manate de cineva. Cred ca este doar dorinta de a va povesti frumos, clipele mele.

Twin Peaks a fost unul din serialele mele preferate, desi la un moment dat am simtit ca nu mai rezonez cu subiectele sau non-subiectele create de scenaristi. Si, brusc n-am vrut sa o mai descifrez nici pe Laura Palmer.
Astazi, privind in urma, ma gandesc ca toate au un sens, inclusiv indepartarea mea de Laura Palmer.

Si eu imi doresc sa am timp sa citesc. Poate o sa citesc dupa o... nunta ce se anunta in familia mea.
Cum la tine momentul nunta a trecut, iti prezic ca in curand o sa ai timp si pentru aceasta delectare. Motiv suficient sa-ti zambesc, Mac-Drag!

Replica: Maria-Venus, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008

Citat:
Multumesc pentru ca existi!

Pardon, eu iti multumesc! Ce m-as face eu fara un Venus la orizontul acestui forum? Si cum in toamna ta de basm ma scald ades, cand deschid forumul, iti doresc sa te scalde Domnul in fiecare anotimp al vietii tale, doar in basme cu final fericit si sa ramai o bucurie doar pentru faptul ca existi.
Iti aduc un zambet furat dintr-un basm.

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008

Deschid aproape zilnic forumul si sunt deznadajduita ca nu gasesc nimic scris de tine.
Cred ca ai putea avea dreptate pentru ca si eu ma simt... deznadajduita.
Floricica vrea sa isi uneasca destinul cu al lui Nea Stefan.
Nea Stefan si-o doreste pe Floricica langa el si isi asuma viitorul. Poarta in spate o experienta trista: sotia lui a murit de cancer.
Cei doi viitori miri au hotarat ca vor locui impreuna la nea Stefan, motiv pentru care nea Stefan a trecut la o mare reorganizare. Cum eforturile fizice ale Floricicai trebuie precupetite, de marea reorganizare de la nea Stefan ma ocup eu. Fara stirea sotului meu si a Floricicai! Motiv pentru care Floricica ce locuieste, ca o fata cuminte ce este, inca la noi, are timp de toate fanteziile: recrearea unei toalete (din lucrurile mele) pentru ofiterul starii civile, o alta pentru cununia religioasa si un taioras fantezi pentru mica petrecere in familie ce se va tine in barul lui nea Stefan. Sunt alaturi de ea, surfilam, reajustam, reinventam.
Alaturi de servici, mancarea zilnica (pentru noi doua si pentru familie separat), spalat, calcat, aspirat, aprovizionare, alergat in toate partile pentru cei ce imi trimit S.O.S., ajutorul la curatenia de iarna la vecinica (ce nu se poate lauda ca se recupereaza rapid), mai raman o multitudine de lucruri de facut: o minima trecere in revista a apartamentului Floricicai la Bucuresti, un consult obligatoriu al Floricicai (la clinica, in Bucuresti) pentru a verifica anumiti parametri ai sanatatii ei prin analize si investigatii, curatenia de iarna din casa mea, pregatirea darurilor pentru Craciun si, cel mai important, - lupta cu sotul meu si cu familia sotului meu. Aici apare deznadejdea mea... dar despre asta, altadata pentru ca, acum, Floricica mi-a adus un model de palarie pe care l-ar vrea pentru cununia ei. Care cununie? Depinde de mine ca acest suflet sa aiba o cununie. Poate daca voi da deznadezdea deoparte si voi incerca sa zambesc tot mai des acestei noi provocari, poate voi reusi sa aduc visul, aievea in inima Floricicai.
RodiMar, fii convinsa ca Laura nu se da batuta atat de usor si, iata, am deja un zambet in coltul gurii: special pentru tine.

Replica: Draga by Popescu Ioana (469 mesaje), la 07-12-2008

Laura, ai parte doar de evenimente si toate se deruleaza cu un ritm iesit din comun. Acum se marita Floricica. Stai si sufli de doua ori si te gandesti oare ce mai poate urma? Dar nu poti sufla de trei ori, ca s-a si intamplat! Ca in "Fat Frumos" care creste intr-o zi cat altii in sapte. Parca traiesti intr-o poveste. Ii doresc si Floricicai o poveste frumoasa, daca tot a intrat in ea. Nu stii cum este mai bine. Decat sa stea sa se intrebe cum ar fi fost daca... Nu poti stii ce este in sufletul ei, poate fi doar o ambitie ascunsa, dar daca este salvarea ei poti sa te pui in cale? Iti doresc multa sanatate sa le poti duce pe toate, ca vad ca nu esti scutita defel. Si bineinteles, nelipsitul zambet cald si larg!

Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 07-12-2008

parca o vad pe tanara Floricica asteptand sa spuna "Da". Tu sigur vei lua decizia corecta si daca va fi nevoie sa "muti muntii din loc" pentru aceasta nunta sigur o vei face asa cum stii tu mai bine. Iti doresc putere multa sa ai sa le faci pe toate, sa fi ingerul celor care au nevoie de tine.
Sa sti ca si eu am nevoie de tine, de vorbele tale (am avut spor cand mi-ai raspuns pe topicul de la Baita).
Multa sanatate si putere draga mea. Un pupic imens pentru tine cu un zambet la fel de mare.

Replica: Episod promis: Surclasarea M.R., by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008


Eram la clinica, la Bucuresti, alergand dupa o anume doctorita pentru vecinica mea, iar pe Floricica o vazusem doar in treacat, in acea zi.
Am reusit sa intalnesc o paine de doctorita ce m-a anuntat:
- Draga, te cred ca este vecina ta cea mai, draga, dar de ce crezi ca trebuie sa imi pui banii in buzunar ca eu sa imi fac treaba cu profesionalism? Ai incredere, am grija de ea ca de mama mea. Cauta-ma dupa operatie.
M-am simtit cam neputincioasa in fata acestui refuz elegant de a accepta plicul cu bani pregatit, din timp, de sotul vecinicai.

Am alergat spre salonul unde era internata vecinica, dar nu am mai gasit-o. Era deja in drum spre sala de operatie. M-am invartit dupa Floricica care lipsisese cu o noapte inainte de acasa. Imi spusese ca ea ramane la clinica cu vecinica mea.

Cu o zi inainte avusesem parte de mai multe surprize pentru mine, neplacute. Floricica complotase de mult pentru un contract de vanzare-cumparare a apartamentului ei. Eu am fost impotriva si sotul meu la fel pentru ca cel care urma sa fie proprietarul casei ei, era feciorul nostru, cel mare. Explicatie ei abrupta:
- Cand eram cazuta intre cada si WC, omorata de chimioterapie, baiatul vostru a fost cel care m-a sculat din morti. A luat o baba putzind a voma si fecale si a curatat-o, a imbracat-o decent si a dus-o la spital. El a ranait in casa mea ca sa o curete, el mi-a facut supe, el mi-a adus o paine in casa.
Nu am fost de acord cu optiunea ei, reiterata si dupa marea reorganizare din casa ei. Floricica are rude mai apropiate decat feciorul nostru, indiruite la mostenire dupa plecarea ei. Nu ne-am batut capul cu optiunea ei pentru ca oricum era nerealizabila, atat timp cat nu erau bani pentru taxe la notar. Numai ca am subestimat-o pe Floricica. Toate bijuteriile ei de aur (mai putin cruciulita si un inel cu smaralde) s-au transformat in banii necesari taxelor si astfel am aflat de ce baiatul meu nu ajunsese la facultate cu o zi inainte: definitivase toate actele si mersese cu Floricica pentru a fi semnate.
M-am crizat incat nu m-am oprit sa tip la amandoi: feciorul meu s-a inrosit si statea stana de piatra, cu umeri aplecati si cap privind in gol spre geam, in timp ce Floricica a conchis scurt:
- S-a facut ceea ce trebuie facut. Eu plec la spital si raman acolo si la noapte.
Si, plecata a fost!

M-am asezat neputincioasa pe un colt de canapea si l-a rugat pe baiatul meu sa ma ierte daca el crede ca am gresit. S-a intors spre mine si mi-a spus moale:
- Da, gresesti! Floricica a fost cealalta mama a mea de cand sunt la Bucuresti si eu m-am comportat ca un fiu fata de ea. Iar mamele au dreptul sa faca ce cred ele ca este mai bine pentru fiul lor.
Altceva decat baiguitul meu:
- Banuiesc ca eu trebuie sa ii spun tatii despre... si un
- Da, moale de la el, nu am avut.
Mi-am sunat constiincioasa jumatatea care, banuiesc ca a fost pe punctul de a face o criza de apoplexie, de nu a putut sa vorbeasca cateva secunde bune. Intr-un final am auzit:
- Cand o sa auda neamurile, Laura o sa... si nu a mai continuat.
M-am dat viteaza cu un...
- Lasa ca o rezolvam noi! si cu un Te mai sun!, am incheiat conversatia.

Ziua mi-a fost compromisa iremediabil de prea multe... cate erau de facut. La 10 noaptea cand s-a intors baiatul meu, eram stoarsa de alergatura, de curatat, de organizat, gatit, spalat, calcat. Mi-a adus vesti bune de la vecinica (urma sa fie operata de doctorita vizata de noi) si m-a asigurat ca Floricica era langa ea. Tin minte ca am reusit sa-i asez baiatului meu mancarea pe masa si am incercat sa legam o conversatie, dar un
- Mami, te conjur mergi la culcare pentru ca esti stravezie, m-a convins.
Am mai avut ragaz de un dus, inainte de a nu mai stii nimic despre mine pentru ca am adormit de cum m-am asezat in pat.

Purtam inca un sentiment de mahnire in suflet, alergand acum dupa Floricica. Bolnavele din salonul vecinicai mi-au spus ca Floricica o fi afara pe la o tigara. Raspuns la ochii mei mari indreptati spre ele, - am vazut priviri rapide, cu subinteles, aruncate intre ele.
- Nu stiati ca fumeaza?
- Stiam ca fumeaza, dar afara pe frigul acesta?
- Oh, nu afara. Probabil la dl. profestor T, in cabinet.
La uimirea inscrisa in fiecare fibra a muschilor propriei fete, trei fete cu zambit complice.
- Domnul doctor o cam place pe doamna Floricica.
Nici macar aer nu mai puteam sa inghit.
- Aha! o fost cea mai inteligenta replica pe care am exprimat-o atunci si am dat sa plec.
O femeie de langa geam mi-a strigat:
- Doamna Laura sunteti, nu?
Am aprobat cu capul.
- Doamna Laura sa stiti ca ii trimit doamnei Floricica banii cand ajung acasa.
- Ce bani?
Si, gata! Neuronii meu s-au blocat iremediabil pentru ca am auzit cum Floricica a imprumutat-o pe doamna ca sa poata face operatia si uite maine o opereaza si pe ea. Si apoi, doamna de la usa mi-a spus cat de draguta a fost Floricica cu ea, ca a stat toata noaptea cu ea si cu vecina ei (si mi-a arata-o pe vecina ei de pat) si ca le-a ajutat.
- Ca nimeni, nu stie ce inseamna sa fii operat si sa nu ai pe nimeni cu tine sa te ajute.
- Aha! raspuns super inteligent pentru blocajul maxim in care ma aflam.
- Eu cred ca pe fiiinte ca doamna Floricica, Domnul le scapa de cancer! a completat cea de a treia femeie din salon.
- Da, da... a fost contributia mea la conversatie. Asta, in timp ce neuronii mei, asemenea rotitelor ruginite dintrun mecanism vechi se puneau incet, incet in functiune. Concluzionam pentru mine in timp ce auzeam din ce in ce mai multe cuvinte de lauda pentru Floricica, - Floricica descrisa ca o fiinta super-puternica desi atinsa de o boala incurabila ce o facea pana mai ieri, o leguma. Un soi de Maica Tereza, in viziunea acelor vorbe...

Am iesit din salon, dand din cap a aprobare, dar nu cred ca-mi aprobam decat nauceala mea viazavi de ceea ce auzeam.

Am gasit cu greu, citind ca miopul placutele pe usile din zona cabinetelor, locul ce ma interesa. Am batut cu sfiala la usa pentru ca nici macar nu stiam ce sa spun. Am auzit un Intra, baritonal si am intrat. Cu fata la mine, asezat pe scaun, un barbat la vreo 90 de kilograme, statura atletica, imbracat in alb, m-a intampinat cu o privire placida din spatele ochelarilor. Parul alb dadeau un aer de o noblete neobisnuita unui chip de barbat frumos. Am dat sa spun ceva, dar fumul ce se interpunea intre mine si domnul profesor, arata ca in fotoliul din fata lui (din care eu nu vedeam decat spatarul), cineva, de statura unui copil, fumeaza. Am deschis gura si am spus:
- Eu sunt Laura.
- Laura?
Si, imediat, fara pauza:
- Laura, verisoara ta, Floricica?
S-a ridicat in picioare si geamul s-a intunecat sub statura lui impunatoare. Fotoliul s-a rotit brusc inspre mine, impins de un picior energic si in fata mea era Floricica, cu o tigara intr-o mana si cu o scrumiera in alta. Mi-a zambit cu gura pana la urechi si a raspuns firesc:
-Da, este Laura. Faceti cunostiinta.
Cred ca 10 femei fara carte, luate la un loc nu se puteau comporta mai natang decat m-am comportat eu in situatia data. Stiu ca am fost asezata (ca eu nu tin minte sa ma fi asezat) pe celalalt fotoliu din fata profesorului, ca am aflat cat de draga ii este Floricica care uite ce tonus minunat are si cata vitalitate. Ca diagnosticul ei este aiurea (si m-a privit cu inteles cand a fost sigur ca Floricica nu il vede), ca stie totul despre mine si ca ma admira si ca ii face placere...
In acest rastimp, Floricica, care-si terminase tigara, ascunsese mucul din scrumiera intr-o hartie si spala scrumiera la chiuveta de langa fereastra. Cateva secunde am simtit un gol in insiruirea vorbelor spuse de profesor. Am incercat sa inteleg motivatia si am ramas siderata: profesorul o cerceta cu ochi de indragostit pe Floricica!
Afara, vizavi de geamul cabinetului, atarna posterul cu Mihaela Radulescu goala. Am relocat directia privirii profesorului. Da, aceasta era indreptata spre Floricica si nu spre posterul opulent de afara.
Un telefon m-a salvat. Profesorul a iesit pe usa dupa ce ne-a asigurat ca nimeni nu o sa ne deranjeze.
Am dat sa vorbesc, dar gatul nu ma asculta. Mi-a luat-o Floricica inainte.
- Laura imi place de el de mor, dar nu cred ca ar fi o relatie buna. Este genul: barbatul tau si-al tuturor. Imi pare tare rau pentru el, dar n-am ce-i face. O sa ma indepartez de el pana nu ma indragostesc. Nu-i asa ca este un Adonis la maturitate?
Am dat din cap a aprobare (se pare ca era unica mea stare: aprobare a tot si toate) si la acest gest, Floricica m-a informat ca mai are de stat o noapte in spital cu vecinica.

Asa a si fost. Floricica a lasat undeva intrun cabinet, un gand pentru ea si atat.

Replica: Laura, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 07-12-2008

balsamul sufletului meu, respira adanc si maine este o zi si Dumnezeu iti va da putere si intelepciune sa le treci pe toate.
Te imbratisez si iti zambesc.

Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008

sentimentele ce ma incearca sunt diferite. Pe de o parte ma bucur pentru Floricica. Are varsta pentru pensie, dar suflet de copil. Nea Stefan a ajuns la sufletul ei prin sinceritatea lui exprimata fara prea multe metafore. Si prin obiceiurile pierdute, dar atat de dragi Floricicai. Respectul curtenitor d`autres fois: sarutat mana, luat palaria de pe cap cand saluta o femeie, deschis portiera masinei pentru doamna mai intai si o mie alte fleacuri atat de dragi Floricicai. Banuiesc ca Floricica si-a creat inca de mica o lume a ei, unde Fat-Frumosul ei trebuia sa intruneasca neaparat niste conditii si percepte pentru a fi si alesul ei. Mai banuiesc ca a fost prea selectiva in drumul ei, motiv pentru care a ajuns la anii de pensie, nemaritata.

Mai exista si o anume chimie intre ei, altfel nu pot sa imi explic ce au sa-si povesteasca in fiecare zi. La pranz este in cafenea la nea Stefan, seara este in cafenea la nea Stefan. Si de cate ori ii zaresc in drum spre magazinul de cartier, stau la masa si... vorbesc. Isi ascund cu maxima pudoare sentimentele. Arar poti observa in ochii lor acea privire complice ce spune totul. Doar daca ii pandesti, asemenea unei pisici: constant.

In ziua in care Floricica (era la pranz pentru ca ea mananca cu noi, mancarea ei dietetica) m-a anuntat ca nea Stefan i-a cerut mana, mi-a tresarit inima de bucurie si sincer am zambit pana la venirea sotului meu continuu.
Imi amintesc de acel zambet si acum, motivul pe care ti-l trimit si tie, Ioana.

Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008

nu stiu cum se va sfarsi povestea aceasta. Sotul meu a fost foarte suparat pe bucuria mea si m-a atentionat ca este jenant ca Floricica, in starea ei, sa faca acest pas. Pentru ce?
Pentru ce? m-au intrebat si rudele sotului meu (care sunt si ale ei).
Pentru a muri mai repede, neingrijita la fel ca in casa noastra, de tine, Laura? Vreti sa scapati de ea?
Pentru ce mosul Stefan a facut cerere? Vrea sa o mosteneasca?

A fost momentul meu in care le-am spus hotararea Floricicai referitoare la casa donata feciorului meu. Nu-ti imagina ca a fost cine stie ce bucurie, din partea rudelor cand au aflat unde vor ajunge bunurile Floricicai.
A fost un moment suficient de jenant, chiar penibil (motiv pentru care, de acum o sa mai cunoasteti sub alt nick - nu de alta, dar am un nepot superinternetist!), dar l-am trecut si pe acesta.

Au urmat discutii (cu n-intalniri conspirative) in care s-a pus problema moralitatii acestei casatorii pe alte planuri, faptul ca Floricica ar putea avea de suferit si din alte motive etc.
La toate am spus raspicat:
- Floricica nu este un obiect;
- Floricica are dreptul la liberul arbitru;
- Floricica nu este proprietatea nimanui;
- Floricica are dreptul de a simti iubirea, chiar si la varsta aceasta.
La ultima remarca se pare ca am fost cea mai penibila in fata familiei pentru ca am starnit n-proteste si... ranjete.

In tot acest timp, Floricica a ramas in lumea ei, lumea care o ajuta sa se casatoreasca cu omul ce:
- Ma infioara si ma inrosesc cand imi alinta mana;
- Ma simt atat de bine cand Stefan imi spune: Flori-fetita-cu-parul alb;
- Este un om deosebit daca nu s-a ascuns de mine, ba m-a luat si pe mine la cimitir, la mormantul sotiei lui;
- Mi-a promis ca va manca, exact mancarea pe care trebuie sa o mananc si eu.

Cum as putea eu, oare sa descurajez inima aceasta ce bate cu iubire pentru Stefan al ei?

Am avut o discutie cu nea Stefan:
- Doama Laur, eu sper ca de data aceasta, eu si cu Flori sa biruim boala. Ca nu as suporta sa mai duc o femeie la groapa.

Lina, aliata mea de suflet din familia sotului meu mi-a ordonat scurt:
-Fa totul ca la carte si da-i in... de ipocriti. Copchii lor stau neinsurati si nemaritate de ani, in concubinaj cum se spunea odata si lor li se apleaca ca o batrana iubeste.
Tu, fa ce trebuie, Laura. Daca ai nevoie de ajutor, chema-ma.
Asa ca ajut la trusou, am facut si invitatii (la imprimanta), iar mai nou ne ocupam de o palarie shic.

Sotul meu este ingandurat.
Baiatul meu cel mic, ma intreaba nedumerit:
- Care-i chestia, mami? Batranii nu au voie sa iubeasca?
Sotul meu, arunca demonstrativ ziarul din mana si iese din camera.
- Acum care-i faza, mami?
- Tati nu este de acord ca Floricica sa se marite.
- Daca eu sunt de acord, poate sa se marite? Arunca vina pe umerii mei. Nu sunt eu Bunul Samaritean de care face mishto toata familia?! Hai ca o duc eu pe asta, numai zambeste!
Pot sa nu zambesc Elena? Asa cum iti zambesc si tie acum, reprezentanta a aceleasi generatii pe care eu o iubesc atat de mult?
Salutari lui Pitic!

Replica: Victorita, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 07-12-2008

exista o dualitate in viata mea acum:

- sotul meu nu stie ca eu il ajut pe nea Stefan la marea lui reorganizare.
Nea Stefan m-a impresionat cum a strans toate fotografiile cu sotia lui si a vrut sa le ascunda ca sa nu o raneasca pe Floricica. Am convenit ca toate fotografiile sa le punem pe un singur perete, in camera mica, iar dedesubt sa asezam o comoda pe care sa existe crucifixul si iconitele precum si o candela. L-am convins ca Floricica nu se va supara pe acest altar creat de noi.
S-a asezat pe un scaun cu tabloul lor de la casatorie in brate (mai tii minte, doi tineri tepeni, prim-plan, asezati unul langa altul, si desenat cu o pasta, zbarligutze albe in jurul lor?) si a inceput sa planga. L-am lasat sa planga singur in timp ce eu, strangeam in living pentru ca a doua zi venea zugravul.

- pe sotul meu il doare cand vede cum o ajut pe Floricica la pritocirea toaletelor. Mai mult, el nu stie ca eu am cumparat special pentru ea, un material bleu-irizat si am pretins ca il aveam de ani de zile in dulap; Floricica isi dorea atat de mult o pelerina in aceasta culoare...

- Floricica nu stie ca toata familia ei este impotriva acestei uniri;

Toata aceasta situatie ma face sa ma simt vinovata fata de sotul meu. Mai mult, nu cred ca ar fi un model de urmat de copii meu si ma simt rusinata.

Chiar asa de penibila este oare o casatorie intre doi oameni in varsta?

Da, Victoria, cred ca ai dreptate. Domnul ma va ajuta sa pun capat acestei ambiguitati ce nu ma reprezinta.
Gandul tau a venit exact la momentul potrivit ca eu sa iau o hotarare. Iti zambesc printre miile de multumiri pe care ti le trimit.

Replica: Tiza mea, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 07-12-2008

Daca Dumnezeu ne-a dat dragostea, cine suntem noi oamenii sa o refuzam? Daca Floricica a gasit omul la care inima ei a vibrat cu dragoste cu ce drept rudele se impotrivesc. La noptile de singuratate ale Floricicai nu s-au gandit? Ce faci tu nu este dualitate, este dragostea din sufletul tau mare pentru niste suflete singure.
Esti ingerul dragostei lor. Iti zambesc.

Replica: Laura, m-ai speriat! by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 07-12-2008

Intrasem din nou sa o felicit pe Floricica ta (pot sa spun asa, ca doar tu esti cea care o alina) pentru casatoria ei si nu-ti mai gaseam topicul, pana am observat ca ti-ai schimbat ID-ul si te gasesc iarasi intr-o furtuna de ganduri.

De ce-ti faci tu atatea procese de constiinta apropos de rude, daca tu te-ai hotarat sa o ajuti pe Floricica si crezi ca este bine pentru ea. Lasa-i in... asa cum a zis ruda aceeea si bucura-te de bucuria ei. Drept care sarut-o din partea mea pe Floricica si primeste si tu un camion (un TIR!) de zambete si tot atatea imbratisari.

Replica: Laura by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 07-12-2008


Eu zic asa: Nu este corect sa te bagi in iubirea cuiva. Spun asta pentru ca eu de un an si cateva luni, de cand sunt cu prietenul meu am trecut prin multe cuvinte grele si barfe si sti de ce? Pentru ca eu nu am aceasi religie cu el, adica el este musulman.
Parintii, la inceput faceau comentarii, rautati (A! - am uitat sa specific am fost colegi de clasa), dar am vorbit cu ei si le-am explicat ca eu singura ma voi chinui daca nu va merge relatia, asa ca o vom lua incet, incet.
Acum dupa 1 an si 7 luni mama il indrageste pe "turculet". Ne plimbam, am fost amandoi cu mama la cumparaturi, imi face "mititelul" toate nazurile si nu ne certam (recunosc avem mici dispute, discutii, dar doar atat). In schimb cu parintii lui, - ceva gen rudele tale.
Acum revenind la cei doi tinerei: sanatate multa si intelegere, iar tie sa fii asa cum esti, sa ii ajuti pe cei doi pentru ca nu vei trai tu cu neamurile sau cu cei doi.
Sper ca nu am suparat cu ce am spus.

P.S. Pitic este bolnavior putin, dar am fost cu el la doctor si usor usor isi revine. Fii sigura ca iti zambeste si el si eu.
Pupici, o seara frumoasa asa cum este sufletul tau.

Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 08-12-2008


nu imi mai fac procese de constiinta pentru ca nu mai este nevoie.

Cand un TIR de zambete se revarsa peste mine, nu pot decat sa zambesc. Asa ca, iti zambesc, Emilia si tie si Vajnicului tau Pirat.


Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 08-12-2008

iti doresc ca, nu numai timpul sa spuna peste ani, povestea ta, asa cum o vezi azi. Sa ai parte de dragoste si sa fii increzatoare ca, atata timp cat vei genera iubire, iubire vei gasi.
Esti un om deosebit si nu incetez sa zambesc ori de cate ori iti vad numele pe forum.

Replica: O by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 08-12-2008


tragedie in familie imi curma speranta de a mai scrie aici, curand.

O gargarita spunea ca a intrat pe forum pentru mine. Eu cred ca ati intrat pentru a va regasi una pe alta. Sunt convinsa ca in gradina gargaritelor veti gasi zambete tot mai multe, mai profunde, mai blande, mai pline de iubire....

Am puterea sa va zambesc la... toate!

Replica: Laura, by olteanu rodica (741 mesaje), la 09-12-2008

imi pare rau daca acum treci prin ceva tragic, cum zici tu.

Fii convinsa ca noi suntem aici si te vom astepta.

Replica: Astazi, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 09-12-2008


am observat ca ai revenit la numele (ID-ul) initial. Oare are legatura cu ce se intampla? Te iubim, Laura. Dar te rog, intra si doar semneaza odata la cateva zile, sa stim ca esti bine. Uite, in momentul asta chiar a iesit soarele, este ca un salut de la tine. Draga noastra Laura... pentru tine,



Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 09-12-2008

un gand bun trimit acum la tine, sa stii ca toate garagritele te vor astepta.
Sper sa ai puterea sa treci peste tragedia de care vorbesti asa cum faci de obicei.
Un zambet cald pentru tine. Pupici.

Replica: Laura, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 09-12-2008

iti doresc sa ai tot atata putere sa treci peste necaz cata bucurie si forta ai cand ii ajuti pe ceilalti. Nu pot decat sa ma rog sa-ti fie bine si te asteptam cu mare drag, chiar cu numai cu semnatura, asa cum spune Ioana, sa stim ca esti bine.

Si stii tu, Dumnezeu nu ne lasa la greu.

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 09-12-2008

un zambet pentru tine si Floricica. Iubirea atrage iubire, indiferent de varsta, religie si altele. Te admir pentru curajul cu care iti aperi convingerile, stiu ca nu este simplu.

Va zambeste,
Gargarita-Venus

Replica: Laura, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 09-12-2008

ma rog ca Dumnezeu sa-ti dea putere sa treci peste aceasta tragedie. Sa stii ca sunt cu gandul alaturi de tine si iti trimit toate energiile mele pozitive ca sa te ajute.

Un zambet si o imbratisare de la Nico

Replica: Draga mea, Laura, by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 10-12-2008

Am venit si eu sa-ti urez sa treci cu bine peste toate necazurile, iar Dumnezeu sa-ti dea puterea necesara sa le rezolvi pe toate. Te imbratisez din toata inima si iti trimit zilnic gandul cel bun.
Mii de zambete si de pupici!

Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 10-12-2008

ma rog pentru tine ca sa te ajute Doamne-Doamne sa treci cu bine peste aceasta tragedie. Ma rog sa fii puternica, atat pentru tine cat si pentru cei carora le esti sprijin. Te imbratisez cat pot de tare.

Replica: Esti by tanasa clementina (1052 mesaje), la 10-12-2008


o fire puternica. Ne-ai demonstrat-o de atatea ori, tu ai fost cea care ne incurajai sa depasim toate obstacolele vietii. Fie ca bunul Dumnezeu sa te intareasca si sa depasesti aceasta perioada nefasta. Pupici din partea mea si o calda imbratisare.

Replica: Laura, by PENCU GEORGETA (118 mesaje), la 10-12-2008


chiar daca scriu rar asta nu inseamna ca sunt ca gheata.

Chiar daca ai "cazut"... Ridica-te! Priveste soarele din sufletul tau si lasa o lacrima sa cada ... sufletul trebuie golit de tot ce doare.

Te imbratisez din tot sufletul si daca te-a izbit un TIR cu zambete, las sa cada din cer raze vindecatoare pentru tine si pentru toti cei ce au nevoie la greu...

Mii de sarutari pe mainile care stiu sa ingrijeasca, pe obrazul plin de lacrimi sau de un ras molipsitor, pe tot ce inseamna un suflet cald cu chip de om.

Te mangai si te rog, fii tare. Dumnezeu este pretutindeni cu noi.
Cu drag,
Georgeta

Replica: ....tragedie in familie imi curma speranta by Oana Stancu (355 mesaje), la 10-12-2008

Nu ai scris tragedie legat de nimic din viata ta, nici macar de implacabilul de pe fisa ta medicala. Sper, din tot sufletul sa fi gresit tu exprimarea...
Mi-esti draga si chiar daca nu scriu, citesc ceea ce scrii. Si tu stii bine ca eu iti zambesc.

Replica: Draga Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 11-12-2008

am citit despre apropiata casatorie a Floricicai si despre toate eforturile tale de a impaca pe toata lumea in aceasta privinta, cand aflu cu stupoare ca s-a intamplat o tragedie in viata ta. M-am intristat la aflarea vestii, dar sper sa nu fie ceva foarte grav. Stiu si am deplina incredere in tine ca poti sa faci fata situatiei si ca vei putea trece peste toate necazurile. Dumnezeu te va ajuta si sper ca de ajutor sa-ti fie si gandurile noastre bune pentru tine.

Floricicai, ma pregatisem sa-i urez "Casa de piatra". Sper ca mai este valabila urarea. Parerea mea este ca oamenii la orice varsta au dreptul la iubire, mai ales ca aceasta iubire dintre Floricica si nea Stefan, pare o poveste desprinsa din romanele clasice de dragoste pe care le citesti in linistea noptilor de iarna, langa focul care arde in timp, ce afara ninge domol, domol....
As fi dorit sa scriu mai multe, dar nestiind daca este potrivit datorita necazului care s-a abatut asupra ta, o las pentru alta data.

Sper ca, cat de curand vei putea sa ne scrii.

Asteptand un semn de la tine, te imbratisez cu mult drag, si bineinteles, iti zambesc!

Replica: Un zambet, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 11-12-2008

un zambet in noapte pentru tine. Iti urez sa vina dimineata cat de curand.



Replica: Laura, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 12-12-2008

cand mi se face foarte dor de tine iti reiau topicul si-l recitesc de la prima pagina. In ultima vreme il recitesc tot mai des. Mai ai la gat cruciulita primita de la sefa ta?

Iti trimit cea mai calda imbratisare, draga Laura.

Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 14-12-2008

sa-ti dea Doamne Doamne putere sa treci peste toate probleme asa cum faci de obicei.
Stiu ca esti tare, trebuie sa fi tare!
Tu esti persoana cu suflet drag, tu esti minunea!


Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 17-12-2008

nu stiu ce este in sufletul tau. Te astept sa te reantorci atunci cand o sa te simti tu. Un gand zboara mereu spre tine si o imbratisare.

Replica: Laura, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 18-12-2008

in fiecare zi ma gandesc la tine si ma rog Domnului sa-ti dea puterea de a merge mai departe. Stii bine: viata este o lupta, in fiecare zi trebuie sa cucerim cate putin, dar cum noi purtam nume de laur intodeauna vom fi invingatoare. Pentru familie, pentru prieteni pentru tine trebuie sa mergi mai departe. Te imbratisez.

Replica: Laura, by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 18-12-2008


un gand bun si o imbratisare! Sper sa gasesti putere sa treci peste aceasta incercare. Sa stii ca noi suntem alaturi de tine.

Replica: Laura, by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 23-12-2008

am trecut pe aici sa-ti spun ca sunt alaturi de tine, sa te imbratisez cu drag si sa-ti zambesc impreuna cu Mihaita.

Replica: Draga Laura, by Stefania Crudu (172 mesaje), la 23-12-2008

Am vrut sa iti scriu direct (prin mai), dar am inteles (de la Monica) ca trebuie sa am rabdare pana ce si tu vei raspunde la mailul de acceptare a corespondentei pe private.
Sunt cu gandul des la tine si iti doresc tot ce este mai bun. Margareta te parafraza in alt topic. Repet si eu ce a scris ea: Ce este mai frumos, sa ti se intample.

Replica: Te imbratisez, Laura by Doi na (566 mesaje), la 23-12-2008

Replica: And, by Rosculet Adnana (249 mesaje), la 24-12-2008

so this is Christmas, Laura.



Te strang in brate cu toata dragostea mea.



Replica: Laura, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 24-12-2008

draga noastra draga, nu esti singura!


Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 24-12-2008

te imbratisez cu caldura cat pot eu de tare!

Replica: Craciun fericit, Laura by Admin TTT (3908 mesaje), la 25-12-2008


Date: Thu, 11 Dec 2008
From: RodimAR
Subject: Surpriza pentru Laura
To: office@rogoblen.ro

Pentru Adminica,

Draga Monica vin la tine si la Gargaritele de la TTT cu o rugaminte: as vrea, daca s-ar putea, sa realizati pentru seara de Craciun, o felicitare virtuala, personalizata, pentru Laura Brasoveanu, gargarita noastra de suflet. Daca bine am retinut, la un moment dat, in trecut, in momentul desfasurarii unui concurs, ea a spus ca nu doreste premii. M-am gandit ca o felicitare speciala, ar primi. Stiu ca aveti mult de lucru si poate nu este momentul potrivit, dar daca s-ar putea realiza si nu cer prea mult, as fi foarte incantata. Daca nu se poate, nu e nicio suparare, voi intelege.
In speranta ca nu v-a deranjat solicitarea mea, ca fiind nepotrivita, va doresc tuturor Sarbatori fericite!
Cu stima, RodiMar

Draga mea, RodiMar, imi cer scuze ca am intarziat cu 30 de minute peste miezul noptii si iata ca surpriza vine deja in ziua de Craciun. Desi, oficial nu lucram, ne-a prins Craciunul... in firma!

Mi s-a parut normal ca felicitarea ceruta de tine sa fie realizata chiar cu cuvintele tale.
Iti multumesc, in numele Gargaritelor de la TTT ca te-ai gandit la o astfel de surpriza.

Laura, suntem alaturi de tine cu o calda imbratisare, un gand bun pentru tine si cu o urare: Craciun fericit!




Replica: Craciun fericit si by Sorescu Minerva (2095 mesaje), la 25-12-2008

La multi ani, Laura!



Replica: Laura, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 25-12-2008

in zi sfanta, cand Mosul incearca sa indeplineasca dorintele noastre, ma gandesc la tine cu duiosie si ma rog sa-ti fie din ce in ce mai bine, sa-ti recapeti forta si energia de care ai dat dovada in tot ce ne-ai povestit.

Mosule, te rog indeplineste-i dorintele, prietenei noastre de suflet, Laura.

Replica: Un by tanasa clementina (1052 mesaje), la 25-12-2008

gand bun si o imbratisare din partea mea pentru tine, Laura.



Replica: Laura, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 26-12-2008

il rog pe Dumnezeu sa iti dea putere sa mergi mai departe, pe Mos Craciun sa iti aduca linistea sufleteasca. In fiecare zi ma rog pentru tine, si iti urez La multi ani! sa ne mangai sufletele multi, multi, multi ani, sa ai sarbatori linistite alaturi de cei pe care ii iubesti si care te iubesc.
O imbratisare calda din inima.

_________________
Victory - Gargarita-Soare-n-Suflet


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Colectia mea, Laura
MesajScris: 22 Iul 2009, 10:35 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 01 Apr 2008, 20:05
Mesaje: 157
Nume forum:1
Replica: Poveste pentru Clementina, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 26-12-2008

Ca intotdeauna, in ajunul Craciunului, regele il invita pe prim-ministru sa faca o plimbare impreuna. Ii placea sa vada cum erau impodobite strazile - mai mult pentru a evita cheltuielile excesive decat pentru a se bucura de ceea ce vedea. Cei doi se deghizara, ca de obicei, imbracand haine de negustori de pe alte meleaguri.
Se plimbara prin centru, admirand ghirlandele luminoase, brazii, lumanarile aprinse pe scarile caselor, magazinele de cadouri, barbatii, femeile si copiii care plecau de acasa, grabiti sa se intalneasca cu rudele si sa sarbatoreasca in noaptea aceea in jurul unei mese imbelsugate.
Pe drumul de intoarcere trecura prin cartierul cel mai sarac. Acolo totul arata complet diferit. Fara lumini si lumanari, fara mireasma placuta a mancarurilor imbietoare. Pe strada nu era aproape nimeni si, ca in fiecare an, regele ii spuse ministrului sau ca trebuie facut ceva pentru saracii din regat. Prim-ministrul dadu afirmativ din cap, stiind ca in scurt timp planul acela avea sa fie uitat si ingropat in birocratia de zi cu zi, aprobarea bugetului, intalniri cu demnitarii straini.
Cand, deodata, observara ca din una dintre casele cele mai saracacioase se auzea muzica. Prin crapaturile din lemnul putred se putea vedea inauntrul cocioabei. Acolo se petrecea ceva cu totul neobisnuit: un batran intr-un scaun cu rotile care parea a plange, o tanara complet cheala care dansa si un tanar cu ochi tristi care canta la tamburina un cantec popular.
- Hai sa vedem ce se petrece aici, zise regele. Batu la usa. Tanarul se opri din cantat si se duse sa deschida.
- Suntem negustori si cautam un loc unde sa dormim. Am auzit muzica, am vazut ca nu v-ati culcat si am vrea sa stim daca ne-am putea petrece noaptea aici.
- Domniile Voastre ar trebui sa caute un loc intr-un hotel din oras, pentru ca noi, din nefericire, nu va putem ajuta. Desi aici se canta, casa aceasta este plina de tristete si suferinta.
- Am putea sti de ce?
- Din cauza mea, zise batranul din scaunul cu rotile. Toata viata am incercat sa-mi educ fiul pentru a invata caligrafia, ca sa fie si el copist la palat. Dar anii au trecut si inscrieri pentru slujba asta nu s-au facut niciodata. Azi-noapte insa am avut un vis prostesc: se facea ca un inger imi cerea sa cumpar o cupa de argint, fiindca regele o sa ma viziteze, o sa bea putin si o sa-i dea o slujba fiului meu. Aparitia ingerului a fost atat de convingatoare, incat am vrut sa fac intocmai cum imi spusese. Cum nu aveam bani, nora mea s-a dus de dimineata la piata, si-a vandut parul si am cumparat cupa asta pe care o vedeti. Acum ei doi incearca sa ma inveseleasca, cantand si dansand, pentru ca este Craciunul, dar degeaba.
Regele vazu cupa de argint, ceru sa i se dea putina apa pentru ca ii era sete si, inainte de a pleca, le spuse gazdelor:
- Ce coincidenta! Adineaori chiar vorbeam cu prim-ministrul si-mi spunea ca inscrierile vor incepe saptamana viitoare.
Batranul dadu din cap, fara sa se increada prea mult in ceea ce auzea, si-si lua ramas-bun de la cei doi straini. Dar ziua urmatoare o proclamatie a regelui putu fi citita in toata tara: era nevoie de un nou copist la palat. La data anuntata, sala de audiente era plina de oameni, dornici cu totii sa-si incerce norocul si sa obtina acea mult ravnita slujba. Prim-ministrul intra si le ceru sa-si pregateasca foile si tocurile de scris:
- Iata tema de disertatie: de ce un batran plange, o femeie cheala danseaza si un tanar trist canta?
Soapte nedumerite strabatura toata sala: nimeni nu stia ce sa astearna pe hartie! Doar intr-un colt, un tanar cu haine jerpelite zambi larg si incepu sa scrie.

(bazata pe o poveste indiana)
Paulo Coelho

P.S. Clementina, Mos Craciun vine, intodeauna si la cei veseli si la cei tristi si mahniti.


Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 26-12-2008

o data cu vestea Nasterii Celui Sfant ai reaparut pe forum. Sper sa-ti fie bine. Stiu eu sigur ca a trecut mosul pe la tine si ti-a lasat multa sanatate presarata cu putere multa, asa cum ne-ai aratat tu. Pupici de la mine si de la Pitic. Ai si multe salutari de la mama mea cu care mai vorbesc despre voi, gargaritelor si despre tine Laura (tu, a doua mama care stie sa arate lucruri asa cum sunt ele).


Replica: Bine ai venit, Laura. by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 26-12-2008

Mai sunt cateva zile si anul vechi va pleca ducand cu el toate supararile noastre. Si vom incepe un alt an plin de bucurii si de sperante de sanatate.

Lasa-l sa plece cu toate necazurile tale, noi te asteptam aici sa ne incanti cu scrierile tale (vezi ce egoiste suntem?) si nu uita ca tot ce ni se intampla face parte din viata.

Replica: Pe 20 decembrie, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 26-12-2008

am postat, aici in topicul meu. De trei ori am pierdut continutul a ceea ce scrisesem. In final, aproape de miezul noptii, am reusit. Numai ca a doua zi mesajul disparuse!
A fost ziua care a fost rasa de pe forum de disfunctionalitatea serverului (cel putin, asa am citit).
Cred ca nu era momentul ca voi sa va incarcati si cu amaraciunile mele si Cineva a aranjat ca toate sa se intample la momentul potrivit.
Va multumesc pentru fiecare cuvant pe care mi l-ati scris, dar stiti voi: cand nu poti sa zambesti cu adevarat, mai bine nu zambi. Inca nu pot zambi, dar Craciunul mi-a adus atatea semne de binecuvantare cereasca incat cred ca o sa vina si timpul vindecarii mele.
Curand!

Replica: Este adevarat Laura, by Bara-Toderici Mihaela Rada (249 mesaje), la 26-12-2008

este uimitor cum timpul reuseste sa stearga pana si cele mai profunde rani. Am trecut si eu prin momente grele, cand nimic nu parea sa imi vina in ajutor, gandirea pozitiva (care era atunci in sfatul tuturor) nu facea decat sa imi amane suferinta, suferinta de care nu aveam cum sa scap. Am realizat atunci ca fiecare moment, atat de fericire, cat si de tristete, trebuie pur si simplu acceptat, trait, simtit, abia apoi ne putem elibera, iar eliberarea aceasta vine cu timpul. Iti doresc sa ai parte de aceasta eliberare cat mai curand..
Sarbatori Fericite!

Replica: Laura, by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 27-12-2008


timpul le va sterge pe toate. Doar ca este nevoie de timp... si nu stim cat timp ne trebuie. Cineva acolo sus te iubeste si va avea grija sa-ti readuca zambetul pe buze. Si cineva (multi de cineva) te asteaspta si aici!
Sarbatori Fericite!

Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
am observat ca ai revenit la numele (ID-ul) initial. Oare are legatura cu ce se intampla?

Da, am revenit la ID-ul initial. Si am facut-o atunci, din impulsul de a scrie despre cat de urat poate fi sufletul anumitor oameni, in contextul tragediei consumate in familia noastra. Am descoperit apoi, (oare de ce nu stiam?) ca educatia are un rol important in modul nostru de a judeca oamenii.
Mi se falfaie! este o expresie pe care o detest si pe care ades am corectat-o la copiii mei; este folosita pentru a arata ca nu iti pasa de nimeni si de nimic. Dar expresia in sine contine si o doza de nesimtire in ea, din punctul meu de vedere. Si, da, sa ma ierti, dar in clipa aceasta chiar mi se falfaie ca am un nepot superinternetist care poate citi aici si mai apoi colporta mai departe catre rudele sotului meu ceea ce scriu aici.
Ioana, pentru mine este inca dificil sa vad soarele pentru ca eu vedeam soarele prin Floricica.

Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Sper sa ai puterea sa treci peste tragedia de care vorbesti

Peste tragedii nu poti trece si uneori nu ai nici puterea sa treci pentru ca sunt zeci de fire care te leaga de omul care a disparut.
Citat:
asa cum faci de obicei.

Tragedia mea este unica, Elena si este o experienta atat de dureroasa incat am crezut ca o sa mor, imediat ce am aflat ca Floricica mea a plecat intr-o stea...

Replica: Draga Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 27-12-2008

astept si eu vesti de la tine. Am incercat sa citesc printre randuri si mi-am dat seama ca s-a intamplat ceva cu Floricica. Intre timp, ce ma pregateam sa scriu (pregatiri ce dureaza mai mult deoarece ma pot loga foarte greu - probleme cu ceva setari) a aparut postarea ta pentru Elena in care a aparut confirmarea a ceea ce nu voiam sa se intample.

Imi cer scuze, am sa scriu mai tarziu deoarece am musafiri.

Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
iti doresc sa ai tot atata putere

Am fost fara putere si fara ajutor. Lina a fost din nou topor de oase, cum zice ea. Nea Stefan ne-a incurcat toate socotelile: a facut infarct asa ca a ramas internat in spital si o grija in plus pentru mine. Barul sau l-am mentinut deschis (gratie, mai ales, baiatului meu cel mic) cat am putut pentru ca stiam ca trebuie sa plateasca darile la sfarsit de luna.
Citat:
semnatura, asa cum spune Ioana, sa stim ca esti bine.

Nici macar cu semnatura nu puteam, Emilia. Ce sa spuna semnatura mea? In acele clipe simteam doar ca eu murisem si nu Floricica.
Citat:
Si stii tu Dumnezeu nu ne lasa la greu.

Atunci simteam ca Dumnezeu vrea sa imi dea tot ce este mai greu: inmormantare, nea Steafan in spital, mesterii din casa lui Nea Stefan, barul lui Nea Stefan si eu... fara Floricica.

Replica: Gargarita-Venus, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
Un zambet pentru tine si Floricica. Iubirea atrage iubire, indiferent de varsta, religie si altele. Te admir pentru curajul cu care iti aperi convingerile, stiu ca nu e simplu.

Iubirea Floricicai a atras doar inversunarea familiei ei. Eu, o straina pentru ei toti, am luptat pentru ea. Mi-am dorit sa infaptuiesc o minune pentru ea, o minune-marturie pentru mine. In plus, cand inima i-a tresarit plina de iubire, mi-am imaginat ca vindecarea ei va fi doar chestiune de zile. Numai ca in tumultul discutiilor presarate cu invective de rudele ei si a tipetelor mele isterice vizavi de atitudinea lor, baiatul meu cel mic a surprins-o pe Floricica, livida, sprijinind peretele holului, oripilata de ceea ce auzea. Cat a intrat in bucatarie sa ia o cana de apa pentru ea... Floricica disparuse.
Am aflat-o foarte curand ca... pentru totdeauna.
Nu o sa va povestesc niciodata cum a murit Floricica. Este dureros sa stii ca cineva, ranit de moarte, pleaca spre moarte, dar mai are puterea sa scrie pe o invitatie de nunta (trasa la imprimanta) cu ruj: Doamne, ai grija de Laura mea!

Replica: Nico, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
ma rog ca Dumnezeu sa-ti dea putere sa treci peste aceasta tragedie
. Uneori cred ca numai Dumnezeu ma ajuta sa trec peste toate cate mi s-au intamplat.
Este cumplit sa treci printr-o ancheta a procuraturii, sa alini sufletul unui sot, ranit iremediabil de rudele sale, sa asculti scuzele si cuvintele de complezenta ale acestora. Lina, acest alter-ego al meu a dispersat cu invective (scuz-o, Nico!) toate energiile negre din jurul meu. Si-a poftit rudele afara din casa mea cu porunca sa nu le prinda la inmormantare ca-si ia bata de baseball in masina si le rupe picioarele, de-i prinde la cimitir. Mi-a adus in casa pe cele doua mame care, batraneste au inceput toate, dupa datina. Mi-a chemat baiatul cel mare de la Bucuresti ca sa ajute la alergaturile ce urmau. Si pe cand baiatul meu cel mic, alinator de suflet de tata, ma privea ingrozit si intrebator, cu ochii lui de caprior ranit (nu-si poate ierta ca nu a fost suficient de rapid si a pierdut-o din ochi pe Floricica) a sunat la usa nea Stefan. Cu un buchet imens de frezii albe din care curgeau panglici albe-argintii. Ne-a privit in incremeneala noastra si a conchis (cum am aflat ulterior) ca este momentul sa treaca peste jena si sa spuna raspicat ca a venit sa o ceara oficial pe Floricica de... sotie. Bietul de el! A fost ultimul care a aflat! Am simtit cum ma preling de pe scaun, cum nu mai am aer si cum undeva era o camaruta cu fotografiile lui nea Stefan cu prima lui sotie, o cruce in cimitir, o casa in plina re-organizare, o palarie shic neterminata, un material cumparat fara stirea nimanui pentru pelerina Floricicai, un bilet pe care Floricica negocia cu Domnul, in schimbul vietii ei, un mai bine pentru mine... Mainile sotului meu m-au prins la timp, dar nu acelasi lucru au putut face pentru nea Stefan.

Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Am venit si eu sa-ti urez sa treci cu bine peste toate necazurile

Nu cred ca am trecut chiar bine prin tragedia noastra, Ioana.
Nea Stefan, a devenit brusc tot prioritatea noastra. Mamele mele, dragele de ele, au pregatit separat supa si friptura slaba pentru nea Stefan, iar de barul lui s-au ocupat pe rand, baietii mei. De marea reorganizare din casa lui nea Stefan au avut grija sotul Linei si copiii ei, ajutati si de baietii mei.

Replica: Adriana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Ma rog sa fii puternica, atat pentru tine cat si pentru cei carora le esti sprijin.

De data aceasta nu eu am fost cea puternica. M-am simtit tradata si parasita de Dumnezeu. M-am simtit personal vizata in momentul in care sanatatea mea a inceput sa se clatine serios. Picioarele refuzau sa ma ajute, iar mainile au inceput tremure.
Mama mea, a venit seara langa patul meu si m-a mangaiat pe par ca pe un copil. A ingenunchiat langa patul meu, asa cum faceam eu la patul Floricicai si a inceput sa planga. Am auzit rugamintile ei fierbinti catre Dumnezeu: sa nu o pedepseasca pe ea cu moartea mea. Am auzit iar, negocierea cu Domnul: viata ei in schimbul vietii mele. In miez de noapte, am simtit perna umeda si rasuflarea unei fiinte langa mine. Eram convinsa ca a venit un inger la mine, intr-atat de rau imi era. M-am gandit ca a venit sa ma duca la Judecata. Numai ca ingerul meu vorbea cu vocea soacrei mele ce isi cerea iertare de la mine pentru cat m-a necajit in viata. Am vrut sa ii spun ca nu m-a necajit, dar vocea nu ma asculta. De fapt, nu ma ajuta nimic.
Citat:
Te imbratisez cat pot de tare.

Asa as fi vrut si eu sa o imbratisez pe mama sotului meu. Dar nu am putut.

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 27-12-2008

am citit si data trecuta cand ai spus de Floricica, imi pare foarte rau ca s-a terminat asa de neplacut aceasta poveste pe care noi o asteptam cu un final diferit. Eu cred ca Floricica de acolo unde este, te vrea zambitoare si mai cred ca a plecat stiind ca aici tu ai iubit-o neconditionat.

Replica: Clementina, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
Fie ca bunul Dumnezeu sa te intareasca si sa depasesti aceasta perioada nefasta.

Am deschis ochii in dimineata urmatoare si am simtit ca oasele mele sunt legate strans de brate puternice. Numai dupa miros, am stiut ca sunt bratele sotului meu. Am intors ochii si am vazut un cap cu par tepos. Baiatul meu cel mic, dormea in genunchi, cu capul sprijinit de perna mea. Vizavi de pat, cu capul cazut, baiatul meu cel mare, sprijinea peretele, rapus de somn. Am vrut sa vorbesc, dar glasul nu ma asculta. Am vrut sa ma misc, dar nici un muschi nu ma asculta. Singurul gand care mai bantuia in mintea-mi din ce in ce mai ingustata de informatii, era ca trebuie sa fac ceva si... am inceput sa spun, cu gandul, Tatal Nostru. Nu stiu de cate ori l-am spus, alb, fara sa ma gandesc la nimic. La un moment dat, o lumina brusca a intrat in camera si mi-am zis ca este EL. Era Lina ce, in stilu-i militaros, deschisese usa dormitorului si dadea ordine.

Replica: Georgeta, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Chiar daca ai "cazut"... Ridica-te!

Asa a strigat si Lina! I-am facut semn cu ochii ca nu pot. Simteam doar cum imi curg lacrimile.
A intrat vecinica si o tzatza Maria (a Murgului) din satul Linei.
M-au dezbracat si mie imi era rusine de goliciunea mea, in fata lor si imi era frig. Tustrele m-au spalat cu ceva cald (o amestecatura de buruieni de-a tzatzei) si apoi nu stiu cat m-au masat pe toate partile cu o unsoare ce mirosea cand greu, cand a tamaie, cand a flori. Aveam sa aflu ca este tot o unsoare facuta de tzatza pentru intaritura.
M-au sters cu ceva moale si m-au imbracat cu rochita de lanica. Mi-au schimbat asternutul si apoi a intrat preotul.
Citat:
sufletul trebuie golit de tot ce doare

Cred ca asta a facut preotul, Georgeta. Pentru ca mai apoi, am adormit, dar inainte de a adormi am simtit ca pot sa imi misc capul. L-am miscat pentru ca am vrut sa vad razele soarelui, asa cum zici tu.
Citat:
sa cada din cer raze vindecatoare pentru tine

M-a trezit glasul sasait al tzaztei: Scoal de-imbraca pe Floricica sa nu plece cu pacat pe lumea aialalta. Scoal ca numai cine-o iubeste ii poate lua pacatele. Scoal ca nu o ingroapa cu slujba. Scoal, Laura!
Am auzit usa si apoi glasul repezit al mamei ce o dadea afara pe tzatza. Apoi i-am vazut chipul umflat si ochii rosii. Am deschis gura (si m-am mirat ca am putut) si am vrut sa-i spun ceva. A intrat Lina si a cerut ajutor sa ma imbrace. Am auzit clipa cand mama striga sa ma lase sa mor in liniste. L-am auzit pe baiatul meu cel mare spunand ca mama nu moare, bunica!, hai sa o ajutam pe Lina. In liniste, ma imbracau ca pe o papusa, iar eu simteam cum mainile lor ma sustineau, simteam cum se misca hainele pe mine si vroiam sa le spun ca vorbesc, si... vorbesc au fost primele mele cuvinte.

Replica: Laura, by Popescu Ioana (469 mesaje), la 27-12-2008

cat suferi... Sunt sigura ca Floricica nu s-a gandit la asta cand si-a ales cum sa moara. Te-a iubit foarte mult si daca a facut ce-a facut inseamna ca si-a considerat ranile ei mai mari decat pe cele ce urma sa le provoace. Acum este linistita, incearca sa uiti si sa ierti, draga Laura.

Replica: Oana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Nu ai scris tragedie legat de nimic din viata ta, nici macar de implacabilul de pe fisa ta medicala.

Implacabila a fost porunca Linei: Eu, nepotul mare, tzatza si Laura, mergem la morga sa o imbracam pe Floricica.
Cand am simti aerul aspru de afara, am avut senzatia de inec. Ma duceau mainile puternice ale baiatul meu cel mare si ale Linei. Cred ca pe sus pentru ca eu nu simteam ca merg.

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
Floricicai, ma pregatisem sa-i urez "Casa de piatra". Sper ca mai este valabila urarea.

Da, RodiMar. Ea este Mireasa Domnului, acum, in adevaratul sens al cuvantului. Tzatza a fost cea care a imbracat-o pe Floricica, iar eu indicam lucrurile cu care vroiam sa fie imbracata. Lina a luat intr-o cutie mare, tot ce pregatisem pentru nunta ei. Eu aratam cu degetul, iar baiatul meu intreba: asta? Dadeam usor din cap, dar aveam senzatia ca mi se rupe gatul cand faceam miscarea. Impresia ca am bolovani, in loc de creieri era atat de evidenta pentru ca orice zgaltaitura imi aducea o noua durere in alta parte a capului. Floricica a fost imbracata in taioras roz-antoinette, cu bluzita bej-crem. Pe cap a avut o palarie shic crem, daruita de mama mea... pentru acest eveniment...
Brosa ei cu agate mov, a fost prinsa de prietena mea, doctorita de la interne. Tzatza nu avea dexteritate, Lina nu vroia sa puna mana, iar baiatul meu privea in gol. In picioare, botinele ei bej cu toc cui.
Cand au adus sicriul, prietena mea, doctorita, mi-a pus mana la ochi si apoi am simtit cu mai multe brate, ma ridica de pe scaun si ma aseaza pe ceva tare. Era o targa. M-au dus in sectie si m-au legat de aparate si de perfuzii. Mi-am vazut, colindind, printre aparate, prietenii, colegii mei dragi din spital. Vorbeau intre ei, dar eu simteam doar caldura mare in corp. Puneau mana pe mine si se uitau in ochii mei zambind. Nu stiu de unde mi-a venit gandul ca... scap si din aceasta cumpana, asa ca singurul gand ce mi-a venit a fost ca trebuie sa spun Tatal Nostru. Nu stiu daca am apucat sa il spun in gand, macar o data...

Replica: Draga mea, by greta hirsch (115 mesaje), la 27-12-2008

sunt si eu alaturi de tine, cel putin cu gindul, chiar daca nu mai am cuvinte sa comentez. Si o rugaciune calda pentru tine si toti cei apropiati tie, de aici, de pe pamintul sfint.

Replica: Maria, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Un zambet in noapte pentru tine.

Din noapte parca m-am ridicat. Am ajuns la capela cu Salvarea, si pe brate pana in fata sicriului. Nu puteam sa vorbesc inca bine, dar ceva din ceea ce spuneam eu sau poate cuvintele delicate ale sotului meu, a fost ceea ce l-a hotarat pe parinte sa accepte slujba. Mai cred ca Lina a fost ca de obicei, deosebit de dura pentru ca in timpul slujbei, preotul o privea cu inteles, lung. A venit neasteptat de multa lume, la priveghi, iar eu m-am bucurat ca nu pot sa vorbesc. Banuiesc ca cineva ii instruia dinafara bisericii pentru ca am avut parte doar de o inclinare a capului catre mine sau numai de o mangaiere pe maini. Tarziu, in noapte, am parasit-o pe Floricica.

Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
Mai ai la gat cruciulita primita de la sefa ta?

Da. O port mereu si nici atunci cand tzatza m-a imbaiat, nu mi-au scos-o de la gat.

La miezul noptii, mama ma hranea ca atunci cand eram bebe: cu lingurita. Supa de brocoli si conopida.
Ma uitam la ea si imi aduceam aminte cate au facut mainile ei, acum crete si cioturoase, pentru mine. Mi-au inceput a curge lacrimile si am ridicat mana. Mama a crezut ca vreau lingurita, dar eu vroiam doar mana ei pe care am tras-o spre gura mea si am sarutat-o. Apoi, cu tot efortul corpului meu, am spus ca sa auda toata suflarea din spatele meu (pentru ca stiam ca sunt in spatele meu): Laura a promis ca va face o minune si o va face. A fost tot suflul meu pentru ca ce poate face mai mult, un corp golit de calciu total? Baietii mei, au venit in fata mea si mi-au luat mainile si le-au sarutat. Le-am simtit lacrimile din ochi, le-am simtit tremurul mainilor, ba si cel al buzelor, dar nu aveam putere sa spun nimic. Apoi, sotul meu m-a luat in brate si atunci am vazut curgand de pe mine valuri de negru. Eram imbracata cu o fusta clos neagra, iar de la gat plecase un batic sau o esarfa neagra. Mi-am adus aminte de Floricica si am soptit: Du-ma in patul ei. A fost doar o ezitare din partea lui, dar mai apoi, m-a asezat in patul Floricicai. M-a dezbracat cu tact si cu grija, asa cum dezbraci un copil. Mi-a tras usor pe cap, camasuta mea, moale de bumbac si apoi a adus-o jos pana la genunchi. M-a invelit cu pledul meu preferat, cel verzui cu pete roz. Apoi s-a asezat langa mine. I-am cerut jurnalul Floricicai. Am pus mana pe crucea de la gat si l-am rugat (in gand) pe Domnul sa ma ierte daca fac ceva nepermis, dar, i-am zis: imi este dor de Floricica.


Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008
Citat:
Stiu ca esti tare, trebuie sa fi tare!

Asa am crezut si eu cand am deschis jurnalul! Numai ca intr-un jurnal nu te astepti sa gasesti doar cuvinte pentru tine.

Extrase din jurnalul Floricicai:
- Astazi Laura este cam palida. Trebuie menajata, asa ca astazi spal eu vasele si pregatesc eu pranzul. Doamne, ai grija de Laura mea.
- Astazi Laura are bujori in obraji. Cat este de frumoasa!
- Doamne, te rog cu sufletul meu, daca este sa alegi, alege-ma pe mine si nu pe Laura. De ce i s-au marit cearcanele?
- I-am spus Laurei despre Stefan. Laura a fost tare incantata. Ce bine ma intelege ea. Ai grija de ea, Doamne. Eu numai pe Tine si pe ea o am.
- Laura ma ajuta la trusou. Doamne, da-i multa sanatate pentru tot ce face ea pentru mine.
- Doamne, sa ai grija de Laura. Imi face pelerina din revista. Si a cumparat special material pentru mine. La toti le-a zis ca avea materialul in casa, dar nu-i adevarat Doamne, dar tu stii si sa o ocrotesti pe ea si pe familia ei pentru toate faptele bune cate le face.

Replica: Maria, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
Nu stiu ce e in sufletul tau.

Nici eu nu am mai stiut ce este in sufletul meu cand am citit ultimele pagini din jurnal. Stiu doar ca am ajuns iar o carpa moale si in toiul noptii, iar intre aparate si perfuzii.

Replica: Victorita, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
dar cum noi purtam nume de laur, intodeauna vom fi invingatoare.

Nu am ajuns la inmormantare ci, intrun tarziu acasa, in patul meu.
Nu stiu daca Laurul din mine, nea Stefan care m-a vizitat la Terapie Intensiva, cruciulita de la gat, dragii mei care nu m-au lasat o clipa singura, facand de permanenta la capul meu au fost cei care m-au ridicat. Corpul meu a inceput sa functioneze oarecum normal si o raza de speranta s-a asternut pe chipul prietenilor mei, doctori.

Replica: Nico, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Sper sa gasesti putere sa treci peste aceasta incercare.

M-am intors secatuita de vlaga, dar functionabila: mergeam tinandu-ma de pereti, mainile nu ma ascultau mereu, asa ca trebuia sa ma asez repede pe scaun ca sa nu scap cana cu apa din mana. Important era ca puteam sa vorbesc.
Lina, ca un general cotropitor a strans tot ce ii apartinea Floricicai sub pretextul ca trebuie dat de pomana. Am pus-o sa-i scoata fiecare lucrusor din saci, ca sa i-l mangai cu privirea, inainte de a pleca din casa noastra. Dupa ce i-am mai simtit odata parfumul Floricicai, am stiut ca am destul de la ea. Tot Lina mi-a inmant o caseta mica din catifea rosie ponosita. In ea, o cruciulita mica de aur si un inel cu smaralde patinate de vreme. Intre capacul cutiei si inele, am vazut o zona dezlipita. Am tras de ea si am citit, inscrisul Floricicai. Crucea, dupa decesul ei, revine baiatului meu cel mic, iar inelul miresei baiatului meu cel mare.
I-am rugat pe copiii mei sa isi ia bijuteriile si sa aiba grija de ele, fiecare.

Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008
Citat:
sa-ti zambesc impreuna cu Mihaita

Doar copiii pot renaste minunile in noi, Ioana. Mi-am privit cei doi baieti si nu am putut citi nimic pe chipul lor. Brusc, vazandu-le cearcanele, mi-am adus aminte de ce scria Floricica in jurnal. Si apoi, iar am vazut cearcanele. Si m-am infiorat. Alti tineri de varsta lor isi fac planuri pentru Revelion, alearga dupa cadouri pentru iubite si se bucura ca in curand vine vacanta scolara. M-am infiorat! Iar am reusit sa ii ingrozesc! Unde este mama lor cu care se mandresc? Unde este omul puternic de care au nevoie cele doua mame, batranele si pline de dureri?
Si dragul meu sot? L-am cautat cu privirea si l-am vazut langa fereastra, in picioare, cu capul in jos, parca facand penitenta.

Replica: Stefania, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008
Citat:
Ce este mai frumos, sa ti se intample

Mi s-a intamplat, Stefania. Le-am spus ca Floricica va ramane o floare frumoasa ce ne-a bantuit casa, dar ca pentru noi viata merge mai departe. Se apropie Craciunul si avem o groaza de lucruri de facut. In plus, baietii au planurile lor pentru Revelion.
Sotul meu m-a anuntat abrupt ca rudele lui nu-i vor mai calca in casa. Stiu ca am avut puterea sa fiu generoasa (desi inima mea gandea altfel) si i-am spus ca el hotaraste pe cine invitam la masa de Craciun.

Replica: Doina, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Te imbratisez, Laura

Si eu i-am imbratisat pe toti si ne-am sarutat si ne-am tinut in brate unii pe altii.
Apoi, la ora tarzie din noapte, asa cum mai facut si altadata, am inceput sa traim din nou. Cu totii!

Replica: Adnana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
so [u]this is Christmas

Da, atunci am vorbit despre Craciun. Ce pregatim, cum aranjam masa, pe cine invitam, cine ne ajuta la aprovizionare, mancare, cine face bradul, cine cumpara cadourile. A fost doar o scurta pauza, in momentul in care baiatul meu cel mic si-a atarnat crucea de aur a Floricicai de un snur de piele la gat. S-a uitat la noi si a spus simplu: Multumesc, Floricica.

Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Draga noastra draga, nu esti singura!

Nu, nu am fost singura. Au fost multe fiinte dragi ce m-au inconjurat in fiecare clipa. Am simtit in momentele in care eram convinsa ca mor, ca ceva mai puternic decat mine, ma sustine si ma ridica. Energiile bune au venit de peste tot. Si am convingerea ca parte din ele sunt si de la voi. Pot sa jur! As vrea sa va multumesc cu un zambet, dar am o rana in piept ce se vindeca greu.

Replica: Adriana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
te imbratisez cu caldura cat pot eu de tare!

M-am simtit iubita de Dumnezeu cand in Ajun de Craciun, am avut casa plina de veselia baietilor mei, un brad frumos ornat (unde unul din globuri a fost adus special de la Bucuresti, pentru ca este unicul glob pe care Floricica il pastra in casa ei, amintire a copilariei ei), cozonaci pufosi si mari, plini de nuca si stafide, mancare clocotind pe foc, doua bunici ce se certaui pe timpii de fierbere a caltabosilor si parfum de cetina adus pe o crenguta delicata de brad ce sta intr-o vaza rosie si acum.

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008
Citat:
sa realizati pentru seara de Craciun, o felicitare virtuala, personalizata, pentru Laura Brasoveanu, gargarita noastra de suflet.

Pentru ca in adancul inimii mele, nu pot uita si ma doare in fiecare clipa cand vad un ceva, pe care Floricica l-a atins, mi-am propus sa nu intru pe forum pana nu voi fi complet vindecata. Numai ca ceea ce ai facut tu, RodiMar, Monica, celalalte gargarite, ma obliga sa ma vindec mai repede. Voi, mi-ati indicat, de fapt terapia cea mai buna. Chiar daca nu pot sa fiu eu insumi, sunt alaturi de voi si asta este vindecator. Sunteti, asa cum bine stiti, niste fiinte deosebite, dar tu, RodiMar mi-ai atins acum, inima acolo unde ma doare si cred ca ai reusit sa cicatrizezi ceva. Iti multumesc. Sa stii ca atunci cand o rana ti se va cicatriza imediat, va fi pentru ca eu o sa ma gandesc mereu la tine. Iti multumesc.

Replica: Draga mea Laura, by Ionita Victorita (549 mesaje), la 27-12-2008

ma bucur nespus ca te-ai intors.
Te imbrrrrratisez.

Replica: Draga Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 27-12-2008

nu mai imi gasesc cuvintele. Am citit ce ai scris si lacrimile au inceput sa-mi curga siroaie. S-a intamplat o mare tragedie in viata ta si nu cred ca niste cuvinte iti pot alina suferinta, dar gandurile mele bune pentru tine, sper sa poata contribui chiar daca in foarte mica masura, la alinarea suferintei tale. Marea alinare vine de la Dumnezeu si El este cel care ne ocroteste si nu ne lasa la greu. Imi pare foarte rau de tot ceea ce ti s-a intamplat. Ai avut alaturi de tine pe toti cei dragi tie care ti-au demonstrat cat de mult te iubesc si asta nu este putin lucru. Sper sa te mai linistesti pentru ca ai de facut o minune si tu stii foarte bine ca si Floricica si-a dorit ca tu sa poti infaptui acea minune. Sunt convinsa ca ea te vegheaza de acolo de sus si te va ajuta sa infaptuiesti minunea. Stiu ca sufletul tau este zdrobit de durere si nu poti sa-mi zambesti, dar iti cer voie sa-ti zambesc eu din tot sufletul si sa stii ca sunt alaturi de tine si astept rabdatoare ziua cand vei putea si tu zambi din nou, asa cum ai facut-o de atatea ori.

Iti doresc multa sanatate si multa putere ca sa poti trece peste toate necazurile.
Te imbratisez, cu mult drag,
RodiMar

Replica: Minerva, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
La multi ani, Laura!


Cand, in ziua de Craciun primesti o bucatica din sufletul cuiva, ai primit totul. Cum as putea sa iti multumesc, Gargarita Venetiana?

Desi inghesuiti, in livingul nostru, la masa de Craciun, a existat si un scaun pentru Floricica. A fost dorinta Linei sa fie asa.



Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Mosule, te rog indeplineste-i dorintele, prietenei noastre de suflet, Laura.

Cea mai frumoasa urare pentru sufletul meu, Emilia. Si Mosul mi-a indeplinit unica dorinta: sa adun cele trei generatii ale familiei mele in seara de Craciun.
Iti multumesc, Emilia.

Replica: Clementina, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
gand bun si o imbratisare din partea mea pentru tine, Laura.

Si nea Stefan s-a externat si in noaptea de Craciun s-a asezat la masa cu cei apropiati lui. Casuta lui este pusa la punct, gratie administratorilor mei, interimari. Am aflat ca verigheta pregatita pentru Floricica a ajuns la capul ei, in sicriu, datorita dexteritatii unui nepot al sau. Iar el, poarta acum pe deget o a doua verigheta.

Replica: Victorita, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
sa ai sarbatori linistite alaturi de cei pe care ii iubesti si care te iubesc

Cred ca urarea ta tinde sa ma cuprinda.
In acest an copiii vor avea un Revelion alaturi de tineri de varsta lor, iar noi doi (eu si sotul meu) ne vom colinda parintii, iar la miezul noptii ne vom imbratisa in casa noastra sub vasc.
Vascul nu l-am cumparat, dar am eu grija...
Citat:
In fiecare zi ma rog pentru tine.

Si eu am sa fac acelasi lucru pentru tine, Victorita. Esti o fiinta deosebita. Cand ti-o fi greu, sa te gandesti la mine. Voi veni de oriunde, chiar si din neant, ca sa te managi ca pe copiii mahniti, pe par si sa iti zambesc.

Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Stiu eu sigur ca a trecut mosul pe la tine si ti-a lasat multa sanatate presarata cu putere multa, asa cum ne-ai aratat tu.

Cred ca tu ai vorbit cu Mosu, de mi-a adus atata sanatate in sac. Iti multumesc.
Citat:
Ai si multe salutari de la mama mea

Mama ta cred ca stie ce copil minunat are, asa ca singura bucurie pe care pot sa i-o fac este sa-i urez ca fetita ei sa aiba parte de noroc in viata si, mai ales, sa fie mereu sanatoasa.

Replica: Emilia, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
nu uita ca tot ce ni se intampla face parte din viata.

Da, si panseaua preasata de Floricica pe una din paginile jurnalului sau, are mai jos o cugetare: Toti suntem trecatori, parfumul amintirii ramane. Aceasta este viata.

Replica: Rada, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
este uimitor cum timpul reuseste sa stearga pana si cele mai profunde rani.

Este uimitor cat de bine descrii starea mea de acum. Pentru o clipa m-am gandit daca nu cumva eu am scris mai sus. Esti un alter ego? Sau poate ca numai prin intensitatea trairilor noastre nefericite devenim mai intelepti si mai profunzi si cu atat mai aproape de semeni?
Citat:
Am trecut si eu prin momente grele, cand nimic nu parea sa imi vina in ajutor, gandirea pozitiva (care era atunci in sfatul tuturor) nu facea decat sa imi amane suferinta, suferinta de care nu aveam cum sa scap. Am realizat atunci ca fiecare moment, atat de fericire, cat si de tristete, trebuie pur si simplu acceptat, trait, simtit, abia apoi ne putem elibera, iar eliberarea aceasta vine cu timpul. Iti doresc sa ai parte de aceasta eliberare cat mai curand..
Sarbatori Fericite!

Iti doresc sa nu ai parte decat de trairi minunate si sa nu-ti mai fie dat vreodata sa treci printr-o experiente care sa te marcheze. Sau toate sunt un dat al vietii noastre si doar asa devenim mai intelepti?
Iti mai doresc sa fii o Sirena pe pamant, dar fara destinul ei. Si iti mai doresc sa nu devii inteleapta prin suferinta, ci prin bucurie.
Sarbatori fericite!

Replica: Laura, by Admin TTT (3908 mesaje), la 27-12-2008


un gand pentru odihna Floricicai si o clipa pentru tine cat sa-ti spun ca timpul nu mai are uneori rabdare.
Sterge-ti lacrimile, opreste clipa si traieste acum. Floricica iti zambeste deja de cate ori ii zambesti sau zambesti pur si simplu.

P.S. Imi pare rau ca mesajul tau s-a suprapus peste corectura mea. Poti sa il postezi din nou?

Replica: Adriana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
Doar ca e nevoie de timp.

Sigur este nevoie de timp pentru ca iata, de cand scriu aici, lacrimile nu mi s-au uscat nici o clipa. Am avut acest ragaz sa va scriu pentru ca familia mea a mers astazi la nea Stefan sa ii faca o bucurie de ziua lui.

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
care a aparut confirmarea a ceea ce nu voiam sa se intample.

Oare de ce ni se intampla ce nu vrem sa ni se intample?
Citat:
am sa scriu mai tarziu deoarece am musafiri.

Eu nu am mers la nea Stefan pentru ca imi face rau fumul de tigara. De ce oare cand fuma, Floricica, nu ma deranja?

Replica: Maria, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Floricica de acolo unde este, te vrea zambitoare si mai cred ca a plecat stiind ca aici tu ai iubit-o neconditionat.

Maria, mie mi se pare ca ea m-a iubit neconditionat. Asa cum isi iubesc cainii stapanii. Tin minte ca am surprins-o in baie, inainte de a intra eu in cada. Statea deasupra cazii si imi binecuvanta apa (o inchina) in care urma sa ma imbaiez.
Imi punea prosopul cu care urma sa ma sterg la incalzit. Imi incalzea papucii, dimineata. Sufla in cana mea cu lapte ca sa se raceasca mai repede.
Eu ce am facut pentru ea?

Replica: Ioana, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
acum este linistita, incearca sa uiti si sa ierti

Nu am putere sa ma iert. Daca nu as fi adus-o de la Bucuresti, la mine...
Daca as fi avut puterea Linei sa spun oamenilor in fata ce gandesc despre ei, i-as fi aruncat rudele in strada si ea nu ar fi auzit mizeriile ce le debitau...
Daca as fi discutat cu ea despre ochelarii ingusti ce ii poarta pe minte, rudele ei...
Daca...

Replica: Greta, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008

Citat:
Si o rugaciune calda pentru tine si toti cei apropiati tie, de aici, de pe pamintul sfint.

Crezi ca daca as merge in picioarele goale pana pe pamantul Sfant, m-ar ierta Floricica?
Oare de ce noi, oamenii nu stim sa ne purtam la momentul potrivit? Ma simt in culpa, Greta si am impresia ca eu am generat o tragedie, numai din dorinta de a ajuta. Numai ca nu am folosit si instrumentele cele mai bune de care dispun. Am mai spus-o si altadata: educatia ne marcheaza mult viata.


Replica: Adminica mea draga, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 27-12-2008


Citat:
un gand pentru odihna Floricicai

Ma zvarcoleste intrebarea: Oare ea are odihna pentru ca a murit prin voia ei si nu a Domnului?
Citat:
ca timpul nu mai are uneori rabdare.

Stiu ce vrei sa imi transmiti si ai dreptate, dar nu-mi pot opri lacrimile. Inca.

P.S. Nu-i bai!

Replica: Laura, by Maria Nistor (4945 mesaje), la 28-12-2008


si tu tot asta ai oferit, tot ce ti-a stat cu putinta, asa am simtit eu. Nu vreau sa exagerez, dar cred ca perioada in care a stat la tine a fost unul din cele mai fericite momente din viata ei. A simtit caldura unei familii, tu care te-ai batut pentru fericirea ei ceea ce nu cred ca a facut nimeni. Ceea ce a scris ea in jurnalul ei, a scris cu sufletul si era un suflet fericit. Poate ai adus-o prea tarziu la tine si nu ai reusit sa faci un miracol, sa o faci sa aiba incredere in ea, nu ai avut destul timp sa o ajuti.

Ii urez multa sanatate lui nea Stefan.

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 28-12-2008

Am vrut sa iti raspund, neaparat la urma pentru ca... pur si simplu, te simt langa mine.
Citat:
tu stii foarte bine ca si Floricica si-a dorit ca tu sa poti infaptui acea minune

Floricica era reperul minunii mele. Si as vrea sa iti scriu atatea despre Floricica mea, dar ma simt obosita dupa aceasta rememorare a trairilor mele. Am fotografia ei, chiar langa mine intr-o rama de antimoniu care ii era tare draga. Floricica imi zambeste cu tot chipul, iar pentru o clipa mi s-a parut ca din fotografie, ochii ei se misca. Probabil ca iar mi-a scazut tensiunea prea tare. Langa fotografie, exista o muscata tarzie, inflorita pe care Floricica o ingrijea in fiecare dimineata si cu care vorbea. Timp de o secunda, mi s-a parut ca muscata emana parfumul Floricicai. Sunt inca sub un traumatism care imi marcheaza simturile si nu ma simt bine. O sa fac ce nu am facut niciodata: am sa-l sun pe sotul meu sa vina acasa pentru ca vreau sa ma tina de mana cand a adorm.
Somn usor si tie, RodiMar!

Replica: Draga Laura, by Cozea Rodica-Maria (609 mesaje), la 28-12-2008

iti multumesc ca ma simti aproape de tine. Asa sunt de cand te-am cunoscut si ma bucur ca am reusit sa-ti transmit lucrul acesta. Si eu te simt mereu langa mine si intotdeauna cuvintele tale au fost binefacatoare pentru mine. Esti o persoana deosebita si daca-mi dai voie, esti cea mai buna prietena a mea. Intotdeauna astept postarile tale cu nerabdare, ca un copil care-si asteapta darurile desi am trecut demult de vremea copilariei. As vrea sa fiu acum langa tine, si sa te tin de mana, sa te incurajez, dar tu stii ca eu sunt acolo, nu?

Nu cred ca trebuie sa ai mustrari de constiinta in privinta Floricicai, pentru ca si eu asemenea Mariei cred ca perioada in care Floricica a stat la tine, a fost cea mai fericita din viata ei. Nu sunt multe persoane pe lumea asta care ar fi facut ceea ce ai facut tu pentru ea. Implicarea ta a fost neconditionata, si daca rudele si-au aratat meschinaria, tu nu trebuie sa cazi in capcana lor si sa suferi pentru niste oameni care nu-si vad decat propriile interese. Ma bucur pentru ca Lina a fost alaturi de tine si ca a pus lucrurile la punct intr-un moment in care tu nu mai aveai puterea sa o faci. Nu a fost intamplator acolo, stii foarte bine ca a fost trimisa de El ca sa te sustina si sa te ajute sa treci peste toate ca sa te poti ridica din nou sa lupti, pentru ca ai de castigat o lupta.

Iti zambesc Laura si astept clipa cand vei putea sa ne zambesti si tu din nou.

Replica: Laura, by Stefanescu Elena (2621 mesaje), la 28-12-2008

abia azi am timp sa stau mai mult pe forum si am citit postarile tale.
Ieri am fost cu parintii la cimitir sa aprind lumanari pentru cei ce s-au dus si langa lumanarea bunicii este una aprinsa si pentru Floricica ta. Cred ca asta este singurul lucru de care Ea de acolo de sus se bucura, sa iti amintesti de ea asa indragostita, visatoare si zambitoare. Mai mult nu pot sa scriu pentru ca acum parca toate mi s-au sters din minte.

Replica: Laura, by olteanu rodica (741 mesaje), la 28-12-2008

am intrat zilnic sa citesc ce scriu fetele si sa-mi dau seama ce s-a intamplat, despre ce tragedie putea fi vorba in familia ta. De la moartea mamei mele, acum patru ani nu am mai simtit atata tristete. Nu mi-am putut gasi cuvintele potrivite sa-ti scriu. Doamne, cat mi-as fi dorit sa nu fie vorba de Floricica! Iarta-ma, nu pot sa scriu mai mult, este prea dureros.

Replica: Nici o clipa nu m-am gandit by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 28-12-2008


ca este vorba despre Floricica. Imi pare sincer rau. Azi dimineata cand am citit, nu mi-a venit sa cred. Am inchis calculatorul, am revenit abia dupa amiaza.

Nu stiu ce sa-ti scriu. Considera ca sunt langa tine si impreuna varsam o lacrima pentru Floricica. Dumnezeu sa-i dea linistea si pacea de care avea nevoie, departe de relele omenesti, iar pe tine sa te intareasca si sa devii luptatoarea dintotdeauna.

Replica: Laura, by Sorescu Minerva (2095 mesaje), la 28-12-2008

Citat:
cum as putea sa iti multumesc, Gargarita Venetiana?

daca am reusit sa-ti aduc putina bucurie-n suflet, mi-ai multumit deja!

Iti doresc ca timpul si uitarea sa-ti aduca pace si liniste in suflet.
Te sarut si te imbratisez.

Replica: Laura, by Pricopie Ioana (387 mesaje), la 28-12-2008

nu mai am cuvinte. Am intrat azi pe forum si mi s-au adeverit cele mai rele temeri. Cand ai pomenit de o tragedie in familie, ceva in mine mi-a soptit ca Floricica a plecat in lumina, dar m-am impotrivit cu toata fiinta. Am sperat mereu ca m-am inselat, ca Floricica este inca printre noi. Nu sunt atat de priceputa in a ma exprima, dar vreau sa stii ca trimit mereu gandul cel bun la tine si il rog pe Dumnezeu sa-ti dea puterea de a trece peste aceasta grea incercare. Eu personal cred ca durerea pe care o ai tu in suflet nu va trece niciodata, doar se va estompa cu timpul.
Nu stiu ce sa-ti mai spun, dar te imbratisez din toata inima. Iar pe Mihaita il rog sa-ti sarute mainile si ochii care au varsat atat de multe lacrimi. Pe Floricica o voi pastra mereu in amintirea mea, nu stiu cum sa ti-o descriu, dar stiu ca ai fi de acord cu imaginea ei din sufletul meu.
Te sarut draga mea si te rog sa faci o minune!
Cu mult drag,
Ioana

Replica: Laura, by Doruletz Mic (1007 mesaje), la 28-12-2008

o lacrima pentru Floricica. Unii cauta comori, ea a cautat iubire. Fii binecuvantata pentru cata iubire am simtit numai eu ca i-ai daruit.
Nu uita: Life`s Railway to Heaven





Replica: O floare by Bica Nistor (1269 mesaje), la 28-12-2008

pentru tine, Laura.
Nu stiu daca eu as fi putut aloca atata rabdare, daruire si iubire pentru cineva care nici macar nu imi era ruda. Ai toate motivele sa fii impacata cu tine.
Pe Floricica, o voi intalni, probabil cand si eu voi ajunge intr-o stea. Pana atunci, ii urez odihna in Raiul Mireselor Domnului.


Replica: Regret by Oana Stancu (355 mesaje), la 28-12-2008

plecarea Floricicai si o regret, in primul rand pentru tine. Am inteles ca ea era un etalon al minunii pe care ti-o doresti si pe care ti-o doresc. Dumnezeu s-o odihneasca!
In ceea ce te priveste pe tine, cred ca trebuie sa fii deosebit de atenta. Nu stiu ce ti-au spus medicii ce te-au ingrijit, dar starea descrisa de tine nu este o forma de tetanie. Este mai curand o forma de catalepsie care poate avea si alte motive decat stresul puternic prin care ai trecut. Iti sugerez sa faci totusi un RMN cat mai curand.
Iti tin pumnii, Laura.

Replica: Laura, by Parvu Irina (61 mesaje), la 29-12-2008

sunt alaturi de tine, si eu zambesc ca sa poti si tu zambi.

Replica: Laura, by Niculescu Greta (49 mesaje), la 29-12-2008

eu scriu mai rar si poate nici nu ma cunosti, dar citesc ceea ce scrii tu aici. Tragedia din familia ta, ar marca pe oricine, cum sa nu fii afectata? Vreau doar sa stii ca numai timpul va lipi ranile tale. Eu sunt coplesita si nu prea stiu cum as putea sa te ajut. Daca aduc si eu un zambet, rasare putin soare pe strada ta?

Replica: Laura, by Adelina Felicia Agachi (85 mesaje), la 30-12-2008

iti urez sa-ti fie usoara trecerea peste an!
La multi ani cu sanatate!


Replica: Doar, by Patruleasa Jeni (182 mesaje), la 30-12-2008

un gand: de 2009 ori, sanatate. Este tot ce iti doresc, Laura.

Replica: Laura, by Rosculet Adnana (249 mesaje), la 30-12-2008

te strang in brate ca pe un copil mic si te legan cu dragoste de sora si te alin cu maini de mama. Un an plin de lupta ia sfarsit pentru tine. Este un an in care ai iesit victorioasa in lupta cu implacabilul si, se pare, ca tu vei fii marturia ca minunile ni se intampla macar o data in viata.
Cu prietenie de Gargarita,
Adnana

Replica: Laura, by 0lteanu Emilia (586 mesaje), la 31-12-2008

te imbratisez si te astept aici. Dumnezeu sa te ajute si sa-ti redea zambetele, iar in anul ce vine sa uiti de necazuri si sa redevii Laura cea puternica.

La Multi Ani!

Replica: RodiMar, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 31-12-2008


in aceste momente, cand iti scriu, ascult muzica indragita de Floricica. Sunt pe laptopul ei si incerc sa salvez pe un DVD ceea ce a fost Floricica. Baiatul meu cel mare a incercat acum cateva zile sa faca acest lucru, dar l-am gasit prabusit pe laptop, plangand in hohote. Norocul copiilor ca se vindeca repede. In seara aceasta, impreuna cu iubita si prietenii vor trece pragul in noul an, intr-o cabana din Banat. Nu am inteles de ce au ales Banatul. Poate spera sa gaseasca mai multa zapada acolo pentru ca am vazut ca si-a luat si schiurile cu ei.
Baiatul meu cel mic isi face Revelionul cu iubita si grupul de prieteni, tot la munte. El este pe alt munte: Ceahlau. Mi-a trimis prin telefon doua fotografii superbe din zona. Pacat ca nu stiu cum sa descarc imaginile.
Eu?
Banuiesc ca spovedania catre voi a avut un efect bun asupra psihicului meu. Cuvintele voastre mi-au atins acea coarda interioara a sufletului meu ranit si au adus alinare.
Da, RodiMar, m-ai tinut de mana si eu am stiut asta. Sotul meu, mai mereu, cand trece pe langa mine, imi ia mainile intre mainile lui si mi le freaca energic ca sa se incalzeasca. Abia citisem ce ai scris tu aici si m-am sculat, indreptandu-ma spre bucatarie. M-am ciocnit de sotul meu la iesirea din living si cand mi-a luat mainile intre mainile lui m-a atentionat ca am mainile calde. M-a intrebat cu un zambet cine mi le-a incalzit si i-am raspuns, tot zambind (cu gandul la tine):
- O prietena m-a tinut de mana.

Citat:
a fost cea mai fericita din viata ei.

Si din viata mea, RodiMar. Mama mea cerea mereu dreptul de a veni ea sa ingrijeasca de dieta Floricicai. Am refuzat-o pentru ca imi facea placere sa am grija de ea, sa ma simta alaturi de ea, total. Stiu ca-i facea placere sa ii zambesc si imi cerea sa ii zambesc, ori de cate ori ma vedea ingandurata. Mai stiu cat ii era placut momentul in care o masam pe picioarele ei mici, de fetita sau cand o pieptanam, incet cu peria ei din os.

Citat:
Lina a fost alaturi de tine

Banuiesc ca Lina este mana intinsa a Providentei, asa cum spui. Altfel cum sa-mi explic ca in momentele cele mai grele ale vietii mele a fost langa mine? Am vrut sa ii spun ce simt pentru ea, acum cateva zile, si i-am zis ca as vrea sa o visez cand dorm ca sa pot sa-i multumesc. Raspunsul ei nu m-a uluit, dar a continut implicit si o urare de viata lunga:
- Tu, Laura sa ma visezi dupa ce mor si atunci sa stii ca o sa mi te-arat ca sa-ti spun sa traiesti sanatoasa!

Si pentru ca ascult Lou Bega: Baby keep smiling (inregistrat de Floricica la mijlocul lui noiembrie), iti zambesc in numele ei si al meu si iti urez Un an nou fericit, prietena mea draga.

Replica: Elena, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 31-12-2008

si eu am fost la cimitir la Floricica pentru a implini datina pomenirii. Lina a luat un bradut parasit din piata (bietii de ei! au fost sacrificati degeaba. Comerciantii nu i-au vandut si i-au aruncat la gunoi), l-a infipt langa mormantul Floricicai si l-a umplut cu daruri pe care le-am agatat impreuna pe crengutele lui: mere, pungi cu dulciuri, pungute cu cate o banana sau o portocala, colacel ambalat in ceolofan. Am banuit-o pe Lina ca a devenit sensibila si ca pungutele sunt opera ei. Se pare ca toata cazna de a aseza fiecare fruct in punguta de ceolofan si de a le agata funda rosie, a fost opera vecinicai mele. Colaceii, inclusiv iedutii au fost facuti de soacra mea, din aluat de cozonac. Pungile cu bomboane si cu ciocolati mici au fost alese de baietii mei.
Dupa ce preotul a terminat slujba, noi femeile ne-am ocupat de impartirea pomenii: cozonac, coliva, fructe si un pahar cu vin pentru cei ce au spus ca le este foame, in cimitir.
Bradutul a fost ridicat de barbatul Linei intr-o furgoneta si dus la o casa de copii orfani, ingrijiti de un paroh in varsta.
Mancarea din castronele, am dus-o la batranii singuri (o prietena a procedat la fel, in vara cand a facut pomenirea pentru mama ei si ni s-a parut o idee buna). M-am infiorat de singuratatea lor. Au vrut sa ne sarute mainile cand le-am dat cozonac facut in casa de soacra mea. O fractiune de secunda mi s-a parut ca o vad pe Floricica printre batranele garbovite de varsta.
Citat:
Ieri am fost cu parintii la cimitir sa aprind lumanari pentru cei ce s-au dus si langa lumanarea bunicii este una aprinsa si pentru Floricica ta.

Iti multumesc pentru lumanare. Sa ai intotdeauna lumina in inima si fie ca lumina aceasta sa te ajute sa fii mereu sanatoasa. Tot ea sa te ajute la examenele ce bat la usa, dar si la implinirea visului tau.

Si cum mi-am amintit ca esti indragostita, iti doresc sa iubesti si sa fii iubita mereu. Iar eu cand imi aduc aminte de iubire, zambesc.
Iti zambesc si tie, Elena si iti urez un an nou fericit!

Replica: Maria, by Laura Brasoveanu (909 mesaje), la 31-12-2008


Citat:
nu ai avut destul timp sa o ajuti.

Cred ca timpul ramane acelasi tiran sau poate toate au inteles. Nu mi-a trecut niciodata prin gand sa o iau pe Floricica la mine, inainte de a face acest pas. Faptul ca ne multumea de fiecare data pentru ca baiatul nostru este alaturi si ca o ajuta si ii umple clipele de singuratate, nu m-a facut sa banuiesc ca boala ei va reveni asa de virulent. Stiam ca o noua tura de citostatice o va omori si de aceea am ales sa o aduc langa mine ca sa realizam impreuna o minune. Se pare ca Domnul i-a trimis alt gand sau poate a vrut sa faca o altfel de minune cu ea. Altfel nu imi explic de ce imi vin atatea semnale de la ea: oameni pe care nu am cum sa ii cunosc pentru ca numai Floricica i-a cunoscut, ma suna si dupa cuvintele de compasiune, aud intamplari in care sau prin care aceasta fiinta delicata a lasat un semn in inima lor. Si un zambet.
Asa ca zambesc si eu, Maria si iti urez un an nou, fericit, indiferent pe ce meridian al lumii esti!

P.S.
Citat:
Ii urez multa sanatate lui nea Stefan.

Sa stii ca nea Stefan se simte bine, dar are doliu in inima. In seara aceasta nu a mai organizat in barul lui, Revelion pentru adolescentii din cartier, ca in alti ani.

_________________
Laura - Invata sa ai mereu un zambet ascuns in inima pentru un prieten.
E asa ciudat ca mai gasim timp pentru ura
Cand viata toata, abia e-o picatura.
Ca nu culegem flori si nu zambim,
Noi, care, atat de repede, murim.


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
Afiseaza mesajele de la anteriorul:  Sorteaza dupa  
Scrie un subiect nou Raspunde la subiect  [ 365 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ... 37  Urmatorul

Ora este UTC + 1 [ DST ]


Nu puteti scrie subiecte noi in acest forum
Nu puteti raspunde subiectelor din acest forum
Nu puteti modifica mesajele dumneavoastra in acest forum
Nu puteti sterge mesajele dumneavoastra in acest forum

Cautare dupa:



Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB Romania