Dragi Gargarite ale acestei gradini, va multumesc in numele ingerului de la biserica, numit Claudia, pentru Pastele lor imbracat in mancare si dulciuri si hainute si zambete.
Dimineata, in vinerea mare, am telefonat anuntand ca sosesc. Claudia, fetita de la biserica m-a sunat putin mai tarziu ca se asigure ca vestea este aievea. Si am plecat catre satul in care, intr-o casuta modesta, dar mereu curata (acum era chiar proaspat varuita), vietuiesc sase copii cu mama lor.
Cand am ajuns acolo am vizualizat cum cele doua micute se chinuiau sa faca curatenie in fata portii. Vroiau cu uneltele pe care le vedeti pe jos sa curete apa cu noroi din fata portii. M-a emotionat gestul lor.
In curte, va las pe voi sa evaluati:
Acum vreo doi ani, acolo in gradina din spate exista un caine pe care Claudia l-a gasit la biserica si l-a infiat. Era un puiut dragalas si vesel. Un vecin
binevoitor a aruncat otrava in curte si bietul de el a sfarsit in chinuri groaznice. Va dati seama ce spectacol pentru copii?! Tot atunci, au
degustat si cele trei capre din otrava. Sursa de lapte pentru acesti copii a sfarsit la fel ca si cainele.
Asa arata culmile cu rufe spalate, intr-o casa cu 6 copii:
Manute grabite sa descopere dulciurile tale, Nadina:
Plasele cu mancare (cozonac, ciorba cu perisoare, sarmalute in foi de vita si varza, pilaf s.a), acompaniate de alte daruri si un copil fericit:
Painea, daruita de noi Botosului,
judecata de catre pasarile ce asigura proteina de dimineata pentru copii:
Si iata-l pe Botos, pazind restul de dulciuri din cutie, cu speranta ca eu nu o sa le iau inapoi:
As putea sa inchei spunandu-va ca am lasat acolo niste copii fericiti. Din nefericire, am ramas cu gustul amar ca astfel de momente se intampla doar de sarbatori si ca dupa sarbatorile pascale, copiii acestia vor visa doar la urmatoarea mare sarbatoare ce le va aduce putin mai multa mancare pe masa.
In final, va multumesc din toata inima ca m-ati ales pe mine sa fiu mesagerul vostru.