Danuta, eu le intorceam cu spatele la mine si mi se parea ca abia asteapta sa adorm, ca ele sa se intoarca si sa ma priveasca. S-ar putea sa fie influenta de la filme. Sa stii ca o sa incerc sa lucrez cu mine pentru a scapa de temerile acestea.
Micutului Cedric ce trebuie sa se integreze intr-o noua lume si sa renunte la multe din gesturile generatoare de confort si securitate, ii doresc numai sanatate. Saruta-l din partea mea, re rog.

Liliana, acelasi sentiment il am si eu uneori in legatura cu papusile de portelan. Este incredibil cat de tare ne putem autosugestiona uneori. De aceea, eu am decis sa nu mai vad absolut nici un film de groaza, cu vreun continut paranormal, mai ales cele asiatice, pentru ca "ramaneam" rau dupa ce vedeam un astfel de film.
Aici in Mexic este umitoare cantitatea de povesti cu fantome care bantuie cam prin toate casele vechi sau asa ceva. Mie mi-e greu sa cred asa ceva, desi ma uimeste cat de mult se crede in asa ceva aici.
Cat despre Cedric, eu caut sa-i ofer cat mai multa dragoste, uneori este cam dificil, mai ales este dificila uneori relatia lui cu Albert, celalalt baietel, dar ma rog, sunt aspecte inerente varstei si situatiei pe care o avem, uneori cam stresanta ce-i drept.
Mi-ar placea sa stiu cate ceva de tine, Liliana, mi-a placut ce ai scris.
Te pup, sa ai o zi frumoasa