Era o vreme in tara asta cand cine termena liceul si intra la facultate era privit cu admiratie si i se spunea cu respect, Domnul inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat.

Cand unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate isi dadea si lua (daca il lua) doctoratul tot orasul se uita la el ca la Dumnezeu.

Era o vreme in tara asta cand daca vedeai o masina pe strada stiai ca cel care se afla in ea a muncit ca sa o cumpere sau este vreun boss de la partid. Mai tarziu au aparut si norocosii castigatori la cecuri sau loz in plic, dar ii puteai numara pe degetele la o mana intr-un judet. Si mai era o categorie cu masini, cei care lucrau in comert sau alimentatia publica.

Era o vreme in tara asta cand daca vedeai pe cineva pe strada intre 8 si 16, te gandeai ca este in concediu, libere, sau e bolnav saracu om si merge la doctor.

Era o vreme in tara asta cand daca vedeai un militian pe strada mergeai linistit sa ii ceri o informatie, sau daca voiai sa te plangi de ceva, erai ascultat.

Era o vreme in tara asta cand daca ajungeai la spital cu cineva si trebuia operat, iti era frica sa vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticla de whisky la doctor si le mascai neindemanatic (ca toata lumea) in ziar, sub haina convins ca nu stie ne nimeni ce este umflatura aia, de la piept. Cand te intorceai fericit ca nu te-a prins nimeni si te intalneai cu altul umflat in piept te uitai superior si zeflemitor la el gandind ia uite si la fraierul ala, merge cu sticla ascunsa la piept are impresia ca eu nu stiu ca o duce lu dom doctor.

Era o vreme in tara asta cand la scoala, copii mergeau in uniforma si cum vedeai unul pe strada in timpul orelor stiai ca este unul din aia de chiulesc sau nu le place scoala si te uitai atent la el sa vezi daca nu este cumva copilul vreunui coleg de fabrica. Si ce bataie lua acasa daca afla tac-su ca a chiulit.

Era o vreme in tara asta cand abia asteptai sa intri in campul muncii, sa te angajezi undeva, sa iti faci raport pentru locuinta si sa astepti cu infrigurare, dar temei, sa ti se repartizeze una, ca sa te poti insura, sa te asezi si tu la casa ta, sa iti intemeiezi o familie. Daca nu aveai, nu prea iti ardea de insuratoare, ca nu se uita nimeni la tine fara serviciu si fara casa, ca nu erai de viitor.

Era o vreme in tara asta cand baieti destepti erau considerati cei care stiau carte, dar sa o citeasca, nu sa o joace, faceau o facultate si terminau primii. La ei se uita lumea cu admiratie: asta este a lu' Ilie de la scularie. A termenat primu' facultatea, l-au luat aia la Bucuresti. Eheee, o sa ajunga mare, este dastept.

Era o vreme in tara asta cand daca te intalneai cu un cunoscut pe strada, te opreai bucuros sa mai schimbi o vorba, sa mai auzi un banc, sa te lauzi cu ce ai mai facut sau sa ii spui cum a fost in concediu la Mamaia, sa te mandresti ca ai fost promovat sau ti-a luat copilul la liceu, sau sa il inviti peste o luna la ziua ta sau nunta copilului.

Era o vreme in tara asta cand veneai de la serviciu, bagai repede o ciorba calda in tine si ieseai in fata blocului la una mica cu baietii. Una mica putea fi o minge, o tigara, o tabla, o bere, o sueta, dupa priceperile fiecaruia, dar nu era unul sa nu faca una mica cu prietenii.

Era o vreme in tara asta cand mergeai linistit pe strada, nu iti era teama ca te opreste careva sa te intrebe cat este ceasul sau de ce nu ai mot la basca.

Era o vreme in tara asta cand lumea intorcea capul dupa militarii care treceau cantand sau in pas de defilare de la instructie, acolo unde acestia erau nevoiti sa treaca prin oras si auzeai pe cate cineva spunand cu mandrie: Uite mama, trece armata!

Astazi, in tara asta, toata lumea termina liceul, ia bacalaureatul pentru ca s-a dat lege sa nu fie nici un analfabet fara bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri si se aduna pustoaice pentru o linie.

Astazi, in tara asta, nu mai poti merge pe trotuar pentru ca nu mai ai loc de masini stationate si soferi grabiti.

Astazi, in tara asta, strazile sunt pline de oameni care in nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toata lumea este in concediu fara plata.

Astazi, in tara asta, cand vezi un politist pe strada te uiti speriat sa vezi pe cine urmareste sau il ocolesti sa nu iti dea vre-o amenda asa, pentru ca l-ai deranjat cand te-ai uitat la el. De regula unde este gatuit traficul, vei gasi un politist in intersectie, fluidizand circulatia.

Astazi, in tara asta, cand mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsa sub haina. Cand intri la medic in cabinet inainte de a da cu buna ziua trebuie sa dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat, toata lumea intra cu sacose burdusite. Nu se mai uita nimeni chioras, toti paznicii stiu ca ai acolo fese, vata, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasma pentru operatie.

Astazi, in tara asta, cand vezi copii de scoala, te intrebi daca merg la scoala sau la discoteca, tinuta este aceeasi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet si laptopul, ipodul, ifonul, sau tableta.

Astazi, in tara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca sa isi intemeieze o familie, doar de bani de la babaci si isi intemeiaza cate o familie pe saptamana fara acte, fara biserica, fara serviciu. Fetele abia asteapta sa fie neveste sau nevestite la cate cineva, cine nu are cate un myman este ori urata cu crengi ori tuta.

Astazi, in tara asta, baietii destepti sunt cei fara carte, care reusesc sa se invarta sau sunt baieti de baieti destepti care obtin bani usor din afaceri cu fraierii. Cu cat pacalesti sau furi mai mult, cu atat esti mai destept.

Astazi, in tara asta, cand te intalnesti cu un cunoscut pe strada, il ocolesti ca sa nu te intrebe cum o mai duci, sau sa nu iti ceara bani cu imprumut, sa nu te invite la o nunta.

Astazi, in tara asta, oamenii nu se mai intalnesc in fata blocului, le este rusine sa se intalneasca si la gunoi, se uita fiecare pe geam sa se asigure ca nu este nimeni sa se uite in gunoiul lui amarat sau sa observe ca nici cainii vagabonzi nu zabovesc langa resturile lui, pentru ca nici oase nu mai sunt in gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunsi in casa sau pleaca la tara de zilele onomastice, ca sa nu se trezeasca cu invitati nepoftiti. Nimeni nu mai zambeste, toata lumea circula cu capul in jos de ai zice ca toti au pierdut cate un galben si il cauta disperati. Te mir ca nu se dau cap in cap.

Astazi, in tara asta, iesi din bloc si dupa doi pasi apare unul cu un cutit sau un pistol ti-l pune la gat si te intreaba de ce te-ai insurat cu nevasta-ta, nu stiai ca era prietena lui?

Astazi, in tara asta, cand lumea aude de armata intoarce capul pentru ca Astia au tras in noi in '89 si acum au pensii nesimtite.

Oare ce va fi maine? Va mai fi tara asta?

Nic, spune-mi te rog si mie, cu Eminescu ce au? Si culmea, profesori de literatura romana.

Letitia, era o vreme in tara asta cand Eminescu era poetul nostru national si ne mandream cu el.

Cât adevar! Cât de trist...

Letitia, care profesori de romana? Refulatilor ce le-a cazut o farama din opera lui Eminescu la bacalaureat si de atunci ii poarta pica?

Da, LiliDi. Trist.

Nu, draga Nic, nu ma refer la liceeni, ma refer la profesorica (de gimnaziu, am dedus eu ca facea referire si la gramatica) care se lauda ca ea nu mai preda Eminescu, Creanga, doine si balade ca sunt depasite. Ea citeste cu elevii ei Micul Print, Shakespeare... Recunosc, eu care nu am tangente cu lumea scolii, am ramas masca. Ce cauta la catedra de literatura romana daca ea considera scriitori romani depasiti? Si atunci te intrebi de ce rezultatele la bac sunt dezastruoase. Cine stie cati astfel de profesori sunt si la liceu. Si daca tot ar trebui sa-i dau dreptate, pornind de la "ce te legeni codrule, fara ploaie, fara vant..." spun; sufla vantu-n muntii suri, nu mai leagana paduri...