Sfinţii Părinţi ai Bisericii o numesc pe Sfănta Fecioară Maria Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Împărăteasa Florilor, ea fiind floarea cea mai aleasă dintre flori care l-a născut şi purtat în braţe pe Domnul Iisus Hristos.

În acatiste şi în rugăciuni noi creştinii o numim pe Maica Domnului Floarea cea mai aleasă şi înmiresmată. În anul 1999 când Papa Ioan Paul al doilea a vizitat România, a numit ţara noastră cu numele de Grădina Maicii Domnului. Acest fapt nu este întâmplător, pentru că tradiţia poporului nostru cât şi în limbajul popular mai multe flori şi plante poartă numele Maicii Domnului, având un efect tămăduitor pentru bolile trupeşti şi sufleteşti.

Cea mai cunoscută plantă numită popular palma Maicii Domnului sau caprifoiul sau salvia a fost cunoscută încă din vechime având mari proprietăţi vindecătoare pentru multe boli şi afecţiuni. Un vechi proverb roman spunea: ,,Cum să moară omul, dacă are salvie în grădină. “ În tradiţia populară se spune că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datoresc Fecioarei Maria, care fugea cu Pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Fecioara Maria a cerut florilor de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost salvia, care a adăpostit-o printre bogăţia de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Drept mulţumire Maica Domnului a binecuvântat-o zicându-i: ,,De astăzi înainte şi până în veşnicie, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte aşa cum ai făcut tu pentru mine.”

De atunci caprifoiul (salvia), lonicera înfloreşte în fiecare an pentru salvarea şi ajutorarea oamenilor, fiind ocrotită de mâinile Sfintei Fecioare Maria. Palmele Maicii Domnului ne ocrotesc şi ne vindecă de multe boli şi suferinţe trupeşti şi sufleteşti, care se abat asupra noastră.




Brâul Maicii Domnului (asplenium trichomanes) este o plantă de grădină verde deschis sub forma unor ghirlande de frunzuliţe de formă ovoidală, care o împodobesc pe toată lungimea ei. Este plantă medicinală.



Lacrima Maicii Domnului sau Hoya este o floare delicată de culoare alb roziu, care se cultivă în grădină (dar iarna se aduce in casa) şi încântă privirea tuturor iubitorilor de frumos. Cu acelaşi nume de lacrimile Maicii Domnului mai creşte o plantă prin locuri sălbatice şi pietroase numită ştiinţific coix lacrima jobi. Aceasta face nişte flori lunguieţe verzi alburii, care când se usucă se solidifică. Din aceste bobiţe creştinii îşi fac metanii.



Dorul Maicii Precista, numită ştiinţific asplenium trichomanes, este o planta înaltă cu forma spicată, de culoare verde închis, având frunze late şi ascuţite, creşte în sălbăticie pe lângă lacuri. Este folosită ca plantă medicinală.



Floarea Sfintei Mării, numită ştiinţific aster salignus este o plantă de culoare verde închis, ca re face flori albe asemănătoare margaretelor dar mai mici, creşte în sălbăticie dar este plantată şi în grădini. Este folosită şi ca plantă medicinală.



Iarba Sfintei Mării, numită ştiinţific hierochloe odorata este o plantă având formă de iarbă verde deschis cu frunzele late şi flori verde descis spre slburiu sub formă de ciorchine. Creşte în sălbăticie şi este folosită ca plantă medicinală.



Braul Maicii Domnului (phalaris)



Inima Maicii Domnului, numită ştiinţific dicentra spectabilis este o plantă de ghiveci şi de grădină având frunze treflate ascuţite de culoare verde deschis şi face flori sub forma unor inimioare de culoare roz violet iar la vârf albe, aşezate sub forma de ciorchine. Este o floare deosebit de frumoasă de care oamenii se bucură în casele şi grădinile lor.



Papucul Maicii Domnului, numită ştiinţific cypripedium calcedus, este o plantă de ghiveci cu frunze late şi scurte ascuţite spre extremităţi de culoare verde deschis, care înfloreşte din abundenţă având flori de culoare galben portocaliu, pe margini grena spre maroniu de forma unui condur medieval. Este o floare foarte frumoasă şi foarte apreciată nelipsită din casele oamenilor.



Părul Maicii Domnului, numită ştiinţific adrianthum capillus veneris, este o plantă care creşte în sălbăticie pe locuri pietroase. Are culoarea verde deschis şi forma unor ciorchini lungi de frunzuliţe ovoidale crestate pe margini. Este folosită ca plantă medicinală.



Sursa: http://www.por-sannicolaumare.ro

Izma Maicii Precista (Balsamita major).

Lacrimile Maicii Domnului (Coix lacryma jobi). Din bobitele ei se fac metanii sau rozariu.

“Trandafirul din Jericho (Rose of Jericho) provine din regiunile desertice ale Iordaniei si Israelului si se mai numeste planta Invierii. Se povesteste ca Fecioara Maria plecând din Nayahareth înspre Egipt în căutarea unui adăpost a binecuvântat această plantă astfel dăruidu-i viaţă vesnică.
Totodata datorita acestei intamplari i se mai spune si “Trandafirul Sfintei Maria” si “Mainile de rugaciune ale Mariei” , ,,Planta Invierii”.
Este simbolul norocului, dragostei si frumusetii. Un adevarat miracol al naturii.
Cine vede pentru prima oara Trandafirul din Jericho, nu va crede ca este posibil ca acest ghem, aparent fara viata, sa se transforme in cateva ore intr-o planta verde, catifelata.
Daca vreti sa lasati acest “ghem” sa se desfaca, puneti-l intr-un vas intins cu apa (usor calduta), astfel incat radacina sa fie in apa. Totdodata prin stropirea plantei cu apa calduta se urgenteaza invierea ei. Dupa cateva ore, planta se deschide si devine verde. Apa se schimba zilnic. Trandafirul de Jericho se poate lasa in apa timp de 5-6 zile.
Aceasta planta de desert are nevoie de foarte putina apa. De aceea, dupa aceasta perioada in care a fost tinuta in apa, planta are nevoie de o perioada fara apa. Pentru aceasta, trandafirul se va scoate din apa si se va pastra uscat, timp de 3-4 saptamani.
Procesul este repetitiv, astfel incat dupa aceasta perioada de “odihna”, “ghemul” poate fi readus la viata din nou. In stare uscata, trandafirul se pastreaza zeci de ani, astfel se poate transmite din generatie in generatie pastrandu-si aceleasi proprietati.
Trandafirul din Jericho are si utilitate practica. In stare umeda, absoarbe fumul de tigara si imbunatateste aerul. In stare uscata, indeparteaza insectele daunatoare din locul in care este pastrat. Se spune ca are un rol in diminuarea insomniilor, atunci cand este pastrat sub pat in dreptul capului.
Trandafirul de Jericho are proprietati miraculoase. Casa care ingrijeste aceasta planta va avea parte de iubire, liniste si bunastare.
Apa in care a stat Trandafirul de Jericho timp de o zi este imprastiata prin casa pentru a absorbi energiile negative si pentru a proteja membrii familiei.“

Fecioara Maria, Regina Rozariului

“Bucură-te, plină de har, Domnul este cu tine!” Cu aceste cuvinte îngerul salută Fecioara din Nazaret. Şi tot cu aceste cuvinte noi am invocat-o pe Sfânta Fecioară Maria de multe ori în diverse momente ale vieţii noastre.

În evul mediu, atunci când poporul şi chiar o bună parte din călugări nu au mai cunoscut limba latină în care se recita Breviarul şi nici nu au mai ştiut carte ca să poată citi cei 150 de psalmi ai Breviarului, psalmii au fost înlocuiţi cu 150 de Tatăl nostru apoi 150 de Bucură-te Marie, servindu-se pentru a le număra de boabele înşirate zece câte zece pe o aţă sau de nodurile făcute pe o sforicică. Aceasta este geneza formării rugăciunii Rozariului. Încetul cu încetul a luat forma actuală. Ea a devenit psaltirea, breviarul oamenilor simpli, iar astăzi este una din cele mai preţioase rugăciuni a Bisericii. Sfânta Fecioară cere la Fatima în 1917, ca între decade să se intercaleze rugăciunea: “O, Isuse iartă-ne păcatele…”. Rozarium este un cuvânt latin şi poate fi tradus cu coroană de trandafiri sau cu grădină de trandafiri. Şi aşa cum într-o grădină de trandafiri găsim trandafiri de diferite culori şi în Rozariul Maicii Domnului găsim trei grupuri de câte cincizeci de trandafiri care exprimă bucuria, durerea, slava.

Comemorarea de astăzi ( 1 January 2007) a fost instituită de Sfântul Părinte Papa Pius al V-lea, pentru a aminti victoria obţinută în 1571 la Lepanto, prin care au fost îndepărtate gravele ameninţări la adresa credinţei creştine din partea turcilor. Această victorie s-a datorat mijlocirii Sfintei Fecioare care era invocată la Roma şi în toată lumea creştină prin rugăciunea sfântului Rozariu. De atunci această rugăciune a fost recomandată în mod constant de Pontifii Romani în mai bine de douăzeci de documente şi enciclici.

În această lună, pe care Biserica o dedică cinstirii Maicii noastre cereşti mai ales prin această devoţiune mariană, trebuie să ne întrebăm: iubim noi sfântul Rozariu? Face Rozariul parte din viaţa noastră? Cum contemplăm noi fiecare dintre mistere? În faţa atâtor dificultăţi în care ne zbatem adesea, în faţa marii nevoi de ajutor pentru apostolat, pentru a duce înainte familia noastră şi a o apropia mai mult de Dumnezeu, nu putem uita că la fel ca şi în trecut şi astăzi Rozariul trebuie să fie arma noastră puternică pentru a învinge în lupta interioară şi pentru a ajuta toate sufletele.

Poate vă puneţi întrebarea, de ce Rozariul este aşa de important? Mulţi spun că este lung şi monoton şi se întreabă: Oare nu se poate înlocui cu o altă rugăciune mai scurtă care să fie tot atât de eficientă? De ce este important? Pentru că este rugăciunea pe care o preferă Sfânta Fecioară Maria. În numeroasele sale apariţii ea apare cu Rozariul în mână, se uneşte cu cei care îl recită şi-i îndeamnă pe toţi cu îngrijorare şi preocupare maternă: rugaţi-vă în fiecare zi Rozariul!

Este importantă rugăciunea Rozariului şi totodată eficientă, pentru că este o rugăciune simplă, umilă ce ne formează în mod spiritual conducându-ne la modestie, la blândeţe, la simplitatea inimii. Astăzi, Satana reuşeşte să învingă prin spiritul de mândrie şi de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu şi de aceea îi este groază de cei ce o urmează pe Maria pe calea modestiei şi a umilinţei. În timp ce această rugăciune este dispreţuită de cei ce se cred mari şi sunt mândri, ea este folosită cu multă iubire de cei mici ai Mariei: de cei săraci, de copii, de cei smeriţi, de suferinzi, de foarte mulţi credincioşi care s-au încredinţat Mamei cereşti. Oamenii mici şi simpli iubesc această rugăciune simplă, fiindcă o simt pe Maria aproape. Cei mici şi umili văd în Maria tovarăşa lor de viaţă, pe aceea care a străbătut ca şi ei acelaşi drum presărat cu mici bucurii, cu mari suferinţe şi cu speranţă de răsplată şi slavă la sfârşitul vieţii. Cei mândri şi dornici să se dea în spectacol nu înţeleg această rugăciune, o dispreţuiesc, considerând-o plictisitoare, monotonă. Este posibil! Pentru cine nu o iubeşte pe Maria. Rozariul este semnul iubirii. Când este vorba de o iubire autentică nu mai putem vorbi de monotonie şi plictiseală sau de ariditate sufletească. Cei care se iubesc cu adevărat nu se plictisesc să-şi spună zilnic acelaşi lucru: Te iubesc!

Rozariul, apoi, este o rugăciune pe care noi o facem împreună cu Maria. Când o invocăm să se roage pentru noi Ea împlineşte cererea noastră, unind rugăciunea sa cu rugăciunea noastră. Iar când cere Maria, obţine întotdeauna pentru că Isus nu poate spune nu la ceea ce îi cere mama sa.

Nu în cele din urmă putem spune că Rozariul este o rugăciune biblică. Este de fapt o sinteză a evangheliei, un rezumat al istoriei mântuirii. În cele cincisprezece mistere se desfăşoară, se derulează, lucrarea mântuirii noastre. Prin contemplarea misterelor sfântului Rozariu vom ajunge să înţelegem planul lui Isus ce se desfăşoară în toată viaţa sa, de la Întrupare la Paştele său glorios; şi astfel vom pătrunde tot mai mult în misterul mântuirii.
Padre Pio un călugăr capucin ce a primit stigmatele Mântuitorului, răspundea odată la întrebarea: La ce trebuie să mă gândesc atunci când recit Rozariul? – pe care i-o adresase o creştină. Atenţia, spunea Padre Pio, trebuie îndreptată spre Bucură-te Marie, adică spre salutul pe care îl adresezi Fecioarei, dar fără a pierde din vedere misterul pe care îl contempli. Ea a fost prezentă în toate misterele, a participat la toate cu iubire şi durere. Ea participă în continuare la ele când recităm Rozariul. Într-adevăr, misterele de bucurie, de durere, de slavă pe care le-a trăit Maria, noi le contemplăm împreună cu ea atunci când ne rugăm Rozariul.

Astăzi, sărbătorind-o pe Maria ca Regină a Rozariului, Biserica vrea să ne reamintească importanţa acestei rugăciuni şi să ne îndemne să-l recităm cu o reînnoită fervoare şi atenţie pentru că Rozariul este ca un lanţ uriaş de iubire şi de salvare cu care putem înfăşura persoane şi situaţii şi chiar să influenţăm desfăşurarea tuturor evenimentelor din timpul nostru.

Un tânăr a primit de la mama sa un rozariu pe crucifixul căruia era inscripţionat numele său. Fiind un dar de la mama sa tânărul îl purta tot timpul cu el şi nu era zi în care să nu mediteze misterele Rozariului. Dar într-o zi, fiind la o petrecere cu prietenii aceştia i-au descoperit rozariul şi au început să râdă de el. De ruşine tânărul l-a aruncat pe stradă. După câţiva ani un preot este chemat la căpătâiul unui bolnav ce era pe moarte într-un spital. Acel bolnav nu dorea să audă de preot, dar acesta a insistat. Ajuns la bolnav îl găseşte dormind şi aşteptând să se trezească începe să se roage Rozariul. Trezindu-se bolnavul şi zărind rozariul în mâinile preotului îl întreabă: “De unde aveţi acest rozariu? Preotul îi spune că l-a găsit acum câţiva ani în urmă pe stradă, iar de atunci oferă în fiecare zi câte o decadă pentru mântuirea sufletului celui care l-a pierdut. Bolnavul a început să plângă, spunând preotului că lui i-a aparţinut acel rozariu, povestind apoi cum l-a aruncat pe stradă şi renunţând astfel la rugăciunea pe care el a învăţat-o de mic şi-a pierdut credinţa căzând apoi în noroiul păcatului şi al viciului. După toate acestea bolnavul s-a împăcat cu Dumnezeu iar la scurt timp a murit fericit.

Iată un exemplu care ne arată puterea rugăciunii rozariului. Cu ea vom reuşi să descoperim cursele Diavolului, să evităm multe din capcanele sale şi putem să recuperăm întotdeauna de la el terenul pe care l-a cucerit; putem face să răsară germenii binelui în pustiul răului şi al păcatului.

Să iubim această rugăciune, să o spunem zilnic fără întrerupere, toată viaţa şi putem fi siguri că Diavolul nu va reuşi niciodată să ne învingă.

Petru-Bogdan RĂCHITEANU

Frumoasa incursiune in lumea florilor Maicii Domnului.
Stiam de Mana Maicii Domnului, avem la scara. Lacrima Maicii Domnului am vazut-o inflorita, este o splendoare. Noi ii spuneam ceara, popular.
Iti multumesc si te imbratisez cu mult drag.

Punerea in racla a braului Maicii Domnului

Potrivit traditiei, Apostolul Toma, nefiind prezent la inmormantarea Maicii Domnului, a primit Sfantul Brau ca dovada a invierii si inaltarii ei cu trupul la cer. Acesta a fost tesut de Maica Domnului din par de camila. Pana in secolul al IV-lea, Braul s-a pastrat la Ierusalim. Arcadie, fiul imparatului Teodosie cel Mare (379-395), aduce Cinstitul Brau la Constantinopol in 395.

In sec. al X-lea, in urma vindecarii sale miraculoase, imparateasa Zoe, sotia lui Leon cel Intelept, a brodat Braul cu fir de aur si l-a reasezat in racla daruita de imparatul Arcadie. Evenimentul reasezarii Braului in racla este pomenit, in calendarul ortodox, la 31 august.

Mai tarziu, in secolul al XIII-lea, trimisii regelui bulgar Ionita Caloian iau Braul de la Constantinopol. In secolul XIV, cneazul sarb Lazar I (1372-1389) daruieste Braul manastirii Vatoped din Muntele Athos. Dupa cercetarile altora, acest Brau a fost daruit manastirii de imparatul bizantin Ioan Cantacuzino (1347-1355).

Intre anii 1512 si 1520, domnitorul Tarii Romanesti, Neagoe Basarab, a innoit incinta manastirii Vatoped si a construit un paraclis cu hramul "Braul Maicii Domnului". Acesta a fost reparat in 1794 tot cu ajutoare romanesti, iar in secolul al XIX-lea Romania a daruit paraclisului o noua catapeteasma. De asemenea, racla de argint in care se pastreaza Braul la manastirea Vatoped a fost confectionata in secolul al XVIII-lea in Tara Romaneasca. Este vorba de fapt numai despre o parte din Brau, pentru ca alte doua parti ale acestuia au fost daruite in anul 1522 manastirii de maici Kato Xenias, situata la 50 km de Volos (Grecia).

Braul Maicii Domnului - tamaduiri

De-a lungul vremii, Braul Maicii Domnului a vindecat nenumarati bolnavi, in special de cancer, si a ajutat sa nasca femei care nu puteau avea copii. Tamaduirea acestora s-a produs prin purtarea in jurul braului a unei panglici care a fost atinsa de racla in care se pastreaza Braul Maicii Domnului. De asemenea, Cinstitul Brau a facut sa inceteze diferite epidemii: in 1813, Braul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus in Tara Romaneasca pentru indepartarea ciumei; in 1871 sultanul turc sub a carui protectie se gasea Muntele Athos dupa caderea Constantinopolului, a dus Braul in tara sa pentru indepartarea holerei; in 1894 Braul a fost dus la Kios, pentru a inlatura epidemia care lovise plantatiile de lamai si portocali.

In perioada 12-15 octombrie 2001, racla cu Braul Maicii Domnului de la manastirea Kato Xenias s-a aflat la Iasi cu ocazia hramului Catedralei mitropolitane - Cuvioasa Parascheva, 14 octombrie. Evenimentul a marcat totodata implinirea a 600 de ani de la recunoasterea Mitropoliei Moldovei de catre Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol (26 iulie 1401) si a 360 de ani de la aducerea la Iasi a moastelor Sfintei Parascheva (13 iunie 1641). Peste un milion de credinciosi au cinstit in acele zile la Iasi Braul Maicii Domnului, impreuna cu moastele intregi ale Sfintei Parascheva si cu fragmente din moastele Sfantului Gheorghe.

In perioada 1-10 septembrie 2007, racla cu Braul Maicii Domnului de la manastirea Kato Xenias, s-a aflat si in Arhiepiscopia de Alba Iulia.

Braul tesut si purtat de Maica Domnului a fost adus pentru prima data in Constanta in anul 2002 si pentru a doua oara in anul 2008.

Rugaciunea Braul Maicii Domnului

O rugaciune foarte puternica, care, daca este citita cu multa credinta are puterea sa alunge necazurile si bolile sa dezlege farmecele, blestemele si vrajitoriile. Inainte de a apela la puterea tamaduitoare a braului Maicii Domnului, crestinii trebuie sa mearga sa se spovedeasca, sa- si petreaca timpul lunea, miercurea si vinerea in post si rugaciuni, sa mearga la slujbe de dezlegari, iar duminica sa mearga la Biserica. Sfantul brau se citeste in fiecare zi, iar alaturi de el se citeste si Paraclisul Maicii Domnului.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este cu Tine, Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecului tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Prea Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi-n ceasul morţii noastre. Amin.
Sub milostivirea ta, scăpăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în necaz, ci ne izbăveşte din nevoi, una Curată şi Preamărită.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, apără, mântuieşte şi păzeşte pe robul tău (numele de botez) de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele, vrăjitoriile şi blestemele, ca întreg şi sănătos să fie robul tău. Amin.
Ca şi cu coroana luminată, Prea Curată de Dumnezeu Născătoare cu preacinstitul tău brâu, robul tău se încununează şi se luminează, bucurându-se şi în taină se veseleşte, Stăpână, strigând către tine:
Bucură-te, coroană cinstită şi cununa Dumnezeieştilor măriri;
Bucură-te, ceea ce eşti mărirea împlinirii, a veşnicei măriri şi veselii;
Bucură-te, prin care răsare bucuria,
Bucură-te, prin care piere blestemul;
Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;
Bucură-te, muncirea vrăjmaşilor celor nevăzuţi;
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de duhuri rele;
Bucură-te ceea ce ne curăţi de păcate şi de lucrurile spurcate;
Bucură-te, căderea dracilor;
Bucură-te, uşa mântuirii;
Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, cămara nunţii celei fără de sămânţă;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi;
Bucură-te, prin care cad vrăjmaşii;
Bucură-te, mântuirea sufletului meu;
Bucură-te, Maică Pururea Fecioară.
Dat-ai robului tău, Preamărită, tare îngrădire, pe acesta scăpându-l de toate primejdiile, cu dumnezeieştile lucrări nebiruit de vrăjmaşi păzindu-l şi care strigă către tine:
Tăria, puterea şi cuvioasa mea bucurie este Fiul tău şi Domnul, ca un bun şi milostiv.
Ca şi cu o cinstită coroană, cu brâul Tău, robul tău cu bună credinţă luminat fiind, încununat cu dumnezeiasca ta mărire, să-l mântuieşti ca pe un milostiv. Încinge pe robul tău, întărindu-l asupra vrăjmaşilor, ca să lupte nebiruit contra patimilor, celor ce-l muncesc şi nepătimire biruitoare dăruindu-i, ca pururea să Te preamărească pe Tine şi pe Fiul Tău şi să strige:
Iisuse, mântuieşte-mă pe mine păcătosul ca un milostiv.
Naşterea fără stricăciune şi fericire numai tu ai avut, preabinecuvântată, şi încingere de mântuire ai dăruit oamenilor, brâul tău cel sfânt, care până acum a rămas nestricat.
Dumnezeiască Maică prin care robul tău ia de la Dumnezeul nostru mare milă.
Cei între sfinţi părinţii noştri, mari dascăli şi ierarhi ai lumii: Vasile cel Mare, Grigorie teologul şi Ioan Gură de Aur, Atanasie şi Chiril şi toţi sfinţii Apostoli şi întâiul mucenic Ştefan, sfinţilor mucenici Gheorghe, Teodor Stratilat, Teodor Tiron, Dimitrie şi toţi sfinţii Mucenici şi Muceniţe. Sfinte Ioane Proorocule şi Înainte mergătorule, Botezătorul lui Iisus Hristos, Sfinţilor Prooroci: Moise, Avram, Ilie şi Elisei şi toţi sfinţii Apostoli rugaţi-vă Domnului pentru pacea, sănătatea, buna sporire şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele de botez), pentru apărarea şi mântuirea lui şi-l păziţi de tot răul şi necazul, de bolile şi durerile, de toate farmecele şi de toate vrăjitoriile. Inima se înmoaie, atingându-se cu călduroasă credinţă de brâul Fecioarei, încingându-se cu putere nebiruită împotriva patimilor necurate şi a vrăjmaşilor fără trupuri, nevătămat rămânând în veci. Brâul tău, întru bucuria inimii, cu cinste, toţi să-l purtăm, care le este spre ajutor tuturor credincioşilor de Dumnezeu Născătoare dă celui ce alunecă întărire, celor leneşi îmbărbătare, cârmuire celor ce înoată, celor rătăciţi întoarcere cu adevărat Curată Fecioară, Dumnezeiescul dar al preacinstitului Tău brâu tuturor celor ce au credinţă îl purtăm şi-l sărutăm, ne este ajutor în veci.
Sfinţilor tămăduitori fără de arginţă şi de minuni făcători, Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon, Emolae, Samson, Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleau, Trifon şi toţi sfinţii Mucenici, drepţilor părinţi Ioachim şi Ana, tu cuvioase părinte Nicolae, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru viaţa, sănătatea, buna sporire şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele de botez) şi pentru ca bunul Dumnezeu să-l păzească de tot răul, ca întreg şi sănătos să petreacă în veci.
Sfinţilor Evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan, Arhanghelii Mihail şi Gavriil, serafimii şi heruvimii, cu 318 părinţi sfinţi de la Niceea, şi toţi sfinţii pomeniţi în sfânta noastră Biserică rugaţi-vă Domnului pentru sănătatea, viaţa, pacea, buna sporire şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele de botez) şi pentru ca bunul Dumnezeu să-l apere şi să-l mântuiască de tot răul, de toate necazurile, de toate bolile şi durerile, de tot blestemul şi vrăjitoriile şi cu totul sănătos să fie şi întreg în veci. Amin.
De înşelătoria dragostei, a patimilor şi de vrăjmaşul ce-l ispiteşte cu greutatea păcatelor şi de cumplita lene, de robire, degrabă să mântuieşti pe robul tău, mult milostivă Fecioară Maria, ca singură apărătoare şi mântuitoare în veci. Amin.
Doamne miluieşte (de trei ori).
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Apărătoare, Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri aducem Ţie, noi robii Tăi, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi strigăm ţie:
Bucură-te, Maică, pururea Fecioară.
Şi acum și pururea și în vecii vecilor amin.
Preacinstitul Brâul tău ce a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor este cetăţii tale tărie nebiruită şi vistierie de bunătăţi neîmpuţinată.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie.
Stăpână, primeşte rugăciunea robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Prea Sfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Amin.