Buna ziua draga mea Doina,
Incep prin a-ti spune ca-mi este dor de tine si nu te-am uitat, dovada c-am intrat pe forum dupa o lunga perioada de timp doar pentru tine.
Iti mai aduci aminte de Cora? Cokerita noastra. In 30 mai anul acesta ne-a parasit subit dupa o luna de tratamente in care speram ca se va face bine. Am fost tare afectati si nu ne venea sa credem ca dupa atatea analize, EKG, ecografe, injectii, perfuzii sa ne paraseasca asa curand.
Asa cum spui tu: "Si cainii ajung in rai" sant convinsa ca si ea e tot acolo, pentru ca nu a gresit nimanui. A daruit iubire si afectiune celor din jurul ei. Bineinteles ca ne-am facut reprosuri, ca poate trebuia sa facem mai mult sau trebuia sa observam din timp boala, dar medicul ne-a asigurat c-am facut tot ce este omenesc.
Si cum un suflet inlocuieste alt suflet (cam impropriu zis), si cum nimic nu-i intamplator am gasit-o pe Linda, noua noastra membra de familie. Spun c-am gasit-o pentru ca in 8 septembrie anul trecut, venind cu familia de la niste prieteni de la tara, la vreo 12 km de Baia Mare am gast-o pe drum. Razvan era la volan si dintr-o data a spus: "Mama uite o catelusa mica!" A oprit masina, am coborat si am strigat-o. Era atat de slaba, pricajita, avea un cucui in cap (a fost lovita), ochii erau insangerati, rahitica, i se vedeau coastele. Mi se face piele gaina numai povestindu-ti. Ajungand acasa i-am facut baie si i-am dat mancare, iar a doua zi ne-am dus la medic cu ea unde am facut cele necesare + perfuzii vreo 3 zile cu vitamine si antibiotice.
Acuma este vioaie, vesela si dornica de joaca. O iubim, o ingrijim si suntem bucurosi de ea. I-am facut o cusca in curte (ne-am mutat la casa dupa moartea tatalui meu) toata curtea este "imperiul" ei. Si ce ne bucura, este ca-i tare prietenoasa si vecinii o iubesc.
Te imbratisez cu mare drag, draga mea prietena. Si asa cum te-am obisnuit Linda iti trimite un latrat de sarut mana.
