Scriam, vizavi de alt caz:
Ramona Marculescu scrie:
Letitia, regret ca m-ai adus in aceeasi oala cu nesimtirea. Nu, eu nu am timp sa umblu prin gradinile altora si, daca mi s-ar intampla sa deschid alte usi, as umbla in varful picioarelor si as da binete cu multiplu de bun simt pentru ca sunt in casa altuia si asa m-a invatat mama in cei sapte ani de acasa.
Informatia mi-a fost trimisa peste birou de colegele mele ce erau pe acea pagina. Mi-au citit cuvant cu cuvant, in chicote de dezaprobare.
Nici macar nu am curiozitatea ca, acum, de pilda, sa merg sa citesc. Nu am placeri masochiste si nici nu imi place sa despic firul in patru.
In viata am fost mereu selectiva si transanta si de asta, probabil, am parte de oameni de bun simt langa mine. Sunt putini, dar, in inima mea, au calitatea de prieteni. Iar unele gargarite de aici sunt in inima mea, fara sa le cunosc si, da, le consider prietene.
Sa inteleg ca topicul acesta nu-si avea rostul sau ca trebuia sa ne facem ca nu pricepem sau sa salutam nesimtirea?
Iata ca situatia s-a repetat. Mi-a fost dat sa aud iarasi despre nesimtire. Una din ex-forumiste careia unele din voi ii duceti dorul cu toata sinceritatea, aduce atacuri directe acestui spatiu. Eu ma simt direct vizata pentru ca fac parte din aceasta comunitate. Oricum, mi-a fost dat sa vad nesimtirea la patrat. Vii aici, lingusesti pe cel ce ti-a facut un vis posibil (sa lucrezi un goblen pe care ti-l doreai), tropai si urlii ca nu ti se permite sa scrii ca adolescentii intarziati mintal, te dai victima celor batrani, ca, deh, tu ai un suflu tanar si tot tu urli. Nesimtirea pana nu este dublata de tupeu nu se simte bine.
Asa ca, dragelor, nu mai duceti dorul nesimtirii la patrat pentru ca voi nu meritati asta.
