Mi-am permis sa numesc astfel acest topic, tocmai pentru a-mi face imensa bucurie de a impartasi cu voi ceea ce va urma sa fie nunta mea. Pas cu pas, gand cu gand, cu toate bucuriile si impedimentele ce le voi trai pe parcursul acestei perioade, doresc sa vi le impartasesc ca apoi in voi sa gasesc forta de a trece peste micile probleme ce cu siguranta ma asteapta cam la orice colt. Doresc sa fie ca o confesare in fata voastra si va astept sa ma sfatuiti atunci cand sunt in impas si voi striga dupa un sfat. Majoritatea ati trecut prin acest dulce infern, multe urmeaza sa trecem. Suntem o familie de gargarite, iar eu simt nevoia de a va face partase la pregatirea nuntii mele.
Este un jurnal deschis voua, libere sa cititi, libere sa va lasati gandurile pro si contra pe paginile lui.

Alia, fiecare fata viseaza la nunta ei, iar eu nu fac exceptie, insa mai am de asteptat. Asa ca intre timp, o sa te urmaresc cu drag si o sa fiu alaturi de tine, pas cu pas, pana la marea zi. Cu bune si rele.

Insa nu ne-ai zis un lucru: cand este nunta?
Iti trimite pupici pufosi a ta, Andru.

Andru, multumesc. Tocmai pentru ceea ce ai scris am dorit sa deschid acest topic. Cine nu viseaza la acea zi?
Data, inca suntem in tratative de ieri si va fi mai mult ca sigur in prima jumatate a lunii august, acest an. Ieri am fost sa ne interesam la un restaurant si norocul nostru este ca am gasit destul de multe zile libere. Spun asta, pentru ca multi isi aleg data chiar si cu doi, trei ani inainte.

Alia, voi fi alaturi de tine la fiecare pas pe care il faci spre acest frumos moment din viata voastra.

O calda imbratisare.

Hi, hi, Alia, mi-ai dat sperante.
Noi planuiam sa fie anul viitor prin iunie, dar ma gandeam ca deja nu se mai poate pentru ca nu am facut inca niciun demers, referitor la restaurant. Si cum stiam ca trebuie cu minim un an inainte, mi-ai dat sperante.

Abia astept sa ne povestesti totul.

Alia, fiind in aceeasi situatie ca tine, o sa te urmaresc cu multa placere.
Ai zis ca va ganditi la prima jumatate a lunii august? La noi atunci nu se fac nunti pentru ca suntem in post.
Te felicit pentru idee.
Pupici.

Alia, ce emotie!
Cum am putea sa nu fim alaturi de tine, pentru a te sustine si incuraja?
De abia astept sa incepi sa ne impartasesti din pregatiri, sunt eu mai nerabdatoare.

Cu drag,

Alia, daca locatia a fost aleasa, trebuie sa te gandesti si la ceremonia religioasa. Poate vrei sa o cuplezi, adica sa o realizezi in aceasi zi cu petrecerea. In acest caz este necesar sa ai o programare sigura la biserica unde se va face serviciul religios, iar ora sa fie in avans cu ceva timp inainte de a merge la restaurant.
Ai timp sa vizitezi mai multe biserici, afla ce fel de preot este acolo (la noi se cauta preotii cu har, cu blandete in glas, mai in varsta), dar si cu o biserica incapatoare. Unele biserici asigura si flori pentru scaune si alte aranjamente pentru aceasta ceremonie.
Sunt alaturi de tine si parca sunt si eu cuprinsa de febra pregatirilor tale.

Ce topic interesant! Ai avut o idee buna draga Alia. Abia astept sa vad cum vei organiza cea mai frumoasa zi din viata ta.
Pup dulce.

Adelina, ai dreptate, sincer nu m-am gandit, rusine mie. Traind aici de atatia ani, departe de plaiurile unde m-am nascut si religia pe care o practic, ajung de cele mai multe ori sa uit si sa ma las purtata de val, mai bine zis de traditiile de aici. Nino este catolic, eu ortodoxa. Cand am botezat copilul, fara nici o retinere am fost de acord sa fie catolic, (ba chiar am venit eu cu aceasta decizie de care Nino a fost foarte incantat) tocmai pentru ca aici va creste si trai.
Comuna unde m-am nascut si am crescut este alcatuita din ortodoxi dar si catolici. Am vazut multe colege de scoala care s-au maritat cu baieti catolici si si-au schimbat religia dupa nunta. Altele au preferat casatoria mixta. Sincer, nu prea eram de acord cu asa ceva. Imi ziceam, ce rost are, Dumnezeu este acelasi, nu este mare diferenta intre aceste religii. Imi imaginam cum sunt sarbatorile in casa familiei respective, mai ales de Paste cand de cele mai multe ori au date diferite.
Astazi, am ajuns pe propria-mi piele sa simt si eu ceea ce am vazut la altele. Si pot sa va spun ca sunt in impas. Am incercat sa-mi tot spun, ca si atunci, ca viata mea nu va avea schimbari majore din acest punct de vedere, rugaciunile sunt aceleasi si cate altele.
Dar ma gandesc la biata mea bunica, care m-a crescut, m-a invatat sa ma rog la icoana si sa-mi fac cruce. Ma lua cu ea la biserica, iar cand vin in Romania, cu draga inima trec pe la Sf. Parascheva in Iasi sa ma rog si sa aprind lumanari pentru cei vii si pentru cei care nu mai sunt printre noi. De aceea nu pot, asa ca am hotarat sa raman pe religia mea. Daca nu pot sa fac ceva cu toata inima, mai bine nu mai fac. Risc sa am mustrari de constiinta pe toata viata.
Adelina, data de 16 august este libera si cred ca ne-am oprit la ea.