Acum este 21 Oct 2017, 21:40

Ora este UTC + 1 [ DST ]





Scrie un subiect nou Raspunde la subiect  [ 120 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1 ... 8, 9, 10, 11, 12
  Versiune printabila Subiectul anterior | Urmatorul subiect 
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: Re: Batranii nostri...
MesajScris: 03 Iun 2014, 10:40 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 03 Iun 2007, 05:41
Mesaje: 197
Nume forum: Ildiko

_________________
Prietenia este vinul vietii.


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Batranii nostri...
MesajScris: 07 Iun 2014, 14:32 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 06 Mai 2007, 08:17
Mesaje: 119
Nume forum: Marilena

_________________
Gargarita-de-Amazon


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Batranii nostri...
MesajScris: 15 Iun 2014, 18:00 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 15 Aug 2005, 22:09
Mesaje: 1166
Nume forum: Geta

_________________
Gargarita-Alinare

Să fugi de fapta rea creştine,
Ascult-al Domnului cuvânt
Şi făptuieşte numai bine
Din leagăn până la mormânt


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Batranii nostri...
MesajScris: 07 Iul 2014, 11:00 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 15 Noi 2004, 03:53
Mesaje: 508
Nume forum: Nic

_________________
Eu si Gargarita mea


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Batranii nostri...
MesajScris: 27 Noi 2014, 15:28 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 21 Mai 2009, 08:47
Mesaje: 781
Locatie: Brasov
Nume forum: Damiela


"Ce seamănă omul, aceea va şi secera!"

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.

Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până-ntr-o zi când…

“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.

Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…

Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo?“, l-a întrebat tatăl duios.

Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ”O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.

De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.

În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.

Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

Iar acestea sunt bunicii mei, bunicul implinea 91de ani, iar bunica 85 de ani:


_________________
Fie ca esti slab sau puternic este bine sa stii ca te poti sprijini de bratul unui prieten.


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Batranii nostri...
MesajScris: 29 Noi 2014, 20:02 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 26 Mai 2005, 09:28
Mesaje: 2452
Locatie: bihor
Nume forum: Simona
Damiela, sa iti traiasca bunicii si sa fie sanatosi.

_________________
Gargarita-Margareta-cu-Petale-de-Argint


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Batranii nostri...
MesajScris: 30 Noi 2014, 10:54 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 21 Mai 2009, 08:47
Mesaje: 781
Locatie: Brasov
Nume forum: Damiela
Multumesc, Simona.
O duminica frumoasa sa ai.

_________________
Fie ca esti slab sau puternic este bine sa stii ca te poti sprijini de bratul unui prieten.


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Batranii nostri...
MesajScris: 19 Apr 2015, 14:53 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 20 Aug 2006, 03:00
Mesaje: 802
Nume forum: Ileana
Un bătrân către fiul său

Te rog, nu-ţi fie silă, că tremurându-mi mâna,
Când vreau să mă hrănesc, mă murdăresc pe faţă.
Când erai mic, cu ea eu te ştergeam întruna,
Şi îţi dădeam, băiete, ca să mănânci dulceaţă.

Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine
Că-ndrug aceleaşi vorbe, până ce oboseşti.
Când erai mic, copile, eu gânguream cu tine,
Şi repetam cuvinte, să-nveţi ca să vorbeşti.

Ştiu că te enervezi, când mergem la plimbare,
Iar paşii mei greoi mă tin, pierdut, în urmă.
Când erai mic, băiete, te căram în spinare,
Şi nu ştiam, atunci, că trupul meu se curmă.

Ştiu că nu mă suporţi, să am faţa nerasă,
Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.
Când erai mic, copile, şi-acuma mă apasă,
Trezeai tot universul, ca să nu intri-n baie.

Ştiu că îţi tulbur somnul, durerile mă seacă,
Şi tot mai grea îmi pare, acuma, bătrâneţea.
Când erai mic, băiete, dormeam pe la prisacă,
Că-n ţipetele tale, trecură-mi tinereţea.

Mă iartă, tu, copile, că azi îţi sunt povară,
Că nu mai am putere. Hai, mergi şi te-odihneşte,
Şi să nu uiţi, băiete, îţi spun a mia oară:
Că tot ce este viaţă, se trece, îmbătrâneşte.

_________________
Gărgăriţa-Balsam-pentru-Suflet


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Batranii nostri...
MesajScris: 19 Apr 2015, 14:56 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 20 Aug 2006, 03:00
Mesaje: 802
Nume forum: Ileana
Damiela, sa iti traiasca bunicutii si sa fie mereu sanatosi!

_________________
Gărgăriţa-Balsam-pentru-Suflet


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Batranii nostri...
MesajScris: 20 Apr 2015, 19:12 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 20 Noi 2009, 19:21
Mesaje: 7414
Locatie: Tulcea
Nume forum: Eli
Damiela ma bucur ca inca ii mai ai pe bunicii tai langa tine.

_________________
Gargarita-Nufar-cu-Maini-de-Aur


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
Afiseaza mesajele de la anteriorul:  Sorteaza dupa  
Scrie un subiect nou Raspunde la subiect  [ 120 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1 ... 8, 9, 10, 11, 12

Ora este UTC + 1 [ DST ]


Nu puteti scrie subiecte noi in acest forum
Nu puteti raspunde subiectelor din acest forum
Nu puteti modifica mesajele dumneavoastra in acest forum
Nu puteti sterge mesajele dumneavoastra in acest forum

Cautare dupa:
cron



Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB Romania