Dragele mele, Dalina si Marina, va multumesc pentru vorbele voastre venite din adancul inimilor voastre frumoase. Stiti sa semanati atatea sentimente speciale in sufletul meu incat simt nevoia sa ma rog ca Cerul sa va aduca de mii de ori ceea ce mi-ati adus mie prin cuvintele acestea minunate.
Va pup dulce.

Cu multi ani in urma, dupa ce in familia noastra intrase fiul nostru, am intalnit o persoana remarcabila ce m-a ajutat sa imi stabilesc directii in viata, dar mai mult decat atat m-a indrumat cum sa-mi cresc copilul, prin propriul exemplu. Pe scurt, in detrimentul propriilor ei interese, venea si statea cu orele langa baiatul meu, imi arata cum trebuie sa continui sa il ingrijesc pe micutul meu autist. Uneori ma simteam sufocata de prezenta ei, dar marele meu noroc a fost faptul ca am stiut sa ma stapanesc pentru ca astazi nu as fi ajuns atat de departe in relatia cu baiatul meu drag. Ea a fost scanteia in multe din actiunile mele si trebuie sa recunosc ca niciodata nu i-am multumit.

Intr-una din noptile mele albe, urmarind modelele de la Rogoblen, am fost uluita sa descopar un goblen ce ii seamana izbitor prin atitudine. Rasata, eleganta, usor pretioasa, intotdeauna pusa la punct, chiar pedanta, cu ochii aceea reci si totusi profunzi, - nu era nici un dubiu. Contesa Varvara semana izbitor cu fiinta aceasta. Iata de ce am ajuns sa lucrez acest goblen in putinele mele clipe libere.



Imi pare rau ca am trunchiat imaginea, dar am facut fotografia pe cateva hartii ce apartin prietenei mele, imediat dupa ce i l-am inmanat.

Stiu ca uneori va intrebati daca merita sa ne daruim munca, ochii si inima ce le aducem tribut fiecarui goblen. Ei bine, la mine, lacrimile ce au inceput sa curga din ochii ei cand a vazut goblenul mi-au spus ca fiecare punct ce-l alcatuieste este prea putin fata de recunostiinta ce am simtit-o venind dinspre ea.
Dupa ce am iesit din blocul ei, m-am asezat pe scari si am inceput sa plang. Am plans mult, pana m-am simtit racorita de toate gandurile pe care i le-am adresat in tinerete, de toate refularile mele interioare vizavi de ea. Noroc ca era noapte si nu m-a vazut nimeni cum m-am urcat in masina de parca eram beata. Am ajuns acasa, am facut un dus si m-am bagat in pat. A urmat o noapte alba in care am rememorat cator oameni le-am gresit pana acum am viata. Le-am cerut iertare in gand la fiecare si am cerut iertare si lui Dumnezeu.
Buddha spunea cu sute de ani in urma: a tine manie este ca si cum ai apuca cu mana goala niste carbuni incinsi cu intentia de a-i arunca spre cineva. In final tot tu esti cel ranit.
M-am sculat vindecata. Cu alte cuvinte, pot spune ca datorita aceste contese sunt vindecata de manie.

Ramona, fiecare cuvintel pe care il spui este o pilda pentru mine. Iti multumesc ca impartasesti cu noi gandurile si experientele tale.
Contesa este deosebita prin frumusete si atitudine. De multe ori ma uitam la acest model cu jind, dar acum vazandu-l lucrat m-am convins ca merita fiecare punct. Cat despre gestul tau si multumirea pe care ai primit-o, nu pot decat sa ma inclin in fata ta.

O calda imbratisare,

Draga mea Ramona, ma plec in fata maiestriei tale cu care ai cusut acest deosebit model, dar mai ales in fata unui inger venit pe pamant pentru a aduce caldura si speranta in sufletele oamenilor.
Cred ca Supa de pui pentru suflet de femeie, cu toate cele 101 povestioare, este un mic copil pe langa ceea citesc despre trairile tale.
Ii multumesc Bunului Dumnezeu pentru mi-a dat aceeasta daruire de a coase goblen. Prin aceasta pasiune am intrat pe forum si aici am intalnit persoane minunate cu suflete de ingeri, ca tine. Esti un exemplu pentru mine, de lupta cu viata si obstacolele ei.
Am o vecina care trece prin ce treci tu cu baietelul tau. Mai vine cu el la gradinita unde este Riana, ca sa socializeze cu copii. Aceasta familie nu a putut avea copii. Dupa ce s-au chinuit ani de zile pe la doctori s-au lasat pagubasi. Si au infiat un baietel micut. Dupa o perioada, au constatat ca este ceva neinregula. Si au aflat adevarul. Acum baietelul este marisor si ei isi duc crucea.
De cate ori o vad pe aceea mamica cu baietelul ei, ma gandesc la tine si un nod in gat mi se pune.
Iti doresc sa ai putere si speranta. Sigur cand vei fi la ingeri, vei fi un inger pazitor.
Imi sterg o lacrima rebela ce da sa cada, si te imbratisez cu mare drag.
Cu un gand bun,

Draga mea, Nico, pildele le-am preluat si le dau mai departe. Nu inainte de a retine lectia. Tot ceea ce am retinut este ca aceasta penitenta trebuie sa o fac pana ma simt in armonie cu mine. Fie urmare a celui de-al treilea job, fie urmare a insomniilor mele rebele, timpul pe care il aloc acestor exercitii este suficient cat sa pot vorbi cu mine, cu cei carora le-am gresit si cu Dumnezeu, cat sa ma simt mai bine macar in ziua urmatoare.
Am descoperit ca tornada din mine a facut multe victime. Prima dintre ele este sotul meu pe care cand l-am intrebat de cate ori i-am gresit mi-a spus ca niciodata. La vederea zambetului meu neincrezator m-a asigurat ca spune adevarul pentru ca el ma iarta imediat. Vezi ce pilda de comportament aveam langa mine fara sa stiu?

Gestul si multumirea au fost factorul declansator a intelegerii proverbului din familia mea, cine seamana vant, culege furtuna. Cred ca era nevoie de acest gest ca sa inteleg cuvintele lui Buddha.

Iti doresc armonie in suflet si te pup dulce. Pup si manutele lui Alexandrel.

Draga mea, Dalina, eu inca ma simt tributara cartilor din seria Supa de pui, unde experientele de viata abunda spre dezvoltarea noastra spirituala.
La momentul in care ne-am adoptat baietelul, stiam ca este autist. Atunci, impreuna cu sotul meu am stiut ca avem de dus impreuna o cruce. Acesta este si motivul pentru care am evitat sa avem proprii nostri copii. Ni s-a parut nedrept sa dau nastere la copii pe care sa ii oblig sa aiba grija de puiutul meu dupa ce eu voi pleca la Lumina. Pe de alta parte, ne-am facut socoteala ca nu i-am fi putut acorda tot sprijinul nostru (prezenta fizica langa el, implicare emotionala si materiala).
Nu trebuie sa ti se puna un nod in gat pentru ca si un autist poate invata sa se descurce in viata de unul singur. Cand era mic, invatase sa mearga la un adapost de caini unde isi avea prietenul imblanit. Ii punea lesa si-l priponea sub un copac. Facea curat in cusca, spala cu apa multa si cimentul si vasele de mancare si apa, aducea apa rece si apoi umplea un bol cu mancare si il hranea. Cu delicatete ii punea botnita si apoi se plimba vreo doua ore cu el prin parc. La intoarcere, cu manutele lui mici peria patrupedul si il alinta. Of, ce tragedie cand prietenul lui a murit!
Eu sigur nu sunt un inger pe pamant, dar cu siguranta baiatul meu este. Si fizic (chipul lui are tot trasaturile angelice), dar si prin trairile lui interioare. Imi doresc insa sa pot fi un inger pazitor, acolo Sus, pentru cand puiul meu va avea nevoie de mine.
Sa stii ca sunt un om plin de speranta si un monument de rabdare cand vine vorba de Angel (vezi, pana si numele ii este predestinat).
Iti multumesc pentru cuvintele tale si te pup dulce. Pup si manutele comorilor tale.

Ramona, Contesa este superba asa cum este si gestul facut de tine.
Sunt sigura ca acolo sus cineva te iubeste si te va ajuta mereu.
Ma plec in fata ta si-ti doresc tot binele din lume pentru ca il meriti.

Ramona, iti multumesc pentru drumul relevat.

Buddha spunea cu sute de ani in urma: a tine manie este ca si cum ai apuca cu mana goala niste carbuni incinsi cu intentia de a-i arunca spre cineva. In final tot tu esti cel ranit.



Multumesc Ramona.
Pupici multi si dulci.

Ramona, gestul tau este monunat.
Te felicit din suflet pentru asta.
Te pup.