Acum vreo 18-19 ani cateva dintre colegele mele de serviciu coseau goblen si puneau mare pasiune in ceea ce faceau. Eu le-am privit, am zis ca este frumos ceea ce fac, dar ca nu am rabdarea necesara pentru un astfel de lucru migalos.
Apoi le-am vazut pe nepoatele mele (fiicele fratelui meu), abia trecute de 10 ani, cosand cu asa o pasiune ca am zis ca trebuie sa incerc si eu.
Si asa am cumparat un goblen pictat pe care am inceput sa-l cos. Din nefericire, s-a terminat ata de fond si nici in ziua de astazi nu l-am terminat.
Apoi, nici nu mai stiu cum, am primit o oferta de la o oarecare firma ce producea goblenuri pictate. Am cumparat vreo 6, dar de abia 2 am reusit sa cos, restul le-am facut cadou.
Colegele mele coseau in continuare si intr-o buna zi mi-au aratat catalogul de la Rogoblen. Vazand frumusetile din el, m-am indragostit pe loc si fara sa stiu ce inseamna lucrul dupa diagrama, am comandat 11 bucati. Am reusit sa cos 10 dintre ele, pe unul l-am facut cadou inainte de a-l termina. Si de atunci nu ma mai pot opri. Nici nu mai stiu cate am cusut, o parte sunt inramate, o parte nu. Si cos in continuare. Pentru mine cusutul este un mod de linistire, de deconectare de la problemele zilnice. Nu mi-a fost greu sa invat sa cos goblen pentru ca mama mea draga a avut grija sa ma invete sa cos in cruce, sa tricotez, sa crosetez, sa tes.
Multumesc TTT pentru ca existati.
Multumesc harnicute gargarite pentru ca am cu cine impartasi pasiunea mea.

Multumim, Damiela ca ne-ai strans pe toate aici la o sezatoare ca pe vremuri, ca sa ne depanam amintirile.
Eu povestea mea am mai spus-o, dar acum avem si un spatiu dedicat, asa ca de ce sa nu profit de el.
Daca punctul in cruciulita, crosetatul, tricotatul, tesutul si cusutul l-am mai vazut pe la bunicile mele, de goblen nu am auzit si vazut decat la o verisoara de a mea tocmai in anul 2 de facultate. Pe atunci locuiam impreuna la Chisinau. Era la final de an si ma pregateam de sesiune. Oricum aveam cate o saptamana si ceva pentru un examen, iar eu reuseam sa repet tot materialul mai rapid. Ei ii trebuia sa il arate finalizat pentru un colocviu, sau ceva de genul. M-am oferit sa o ajut, dar mai mult am incurcat-o, caci a fost nevoita sa strice tot ce am facut. Important ca abia recent am descoperit ca modelul era de la TTT si anume Rasarit de soare. Dupa aceea nu mi-am propus sa invat sa fac goblen.
Peste aproximativ 2 ani, cand stateam imobilizata la pat dupa un accident, o cunoscuta a venit si mi-a propus sa cos goblen pentru cineva care imi va plati. La momentul respectiv nu conta suma ci doar am rugat-o sa imi aduca kitul caci eu pot sa cos. Era sfarsitul anului 2007. Eram atat de fericita cand am vazut diagramele, atele colorate, panza incat eram asemenea unui copil ce gaseste dimineata cadourile sub brad. Stiam doar ca toate punctele trebuie sa fie in aceeasi directie si nu cum exersasem pe panza verisoarei mele. M-am uitat un pic si pe desenul de la instructiuni, mi-am luat prima diagrama si am inceput sa cos din coltul drept de sus. Imi amintesc ca era intr-o zi de sambata. Deja pe la asfintit am lasat lucrul, caci era spre duminica si am zis sa mai citesc instructiunile, sa mai rasfoiesc diagramele. Abia atunci am vazut cum trebuiau asezate corect. Nu facusem mult caci nici nu aveam experienta si cu mare greu am buchisit si eu primele puncte la modelul Mireasa din munti. Luni a trebuit sa stric totul si am inteles ca este si mai greu de stricat. Nu este un model tocmai pentru incepatori, dar m-am ambitionat si l-am dus la bun sfarsit. L-am predat doamnei care mi-a platit dar nu m-am oprit aici, i-am zis sa imi mai dea de lucru, asa faceam si eu cate ceva si trecea mai repede timpul. Dupa ce am facut inca 4 modele pentru doamna respectiva a trebuit sa ma opresc deoarece a inceput facultatea si nu mai aveam timp, dar plus la asta imi ramasese atele si diagramele si am zis ca daca o sa mai am timp liber as putea sa mi le fac mie. Mi-am cumparat panza si asa si am facut. Coincidenta sau nu, toate erau de TTT. Cand mi s-au terminat mi-am cumparat din Chisinau, cateva micute de la o alta firma. Dupa asta mi-am propus sa fac Cina cea de taina , iar de la alte firme nu imi placeau si tot la TTT am apelat. Si pana in prezent am ramas fidela acestei firme.
Sper sa nu va plictisesc prea mult cu povestea mea.

Multumim pentru amintirile impartite cu noi, Damiela.
Asa mi-am adus aminte ca primul meu goblen Licorn l-am cusut in 1994 tot dupa ce am vazut ce minunatii ies din mainile maicutei si surorii mele. A urmat Primavara dupa care am inceput Colt luminos. Dupa o perioada, nu stiu sa zic motivul, am lasat goblenul. A mai trecut un an dupa care am ramas insarcinata si atunci am avut alte prioritati. Am crosetat, am impletit costumase, caciulite, bluzite pentru ingeras si jucarii. Dupa aceasta perioada fiind doar cu sotul, baiatul, cu serviciul si nimeni sa ne ajute, nu am mai avut timp sa cos asa ca l-am strans si l-am pus deoparte unde a si ramas pana acum 2 ani cand am vazut tot acasa la maicuta si sora mea ce minuni ies din mainile lor. Atunci am scos goblenul din sifonier si timid am reluat lucrul. De atunci nu l-am mai lasat. Multe din goblenurile cusute le-am daruit cu diverse ocazii insa vreau sa ma bucur sperand ca au fost apreciate la adevarata lor valoare. Si la mine cea mai mare majoritate a goblenurilor sunt TTT, m-au cucerit definitiv.
Va imbratisez cu mult drag si va doresc aripioare la ac.

Damiela iti multumesc pentru acest topic. Chiar imi face placere sa citesc povestile voastre.
Povestea mea cu goblenul a inceput inca din generala, cand mama lucra goblen. Primul ei goblen a fost Iisus, nu era un model greu dar nu m-a lasat sa cos pe motiv ca daca gresesc, ea nu sta sa desfaca. In schimb eram foarte geloasa ca pe fratele meu il lasa sa puna cate 2-3 puncte, pentru ca el era mai mare. Am urmarit-o mult timp cum cosea. Dupa o perioana, fina noastra i-a adus cadou un kit de la alta firma, pictat. Atele erau foarte apropiate la nuante iar panza nu era de cea mai buna calitate. Am incercat sa cos la el, dupa care replica mea a fost "nu-mi mai trebuie goblen in viata mea, se coase prea greu". Greutatea venea doar din cauza kit-ului. Intr-un final m-a lasat sa cos de pe diagrama, spunandu-mi ca este mult mai usor. Primul goblen cusut de mine cap-coada a fost Licorn, la care am descoperit ca nu imi place sa cos fond deloc. Dupa cateva modele a urmat o pauza, motivul nu il stiu nici eu. In liceu, auzind de la o colega ca mama ei coase goblen, m-am hotarat sa ma reapuc de cusut. Forumul l-am descoperit din intamplare, dar mi-a placut din prima clipa. La inceput nu puteam sa inteleg nimic din ce se intampla aici si am renuntat pentru cateva luni sa mai intru. Dupa aceea am reintrat si ma apropii de 3 ani de cand sunt membra a acestul club al gargaritelor.
Va multumesc gargaritelor ca existati.
Va multumesc gargaritelor TTT si tie Monica ca ne-ati pus la dispozitie acest spatiu minunat.

Povestile si intamplarile voastre ma fac sa imi dau seama ca acea "flacara" a goblenului s-a aprins din adolescenta. Au fost si momente in care am lasat deoparte goblenul, dar tot la el ne-am intors cu mai mare placere si dorinta.
Si eu am lucrat multe modele, dar le-am facut cadou. Unele au fost apreciate, altele nu. Nu poti multumi pe toata lumea.
Ma bucur enorm ca TTT a fost alaturi de noi, in primele noastre modele dar si ca ne-a "permis" la participarea "nasterii" unor noi modele.
Pupicei.

Eu am primele amintiri cu goblen de acum 10 ani cand am vazut la o vecina de la mama din sat cum cosea "Inaugurarea Pelisorului". Am stat o vara intreaga, seara de seara langa ea si am invatat sa cos goblen, insa doamna aceasta cosea doar imprimat. Asa ca primele mele comenzi sunt de goblene imprimate la TTT. Insa acum doi ani am vazut ca si o matusa de-a mea lucra, dar dupa diagrama. La inceput mi s-a parut mai greu decat imprimatul, si am inceput sa lucrez martisoare mici cu scheme gratuite de pe net si asa mi-am facut curaj si de o saptamana am inceput primul meu goblen dupa diagrama de la TTT.
Multumesc pentru aceasta minunata idee, Damiela, si la cat mai multe amintiri frumoase tuturor.