Plimbarea cu taxiul by Nicolae Orban (192 mesaje), la 10-05-2006 Acum douazeci de ani lucram ca taximetrist ca sa ma intretin. Camd am ajuns la 2:30 a.m., cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la parterul unei ferestre.
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni saraci care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa. Deci am mers si-am batut la usa. ,,Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de
statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii `40.
Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-a mai locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelouri sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
- Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina? zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
- Nu este mare lucru i-am zis eu.
- Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata.
- Oh, sunteti un baiat asa de bun! zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat:
- Ai putea sa conduci prin centrul orasului?
- Nu este calea cea mai scurta am raspuns eu rapid.
- Oh, nu conteza, spuse ea.
- Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil.
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori.
- Nu mi-a mai ramas nimeni din familie, a continuat ea.
- Doctorul spune ca nu mai am mult timp.
In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
- Pe ce ruta ati vrea sa merg? am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei locuiau cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata.
Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si statea acolo in intuneric, contempland in tacere.
Cum prima raza de soare s-a aratat la orizont, mi-a spus dintr-odata:
- Sunt obosita. Hai sa mergem.
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
- Cat va datorez? a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
- Nimic am zis eu.
- Dar trebuie si tu sa te intretii.
- Nu va faceti griji... sunt si alti pasageri, am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere.
- Ai facut unei femei in varsta un micut moment de bucurie, spuse ea.
- Multumesc.
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese. Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti.
Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri. Pentru restul zile de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura? Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?
Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.
Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.
Oamenii s-ar putea sa nu-si aminteasca exact ceea ce ai facut sau ceea ce ai spus, dar intotdeauna isi vor aminti cum i-ai facut sa se simta! S-ar putea sa ajuti lumea sa fie putin mai buna si mult mai intelegatoare prin simplu fapt ca vei spune despre experienta mea, celorlalti. Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam.
In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:
Ziua de azi este o zi speciala! Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata, acesta este singurul spectacol pe care il jucam.
Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fi tratat!Replica: Plimbarea cu taxiul by Geta Petrescu (12 mesaje), la 10-05-2006 Domnule Orban,
Dureros sfirsit pentru aceea femeie. Ati mai vazut-o sau mai stiti ceva despre dinsa?
Replica: Ce minunati by Jianu Elvira (196 mesaje), la 10-05-2006 sunt unii oameni...
Am ramas impresionata de gestul dvs. pe care il gasim tot mai rar.
Am si eu un tata batran pe care am fost nevoita sa-l transport acum 7 luni cu taxiul pe o distanta de vreo 500 metri. Numai ca primul taximetrist caruia m-am adresat - un tinerel - m-a refuzat din cauza distantei, chiar daca l-as fi platit ca pentru o cursa de 5 km. Bine ca m-a acceptat un alt taximetru si pretul a fost pentru 5 km. In conditiile in care eram i-as fi platit oricat...
Nu pot decat sa va admir pentru ceea ce ati facut.Replica: O viata by Mazilu Valentina (2 mesaje), la 10-05-2006
Se spune ca omul are 100 de vietii, insa, doar de una isi aminteste. Sunt sigura, ca batranica, isi va aminti de aceasta.
Replica: Un gand bun by Nicolae Orban (192 mesaje), la 11-05-2006
pentru toate persoanele ce au comentat mesajul postat de mine. Din pacate (pentru mine) nu eu am fost protagonistul povestii (am alta profesie) ci, altcineva. Povestea am preluat-o asa cum am gasit-o in computerul meu, salvata cu multi ani in urma. M-a marcat si m-a urmarit ani in sir si, acesta este motivul pentru care am simtit nevoia sa o transcriu si pe acest forum, unde exista ceva deosebit pentru ca ma simt bine si eu si sotia - este ca si cum as fi langa cineva foarte cunoscut. Subiectele (drept sa va spun, ma asteptam la altele) sunt atat de apropiate naturii mele si a sotiei mele incat am devenit cam dependenti de acest loc.
Am gasit si o imagine ce reda starea noastra de spirit, de astazi.
Replica: Plimbare by FRINCU FLORENTINA (10 mesaje), la 11-05-2006 Buna ziua, tuturor
Mi-a placut foarte mult povestea cu taxiul, de-ar fi asa de buni oamenii ca in acea poveste ce bine ar fi. Din pacate nu este chiar asa...
P.S. Imi place forumul foarte mult, este singurul forum la care m-am logat, mi-ar placea sa fie mai activ.
Replica: Ingerii by Admin TTT (3905 mesaje), la 11-05-2006 Se spune ca de fiecare data cand facem o fapta buna se mai naste un inger.
Atunci cand intind o mana de ajutor celui ce mi-l cere, eu cred ca am facut o fapta buna.
Daca am rabdare sa ajut sa traverseze strada o batranica cu picioarele obosite - am facut o fapta buna.
Daca m-am oprit si m-am aplecat asupra barbatului cazut langa o margine de bloc (pe care, cei ce-l ocoleau, il credeau beat) si am inteles de pe buzele lui Nitroglicerina, l-am cautat repede prin buzunare si i-am introdus pastilele sub limba - am facut o fapta buna.
Daca batranei din piata ce vinde floricele din gradina ei, mici si cam jumulite, i-am cumparat o paine impletita (este mai buna la gust si mai moale la dinti) pentru ca era tare vinetie in jurul ochilor - am facut o fapta buna.
Daca am hranit cainele comunitar - am facut o fapta buna.
De fiecare data sper sa se fi nascut un nou inger pentru ca noi oamenii avem nevoie de ei.
Tu cati ingeri ai creat?
P.S. Florentina pe tine nu te mai intreb: sunt convinsa ca in jurul tau roiesc ingerii!
Bine ai venit pe forum, Valentina!
Replica: Dragele by Robotica TTT (243 mesaje), la 12-05-2008 mele, joi ma suna prietenele:
Hai sa iesim la o pizza! Le zic ca acum incepe sa ploua, ca cerul este innorat si ca eu nu as vrea sa ies. Sunt catalogata baba, asa ca ma scutur repede de apelativ, alerg sa-mi dau putina culoare pe pleoape si pe obraji, un ruj pe buze si, prevazatoare, ma imbrac in blugi si cu o geaca subtire. In geanta mea in care incape jumatate dintr-o mercerie, arunc o caciulita tricotata de mine acum vreo 20 de ani si un ilic gros (facut de o matusa din toate resturile de lana, in toate culorile, pe care le avea ea prin casa, la un moment dat, - ilic pe care il folosesc iarna cand fac curat in masina).
Ajung la locul intalnirii: fetele - puse la patru ace, cu dressuri fine si pe tocuri. Tocmai ne sarutam de buna-intalnire cand bubuie primul tunet. Eu strig: Vine ploaia! Hai la tine ca stai mai aproape! Daria imi striga nu ne poate duce la ea ca nu are cu ce ne servi, - i s-a terminat si borsul de legume. Propun sa ne intoarcem cat putem de repede, fiecare la casa lui. Marga spune ca ea vrea totusi o pizza. In consens, mergem la pizzerie unde pe terasa semiacoperita este inca bine. Comandam pizza si incepe ploaia. Cat ne mancam pizza, acompaniate de fulgerele si tunetele tot mai dese, apa ne ajunge la picioare. Ca sa nu ne udam, ne ridicam picioarele pe scaunele libere de pe terasa si savuram si ultima felie de pizza. Platim si hotaram sa chemam un taxi. In urmatoarele 3 minute, apare taxiul si ne aruncam toate trei in el. Eu, in drum pana la taxi, mi-am imbracat ilicul care fiind foarte gros, nu lasa geaca sa se incheie, iar pe cap imi pun vestita caciulita. Nu-mi pasa pentru ca asta ma protejeaza de frig si de ploaie. In fine, ne-am inghesuit toate trei in taxi si comand solemn: In spatele pizzeriei (adica nu mai mult de 100 de metri cu tot cu ocolul blocului), o lasati pe doamna, apoi, la benzinarie (peste inca doua sute de metri) o lasati pe doamna murata (de ploaie) de langa mine, iar pe mine, - ei da, eu stau cel mai departe - cam la 300 de metri de aici. Tipul ne priveste pe rand si ne spune sec. Nu sunt taximetrist, am imprumutat masina ca sa imi rezolv o problema. Ne uitam disperate una la alta si mai sa ma bufneasca rasul - fetele isi trantisera si ele ce aveau prin geanta: Daria un batic gros si cam decolorat ce statea cam sui peste parul fleasca de la apa, iar Marga in lipsa de altceva, isi pusese bluza pe care i-o luase soacrasi cadou (si pe care tocmai ne-o aratase in pizzerie) pe cap, dar si in jurul gatului, asemenea unui fular scurt. Numai ca bluza era... pe dos!
Soferul porneste si le lasa pe rand pe fete, in fata casei lor. Ma aduce si pe mine in fata casei, iar eu il intreb cat ma costa. Tanarul se intoarce la mine si-mi spune:
Eu nu fac taximetrie, asa ca nu va iau nici un ban. Sunt multumit ca am ajutat cateva batranele sa ajunga la casele lor!
Replica: Era by Cornelia Suteu (272 mesaje), la 12-05-2008 sa fac pipi pe mine de cat am ras! Lasa ca nu sunteti nici primele si nici ultimele ce patesc asa ceva!
Replica: Daca by Rosculet Adnana (247 mesaje), la 12-05-2008 la povestirea lui Nic imi venea sa plang, la istoria ta - gura mea a ajuns deja la urechi.
Replica: Cred ca Ingeri exista by Maria Nistor (4944 mesaje), la 12-05-2008 Referitor la batranica, - a ajuns soferul potrivit la locul potrivit. Daca batranica era un inger care l-a supus la o proba, - sunt convinsa ca si-a recuperat inzecit plata cursei de o noapte.
Replica: Impresionanta by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 12-05-2008 povestea taximetristului. O stiam, dar mi-a facut placere sa o recitesc. Ma impresioneaza pana la lacrimi de fiecare data cand aud de batrani care nu mai au pe nimeni care sa aiba grija de ei, cred ca durerea de a te desparti de casa si de tot ceea ce ai agonisit pentru a te duce la un azil este imensa. Dar, si mai dureroase sunt cazurile in care batranii au o familie care nu mai vrea sa auda de ei si ii arunca intr-un azil ca pe niste lucruri nefolositoare.
Replica: Si by Camelia Jura (190 mesaje), la 13-05-2008 eu patesc diverse lucruri din cauza modului in care ma imbrac. Asta iarna am iesit repede din casa si am luat caciula de blana a mamei care era la mine. Pe cand stateam in fata tarabei si ma targuiam cu taranul daca imi da cartofii mai ieftin, un tanar din spatele meu, imi striga:
Hai, batranico mai repede ca mai vor si altii sa cumpere! Le-am povestit alor mei si mi-au spus ca mi se trage de la caciula mamei.
Robotico, imi imaginez ce figura ai facut cand ti-a dat asa o replica soferul. Ha, ha!
Plimbarea cu taxiul am citit-o de mult, dar si atunci ca si acum m-a emotionat atat de tare incat nu pot sa adaug nici un comentariu.
Replica: Ce by Laura Brasoveanu (908 mesaje), la 13-05-2008
ar mai fi de adaugat dupa atata ras cat mi-a provocat povestioara ta, Robotica?
Si cand te gandesti ca se spune ca nu haina il face pe om...
Replica: Plimbarea cu taxiul by Racovita Adriana (3988 mesaje), la 16-05-2008 Din plans in ras... asa am patit eu citind povestile voastre...
Bravo celor care stiu sa fie
oameni!
Replica: Povestea by Ileana Miroiu (780 mesaje), la 17-05-2008 aceasta cu taxiul, adusa de Nic, aici m-a bulversat. Nu am fost in stare niciodata sa revin sa fac un comentariu. Nu pot nici acum.
Dar povestea ta, Robotico, merita aplaudata pentru ca tocmai mi-a smuls hohote de ras. Iti multumesc.
Replica: O by Floare de colt (144 mesaje), la 17-05-2008 mare plecaciune pentru cei ce au o mana intinsa pentru batrani.
Si o alta plecaciune pentru farmecul descrierii tale, Robotico. Scuza-ma, dar nu m-am putut abtine sa nu rad!
Replica: E bine de povestit tuturor by PENCU GEORGETA (118 mesaje), la 23-09-2008 Buna dimineata tuturor,
Ma numesc Georgeta si sunt din Bucuresti.
Am intrat din intamplare pe acest subiect de forum. Stiu ca nu s-a mai scris din mai, dar tin sa multumesc tuturor pentru acest subiect. Impresionanta povestirea cu taximetristul.
Dupa o lacrima pe obraz gandindu-ma ca si eu voi imbatrani am ras intradevar si eu cu lacrimi de povestea cu "Nu sunt taximetrist" postata de Robotica.
Va multumesc pentru ziua frumoasa de azi si va doresc o zi buna tuturor indiferent la ce data veti intra si veti citi mesajul meu.
Cu drag Georgeta
Replica: Bun venit in Lumea Gargaritelor, Georgeta! by Vasiliu Letitia (1471 mesaje), la 23-09-2008 
Replica: Georgeta, by Silvia Har (613 mesaje), la 23-09-2008 bun venit in gradina gargaritelor!
Replica: Va multumesc! by PENCU GEORGETA (118 mesaje), la 23-09-2008 Nu am cazut in butoiul cu melancolie, dar pe cuvant de onoare ca sunteti minunate. Multumesc din suflet pentru flori, Letitia. Am citit ceva azi din ce s-a mai scris si mi s-a descretit fruntea. Eu de fel sunt o vesela, dar...
Imi place cum lucrati, dar timpul meu este asa de scurt ca nu pot sa lucrez decat sambata. Sunt o mama de baiat care nu prea are ce ii trebuie pentru el si invat peste noapte sau cand pot, ca sa il ajut la scoala. Am un baiat deosebit si chiar m-a ajutat intr-o zi un pic la un goblen. Este indemanatic, dar este baiat.
Astazi am mai comandat un goblen pe care vreau sa il fac cadou unei colege de serviciu care s-a casatorit de curand si sper sa ii aduca aminte de mine, clipa de clipa.
Am vazut la rubrica modele noi, goblen Ariadna. Poate cineva sa imi explice cum este? Cum se lucreaza ? Intreb pentru ca mi-a facut cu ochiul un model.
Va multumesc si mai revin.
Cu drag Georgeta
Replica: Georgeta, by Laura Brasoveanu (908 mesaje), la 23-09-2008 stiu ca esti foarte mandra de baiatul tau si stiu ca esti foarte ocupata, dar te provoc sa-ti faci bucuria de a scrie ceva pentru tine, despre tine, despre ratiunea ta de a fi (l-am numit pe baiatul tau), despre goblenul tau, despre zambetul tau, - macar o data pe saptamana, pe acest forum. Va fi o clipa de ragaz pentru tine.
Iti zambesc.
P.S. Frumoase daruri faci!
Replica: Bine ai venit Georgeta! by Frunza Nicoleta (3234 mesaje), la 23-09-2008 Sper sa vii cat mai des in gradina noastra. Si ai dreptate cand spui ca acest forum ne descreteste fruntile. Sa-ti traiasca baiatul si sa-ti aduca bucurii.
