Topic: S.O.S. by Oana Stancu (356 mesaje), la 17-09-2006

http://www.crystina.ro/

Timpul stee un lux pe care nu toti ni-l permitem.

Acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Viata se intruchipeaza intr-o granula infima de polen auriu dus care incotro de vant, cateodata in locuri sublime, alteori in locuri reci, amortite, infricosatoare precum un pat imbacsit de spital.

13 martie 2006 este ziua in care am crezut ca timpul meu a inghetat: am fost diagnosticata cu leucemie acuta mieloida
(LAM-M2), o boala foarte severa, ce se localizeaza in maduva osoasa. Este o boala fatala daca nu este tratata, dar si in timpul tratamentului exista riscuri crescute de deces.
La internare boala era in stadiu avansat, peste 60% din maduva osoasa era afectata, astfel ca tratamentul de chimioterapie a fost demarat. Curele de chimioterapie au fost greu de indurat fizic si psihic iar ultima, care a fost inceputa pe 19 mai 2006, a fost cea mai grea fiind conectata la perfuzie 5 zile 24 h/zi. Fiecare sedinta de chimioterapie s-a finalizat cu febra mare, infectii, hemoragii.
Insa iubirea si grija celor dragi si a cadrelor medicale mi-au refacut treptat aripile crezute sfaramate, speranta mea s-a aprins si mai puternic, credinta in Dumnezeu si in victorie s-a fortificat. Spitalul a devenit casa mea timp de 10 saptamani, iar suferinta o parte fireasca din corpul meu. Dar taria sufletului m-a mentinut pe linia de plutire; in delirul febrei nu vedeam decat un sfarsit fericit: vindecarea.
Si astfel o batalie am castigat, am ajuns la remisie, etapa ce-mi permite sa fac transplant de maduva, solutia mea de a trai.
Acum lumina increderii mele se indreapta spre spiritul de solidaritate si generozitatea celor care cred in si iubesc
tineretea, veselia, viata.