Rapsunsul l-am dat deja Elisabetei.
Dar, exemplele pot continua. Credeti ca noi avem ceva in comun cu un cuib de viespi?
Ramona, eu propun sa ingnoram tot ce vine dinafara, iar nesimtirea sa o aruncam peste gard.

Da, Greta. Cam un sfert din cuib.

Am gasit ceva scris in Biblie:
" Vorbirea necugetata a unui om, este ca strapungerea unei sabii, dar limba inteleptilor este vindecare."
"Cine umbla cu inteleptii devine intelept, dar cine se intovaraseste cu cei fara de minte, o duce rau.

Asa sa fie, Deea!

De bun simţ toată lumea are nevoie. Puţini îl au şi fiecare crede că îl are.
si
Singura masura a lucrurilor este importanta pe care noi le-o dam.

As vrea sa inteleg de ce in gradina gargaritelor prietenii s-au transformat in vizitatori si anonimi. Cand au intrat aici aveau un nume, veneau cu pasiunile lor, cu visele lor...

Raspunsul trebuie cautat in alte gradini, Letitia.
Cand intri in gradina gargaritelor vii cu cei 7 ani de acasa. Nu ii ai, inveti, te pliezi si ramai alaturi de cele pe care, zici, ca le indragesti.
Tu cum intelegi si cum comentezi faptul ca dupa ce ti se realizeaza un vis, scrii despre reusita lui, aici (uitand sa iei atitudine acolo unde visul tau a fost terfelit), - te trezesti ca nu-ti mai convin regulile din casa aceasta si te mai si duci sa si barfesti?!
Pe cine? Pe cei care ti-a facut visul posibil? Halal caracter!
Mie mi se pare o lipsa de bun simt crasa si nu cred ca ma intereseaza pasiunile si visele unei astfel de persoane. Mi se pare un sacrilegiu si faptul ca au ramas postarile. Din punctul meu de vedere, astfel de caractere nu au ce cauta in aceasta gradina. Lor le prieste numai un anumit mediu si nu se vor putea detasa niciodata de conditia lor de barfitori de dragul barfei si se vor desfata in barfa, in continuare.
In celalalt caz, - doar orgoliu. La ce a folosit? Sau cui? Pacat!
Nici una nu suntem mai cu motz in aceasta gradina. Am convenit ca suntem egale, iar pentru cine a avut ochi sa vada, aceasta egalitate se simte si din modul cum scrie fiecare. Nu o data ai vazut cum a fost scris intr-un topic sau altul si, cand ai revenit, ai vazut mana/mainile ce a/au facut egalitate gramaticala si ortografica. Mi se pare de bun simt (si-mi pun si eu cenusa in cap, aici), sa tac si sa multumesc macar in gand pentru timpul pe care fetele de la firma il aloca acestui spatiu, din acest punct de vedere.
Iertata sa-mi fie interventia daca te deranjeaza, dar tu stii ca eu nu ma pot abtine cand am de-a face cu nesimtirea.
Regret, nu pot pune capul in nisip, asteptand sa-si faca nesimtitii punte pe spinarea mea.
Poate chiar acest topic ar trebui unit cu celalalt topic ce poarta numele Nesimtirea

P.S. Colegele mele de birou imi spun ca dincolo viziteaza cuibul cu viespi sau/si cuibul cu vipere. Pentru niste persoane ca ele, neimplicate, iti dai seama ce gust le ramane dupa ce citesc, daca au ajuns la astfel de etichete?!

Draga Ramona, iti respect opinia, dar nu sunt de acord cu ea. Multa lume, intr-un elan al tineretii, face greseli. Eu cred ca despre o astfel de greseala este vorba si aici si fetele isi vor cere scuze. Aminteste-ti ca am mai avut cazuri.
Mie imi lipsesc si le astept cu drag. Si mai cred, ca lacrimile celor ce ne corecteaza greselile de exprimare se vor sterge cand vor vedea ca fiecare am invatat cate ceva din situatia asta.

Letitia, sunt adepta invatarii prin descoperire, asa ca sunt o eleva permanenta. Stii cum se spune: tot patitu-i invatat.
Nesimitirea nu se vindeca. Dixit!

Nesimitirea este unul dintre motivele pentru care sunt nevoita sa am atatea joburi. Am ajutat o ruda sa aiba casa sa (genul de caz, similar cu al Danei), i-am platit si aconto (bani pe care nu i-am mai vazut), platesc si ratele ei, iar ea si sotul ei si-au facut vacantele in Belize si Hawai. Imagineaza-ti ca eu, naiva de mine, ma bucuram pentru ei! Au disparut de ceva vreme si din Romania, iar eu tac si imi distrug sanatatea nemaintelegand care este ziua si care este noaptea.
Mai mult, in urma discutiei cu parintii lor (care sustin ca nu stiu nimic de odraslele lor), am avut surpriza sa fiu reclamata. Motivul reclamatiei a fost ca muncesc la negru. Este adevarat ca pentru orele petrecute cu copilul unui omnipotent al zilei, sambata si duminica, primesc jumatate din salariu pe economie si mai este adevarat ca nu am declarat si acest job. Norocul meu a fost ca respectivii sunt bolnavi de scenarita (asa or fi toti politicienii?!) si am convenit ca eu sunt o ruda mai saraca ce sta din placere cu copilul lor. In plus, influenta unui nume greu in Romania, am simtit-o din plin. Tare mi-as dori sa am si eu o astfel de influenta! Ce-as mai pune nesimtirea la colt!

Zborul meu prin Gradina Gargaritelor a inceput (sfios) dupa ce am incercat alte ''gradini''. Spun sfios pentru ca la inceput mi-a fost realmente teama sa nu gasesc ce am gasit in alte parti. Si ca sa-i spun pe nume: nesimtirea.
Pe masura ce a trecut vremea mi-am dat seama ca aici sunt acasa, printre oameni care daca nu pot. ma ajuta, daca nu stiu, ma invata. Si nu este nici o rusine sa inveti si la 100 de ani de la un copil de 25.