Clubul Gargaritelor
https://www.rogoblen.ro/forum/

Batranii nostri...
https://www.rogoblen.ro/forum/viewtopic.php?f=67&t=3512
Pagina 12 din 12

Autor:  Ildiko Laslo [ 03 Iun 2014, 10:40 ]
Subiectul mesajului:  Re: Batranii nostri...


Autor:  Marilena Iamandi [ 07 Iun 2014, 14:32 ]
Subiectul mesajului:  Re: Batranii nostri...


Autor:  Georgeta Petrea-Manta [ 15 Iun 2014, 18:00 ]
Subiectul mesajului:  Re: Batranii nostri...


Autor:  Nicolae Orban [ 07 Iul 2014, 11:00 ]
Subiectul mesajului:  Re: Batranii nostri...


Autor:  Cioroi Damiela [ 27 Noi 2014, 15:28 ]
Subiectul mesajului:  Re: Batranii nostri...



"Ce seamănă omul, aceea va şi secera!"

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.

Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până-ntr-o zi când…

“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.

Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…

Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo?“, l-a întrebat tatăl duios.

Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ”O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.

De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.

În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.

Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

Iar acestea sunt bunicii mei, bunicul implinea 91de ani, iar bunica 85 de ani:


Autor:  Simona Ioana Birta [ 29 Noi 2014, 20:02 ]
Subiectul mesajului:  Re: Batranii nostri...

Damiela, sa iti traiasca bunicii si sa fie sanatosi.

Autor:  Cioroi Damiela [ 30 Noi 2014, 10:54 ]
Subiectul mesajului:  Re: Batranii nostri...

Multumesc, Simona.
O duminica frumoasa sa ai.

Autor:  Ileana Miroiu [ 19 Apr 2015, 14:53 ]
Subiectul mesajului:  Re: Batranii nostri...

Un bătrân către fiul său

Te rog, nu-ţi fie silă, că tremurându-mi mâna,
Când vreau să mă hrănesc, mă murdăresc pe faţă.
Când erai mic, cu ea eu te ştergeam întruna,
Şi îţi dădeam, băiete, ca să mănânci dulceaţă.

Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine
Că-ndrug aceleaşi vorbe, până ce oboseşti.
Când erai mic, copile, eu gânguream cu tine,
Şi repetam cuvinte, să-nveţi ca să vorbeşti.

Ştiu că te enervezi, când mergem la plimbare,
Iar paşii mei greoi mă tin, pierdut, în urmă.
Când erai mic, băiete, te căram în spinare,
Şi nu ştiam, atunci, că trupul meu se curmă.

Ştiu că nu mă suporţi, să am faţa nerasă,
Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.
Când erai mic, copile, şi-acuma mă apasă,
Trezeai tot universul, ca să nu intri-n baie.

Ştiu că îţi tulbur somnul, durerile mă seacă,
Şi tot mai grea îmi pare, acuma, bătrâneţea.
Când erai mic, băiete, dormeam pe la prisacă,
Că-n ţipetele tale, trecură-mi tinereţea.

Mă iartă, tu, copile, că azi îţi sunt povară,
Că nu mai am putere. Hai, mergi şi te-odihneşte,
Şi să nu uiţi, băiete, îţi spun a mia oară:
Că tot ce este viaţă, se trece, îmbătrâneşte.

Autor:  Ileana Miroiu [ 19 Apr 2015, 14:56 ]
Subiectul mesajului:  Re: Batranii nostri...

Damiela, sa iti traiasca bunicutii si sa fie mereu sanatosi!

Autor:  Neagu Marcela [ 20 Apr 2015, 19:12 ]
Subiectul mesajului:  Re: Batranii nostri...

Damiela ma bucur ca inca ii mai ai pe bunicii tai langa tine.

Pagina 12 din 12 Ora este UTC + 1 [ DST ]
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
http://www.phpbb.com/