Visele bătrânilor au devenit realitatePublicat de Ziarul de Vrancea 2015-07-02 18:34:00
Bătrânii şi studenţii, pe scena Teatrului MetropolisProiectul prin care s-a urmărit îndeplinirea dorinţelor a 10 bătrâni vulnerabili şi-a făcut bilanţul la începutul acestei săptămâni - magazinul RoGoblen din Focşani i-a oferit uneia dintre beneficiarele proiectului un gherghef pentru goblen, pasiunea cea mai mare a femeiiScena Teatrului Metropolis a fost marţi şi scena reuşitei proiectului “Visele bătrânilor”, prin care dorinţele a 10 vârstnici bucureşteni au devenit realitate. Emoţionaţi de şansa la care nu mai sperau vreodată, bătrânii şi-au dat întâlnire cu studenţii, cu organizatorii şi cu o parte dintre sponsorii care i-au ajutat, încântaţi că pot vorbi acum despre visuri realizate.
O pauză în cursa de unii singuri. Asta s-a vrut a fi proiectul “Visele bătrânilor”, demarat la începutul acestui an. Scopul a fost îndeplinirea a 10 dorinţe pentru 10 bătrâni care nu mai îndrăzneau să spere. Cu ajutorul sponsorilor şi al oamenilor cu suflet mare, s-au îndeplinit 17 visuri. 30 de studenţi, de la Jurnalism, Psihologie şi Economie, au contribuit la transformarea dorinţelor în realitate şi la zâmbetul adus astăzi pe chipurile seniorilor. S-au întâlnit cu ei, i-au cunoscut mai bine, le-au aflat visurile, le-au scris poveştile şi au transmis dorinţele lor companiilor. În ajutor au venit firme din Bucureşti, Focşani, Galaţi şi Ploieşti.
Solidaritate între generaţii
Magazinul RoGoblen, din Focşani, a fost cel care i-a furnizat uneia dintre bătrâne beneficiare ale proiectului – Maria Rotaru – un gherghef pentru goblen, pasiunea cea mai mare a femeii, din care, de altfel, îşi câştigă existenţa. Povestea acesteia a fost scrisă tot de o vrânceancă, studentă la Jurnalism, Cătălina Grigore. Printre celelalte dorinţe, se numără bucurii care pot părea nesemnificative, dar care, pentru un bătrân singur, cu venituri modeste şi de care aproape nimeni nu se mai interesează, sunt adevărate speranţe ce păreau intangibile. Un pelerinaj la Mănăstirea Prislop, o măsuţă de cafea, o pereche de sandale, o maşină de spălat, un aspirator, un pat, o colecţie de cărţi de aventură, o carte de poezii publicată, un bilet la teatru – acesta a fost spectrul dorinţelor pe care bătrânii şi le-au exprimat.
“În «Visele bătrânilor», am luat o pauză şi ne-am uitat în jur. La început, desigur, îi vezi pe cei apropiaţi, părinţi, bunici. Nu ridici mult privirea pentru a-i vedea pe ceilalţi, pentru a vorbi cu ei şi a-i asculta. «Visele bătrânilor» este o pauză de câteva minute, ceasuri, zile, luni, dedicată celor pentru care îmbătrânirea ar trebui să fie un proces, nu o criză, oameni care mai au totuşi dorinţe, care visează, care trăiesc. În «Visele bătrânilor», ne-am apropiat de vârsta a treia, apropiindu-ne, de fapt, de noi înşine peste câţiva ani sau câteva zeci de ani”, transmit coordonatorii proiectului, Laura Grigore şi Radu Meiroşu. Iniţiativa îşi propune să încurajeze solidaritatea între generaţii şi să atragă atenţia asupra stării precare în care sunt abandonaţi mulţi dintre bătrânii români. (Alina-Elena VASILIU)
http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?news=1588818888
