O scrisoare de pe vremea bunicii adresată plăpumarului, care ne face sa zâmbim și astăzi.

Să nu te pui cu limba română.
O doamnă a dat plapuma la reparat și, văzând că se apropie sezonul rece și lucrarea nu este gata, a trimis următoarea scrisoare:

Stimate Domnule Plăpumar,
Va rog sa executați lucrarea asa cum ne-a fost ințelegerea.
Eu pun la dispozitia dumneavoastră fața și dosul și, pe deasupra lâna mea, pe care vă rog să o scărmanați bine si să o bagați toată, pentru că imi place să fie cât mai groasă și cât se poate de lungă, când întind picioarele, să nu iasă afară.
Dacă faceți lucrarea ca lumea, v-o recomand și pe soacra-mea. Dânsei îi este rușine să vină, că nu știe ce să facă cu dosul până spală fața, care-i mult mai uzată. Vă rog să-i desfaceți toate încrețiturile, ca să nu se lase la lucru. A ei poate să fie și mai scurtă, dar să fie groasă, că baba este bătrâna și se încălzește greu.