Imi aduc aminte si acum de acele vremuri. Nu pot sa spun ca am dus-o chiar atat de rau in ceea ce priveste mancarea, papetaria, imbracamintea si alte lucruri ce se obtineau cu mari sacrificii si stand la cozi infernale (mama a avut sansa sa lucreze ca vanzatoare in acea perioada, iar tatal meu era cadru militar - subofiter).

Mama lucra intr-un magazin de menaj, iar cand primea marfa (detergent, hartie igienica, oale, farfurii, etc) era un razboi in toata regula. Niciodata nu se termina marfa fara sa existe geamuri sparte, tejghele rupte. De multe ori mama nu reusea sa-si opreasca nici macar un pachet de Dero, marfa se vindea de cele mai multe ori direct din tirul care facea aprovizionarea.

De asemenea imi amintesc ca primii pantofi eleganti pe care i-am avut a fost o pereche de pantofi Guban (375 lei perechea) si acei pantofi (negri) i-am purtat ani de zile, doar la evenimente speciale.

Imi aduc aminte de mentosane, bombonelele Cip, ciocolata chinezeasca (cea cu castel pe ea), de tabletele de ciocolata chinezeasca invelite in foita aurie.

Imi amintesc de asemenea ca intr-o iarna, tatal meu era plecat in aplicatie, iar mama facuse o criza de fiere si a fost internata de urgenta. De noi avea grija o prietena de familie care venea dimineata si ne aducea lapte si mancare pentru toata ziua (eram maricei si stiam sa folosim aragazul). Sticla cu gura larga de lapte a fost lasata pe masa in bucatarie, iar cand ne-am trezit am vrut sa fierbem laptele si soc! Laptele avea pojghita de gheata deasupra, asa era de frig in bucatarie. Brrrrr!

Cozile la lapte si iaurt. La carne, puii "fratii petreusi" (cum le spunea tata).
Imi aduc aminte cand am fost facuta pionier si mai tarziu utc-ista. Eram mandra ca era prima serie (fruntasii clasei).
Imi aduc aminte cum am castigat bani la munca patriotica, la cules de struguri. Am fost si la sortat cartofi, depanusat porumb.
Strada pe care iarna o transformam in derdelusi. Jocurile din fata blocului, noua pietre, ratele si vanatorii, ascunselea (mijita, cum spuneam noi), cum saream coarda pana la epuizare si jucam fotbal cu baietii.
Perechea de pantofi pe care am cumparat-o in 1988 (375 lei) si am purtat-o pana in 1994, cand i-am aruncat deoarece ma plictisisem (greu m-am hotarat sa-i arunc) de ei.
Plimbarile pe faleza duminica dupa-amiaza, impreuna cu parintii, imbracate la patru ace.
Masa pe care am ars-o deoarece am uitat fierul in priza si am plecat la film indian de doua serii. Masa cu blatul gaurit pe jumatate mama a tinut-o pana prin 2000.
Si nu in ultimul rand, primul meu salariul 3500 lei (lucram la norma) din luna octambrie 1989.