|
Fetelor, ce sa va spun!
Astazi am avut parte nu de una, ci de doua surprize extraordinare, ce mi-au umplut sufletul de bucurie si mi-au facut ziua excelenta.
Prima surpriza se numeste Carmen Antoneac din Baia Mare.
Da fetelor! Ne-am intalnit! Face to face!
Carmen era venita la Suceava, la socrii ei si astazi mi-a facut o vizita la birou. Se pare ca biroul meu a devenit punct de intalnire pentru gargarite si taaare ma bucura lucrul acesta. Imi pare atat de bine ca am reusit sa ne intalnim, ca a avut Carmen aceasta initiativa, pentru ca, desi vazusem pe forum un mesaj de-al ei precum ca ar veni la Suceava, nu am apucat sa stabilim o intalnire. Dar ea a fost o dulce si (sper sa nu se supere pe mine ca va spun), desi trece momentan printr-un necaz (sotul ei a avut un accident - nu de masina, restul familiei e OK, - si a suferit astazi o interventie chirurgicala aici la spitalul din Suceava), totusi si-a adunat toate puterile si s-a gandit la mine, s-a gandit sa vina sa ma caute. Acest fapt mie mi-a dezvaluit, desi eram aproape sigura de acest lucru, un suflet mare, adevarat, de gargarita.
Bineinteles ca nu m-am putut abtine si am sunat-o si pe Ancuta, Gargarita Pacea-Armoniei si am scos-o dintr-un curs. Si, bineinteles, Ancuta a venit intr-un suflet la birou si s-au cunoscut si ele.
Si, cum acest moment nu putea sa treaca fara o dovada clara, am rugat-o pe Cristina, draga mea prietena si colega, salvatoare in orice moment, sa ne faca niste fotografii (noi nu aveam nici una aparatul de fotografiat, dar cum Cristina mea umbla cu el in geanta, a salvat situatia). Fotografiile insa nu le pot posta inca pentru ca ea nu a reusit sa descarce aparatul, dar promit cat de curand sa vin si cu ele.
Ei, si acum sa trec la a doua surpriza de proportii. Dupa cum probabil stiti, in Baia Mare avem doua Carmen, cel putin atat stiu eu acum. Cea de-a doua este Carmen Martin. La vreo ora jumatate dupa ce au plecat Carmen Antoneac si Ancuta de la mine, imi suna mobilul. Cine credeti ca era la telefon? Ati ghicit probabil! Carmen Martin. Cele doua fete vorbisera la telefon, Carmen A. i-a dat numarul meu de telefon celeilalte Carmenici si, aceasta a doua Carmenica, cica, dupa cum spunea ea, a indraznit sa sune, fie ce-o fi.
Dragele mele, deci nu am cuvinte, pe bune va spun, nu am cuvinte sa va exprim ce emotie am trait pentru a doua oara. Am descoperit in Carmen M. „un vulcan” de bucurie, de veselie, de dezinvoltura. Ce mai! Am avut senzatia ca ne cunoastem de o viata, ca suntem prietene de o vesnicie si ca vorbim de cand este lumea la telefon. Desi nu ne-am cunoscut personal, dar sper eu ca acest lucru sa se intample cat de repede, cred ca nu gresesc daca spun ca ne-am regasit una in cealalta. Am vorbit la telefon cred ca aproape o ora si ne-am spus cate in luna si in stele, ne-am inghesuit si eu si ea vietile intr-o convorbire telefonica.
Gata! Nu mai gasesc subiectele, predicatele, atributele si complementele necesare (Carmen M. stie de ce am folosit partile de propozitie drept exemplu – si ca sa nu va las in ceata - am avut noi o discutie apropo de gramatica limbii romane) sa va mai descriu emotiile traite astazi.
A fost o zi extraordinara pentru mine si sper ca si pentru celelalte trei gargarite.
Imi doresc din suflet ca si voi, celelalte gargarite ale minunatei Gradini TTT, sa experimentati astfel de trairi sufletesti. Sunt «mana cereasca» pentru suflet.
Va sarut si va imbratisez cu mare drag pe toate.
Ninsoare de pupici si somn pufos va doresc.
_________________
Iulia - Gargarita Iulie
Răcoarea serii
peste fânul din car
odihnesc stele...
|
