Clubul Gargaritelor
https://www.rogoblen.ro/forum/

Cum am descoperit goblenul!
https://www.rogoblen.ro/forum/viewtopic.php?f=14&t=11127
Pagina 1 din 2

Autor:  Cioroi Damiela [ 07 Ian 2014, 12:04 ]
Subiectul mesajului:  Cum am descoperit goblenul!

Imi aduc aminte ca primul contact pe care l-am luat cu aceasta arta, goblenul, a fost la 12 ani. Mama lucra goblene de la TTT si imi placea sa ma uit la ea, dar nu am pus niciodata mana pe ac si panza. Pana intr-o zi. Eram in clasa a VI-a cand la ora de "Lucru manual" doamna profesoara ne-a spus ca saptamana urmatoare sa aducem cate un goblen pictat. M-am conformat, si mi-am dat seama ca nu este atat de greu pe cat credeam. Am rugat-o pe mama sa imi comande un goblen micut, si asa am inceput "Suzi si Szen". Din ziua aceea iubesc goblenul si ma bucur ca cea care m-a invatat sa lucrez dupa diagrama a fost mama.
Te iubesc mama pentru tot ce m-ai invatat.
Multumesc TTT pentru modelele minunate.
Pupici.

Autor:  Sandulesei Oana [ 07 Ian 2014, 12:52 ]
Subiectul mesajului:  Re: Cum am descoperit goblenul!

Eu am inceput sa cos prin scoala generala, inspirata de tata si matusa mea care amandoi coseau goblen. O vreme am cusut pictate, modele simplute.

La un moment dat, prietena mea din liceu - Dana (singura adevarata pana acum) - mi-a aratat ce face ea acasa. Mama ei avea o prietena (Dumnezeu s-o ierte, ca intre timp a murit) care cosea goblene pe diagrama de la TTT. Dana isi cumparase si ea cateva si mi le-a aratat si mie. Asa mi-am comandat si cusut Amurg pe Nil si m-am "imbolnavit" de "goblenat".

Am mai incercat modele si de la o alta firme, dar ceea ce m-a convins total la TTT (si nu as schimba aceste lucruri pentru nimic in lume) a fost: diagramele foarte clare (desi la modelele mai vechi diagramele contin mai multe puncte, deci sunt mai mici - iar pentru ochii mei nu este un avantaj), organizarea atelor si nu in ultimul rand calitatea atelor pentru cusut.

Autor:  Flutur Mariana [ 07 Ian 2014, 13:00 ]
Subiectul mesajului:  Re: Cum am descoperit goblenul!

Si eu m-am indragostit pe viata de TTT si de minunile ce le realizeaza, pe la 17 ani.
Si de atunci tot lucrez, dar am avut si mici pauze.
De ce nu am mai lucrat nu imi explic. Acum regret un pic, ca am pierdut timpul si nu am lucrat constant. Dar nu este timpul pierdut, caci nu ma voi mai opri deloc.
Va multumesc gargarite TTT si intreg colectivului pentru minunile ce ni le oferiti.
Multumesc din inima, draga mea Monica, pentru un asa frumos colt de rai.
Pupici pe inimioare.

Autor:  Ionita Victorita [ 07 Ian 2014, 13:07 ]
Subiectul mesajului:  Re: Cum am descoperit goblenul!

Draga Damiela, frumos topic ai deschis, sa ne amintim de inceputurile noastre in goblen.
Eu, am inceput goblen la 47 de ani intr-o perioada neagra a existentei mele cu Iris mov pe care l-am gresit la inceput. Din copilarie am lucrat in cruce pe panza de sac carpete (cum se numesc) cu fir de lana, apoi in urma acului, apoi am tricotat multe si nu credeam ca voi avea atata rabdare pentru goblen. Am invatat totul de pe forum citind si admirand operele de arta pe care fetele le aveau in lucru.
In acele momente cand trebuia sa ma gandesc la altceva, sa fac ceva, am inceput sa lucrez.
Si asa am devenit dependenta. O dependenta frumoasa, o terapie pentru suflet.
Va pup dragele mele si sa aveti mereu soare-n suflet indiferent de vreme si vremuri.

Autor:  Sandulesei Oana [ 07 Ian 2014, 13:28 ]
Subiectul mesajului:  Re: Cum am descoperit goblenul!

Ionita Victorita scrie:
Draga Damiela, frumos topic ai deschis, sa ne amintim de inceputurile noastre in goblen.
Victory ai spus foarte frumos. Este ocazia perfecta de a vedea de unde am plecat si unde suntem si ce am realizat datorita acestei pasiuni frumoase ce ne uneste pe acest forum.

Autor:  Cioroi Damiela [ 07 Ian 2014, 13:59 ]
Subiectul mesajului:  Re: Cum am descoperit goblenul!

Ma bucur ca acest topic v-a adus aminte de minunatul moment in descoperirea goblenului.
Am deschis acest topic datorita faptului ca mi-am aminintit ca anul acesta se implinesc 18 ani de la acel moment. Si eu am avut pauze, in liceu (ca doar eram adolescenta). In anii studentiei am lucrat intens si cu o mai mare placere.
Cred ca cel mai mult mi-a placut ca aveam ceva in comun cu mama si ca puteam sta impreuna la "o sueta".
La randul eu am invatat si pe alte persoane sa lucreze goblen.
Atunci cand lucrez, relaxarea este maxima. Este remediul dupa o zi stresanta.
Va pup si o saptamana cat mai usoara sa aveti.

Autor:  Elza Ilina [ 07 Ian 2014, 13:59 ]
Subiectul mesajului:  Re: Cum am descoperit goblenul!

Damiela, iti multumesc pentru acest topic.

Am inceput sa cos goblen pe la 14 ani, la ora de Educatie manuala, cum era pe vremea aceea. Primul meu goblen a fost Ikebana cu floarea soarelui. Au mai urmat cateva modele, dupa care am facut o pauza lunga, lunga. Unul din acele de la goblen mi-a scapat in covor si nu l-am vazut. Incercand sa imi iau papucii, acul mi-a intrat in picior si s-a rupt. A fost nevoie de interventie chirurgicala ca sa poata fi indepartat, plus ca am mers trei saptamani in carje, caci nu aveam voie sa calc.
L-am redescoperit alaturi de voi, in 2011. Iar de atunci nu m-am mai despartit de el. Acum am o grija sporita la ace, de teama sa nu patesc ceva din nou.

Autor:  Simona Ioana Birta [ 07 Ian 2014, 14:42 ]
Subiectul mesajului:  Re: Cum am descoperit goblenul!

In anul 2007 l-am cunoscut pe sotul meu. In iarna aceea si in lunile ce au urmat faceam deja pregatiri si planuri pentru nunta. Ne-am ales nasii, nasa Claudia si nasul Gabriel. Imprietenindu-ne repede, cand veneam in weekend acasa (fiind la facultate), mergeam si la nasa. Vazand ce icoane deosebite are pe pereti, aproape una langa alta, am ramas surprinsa si am intrebat-o de unde le are. Mi-a spus ca sunt cusute de ea. Atunci am auzit pentru prima data de cuvantul "goblen". Daca imi aduc bine aminte, in seara aceea m-a si invatat sa cos, primul fiind Maini in rugaciune. Cred ca atunci a fost momentul cand am si devenit dependenta de cusut goblen. Nu concep viata fara.
Multumiri multe se indreapta inspre nasa, prietena si surata gargarita, Claudia.
Multumesc, Damiela, pentru frumosul topic. Ai fost plina de inspiratie.

Autor:  Starciuc Ana [ 07 Ian 2014, 15:21 ]
Subiectul mesajului:  Re: Cum am descoperit goblenul!

Desi am vazut de mic copil cum tata lucra cu punct in cruce, iar apoi am lucrat si eu foarte putin asa, despre goblen am aflat prin 2004, la orele de Educatie Tehnologica. Din prima clipa mi-a placut foarte mult si tin minte ca m-am dus la profesoara acasa sa imi aleg un model de goblen si avea niste cutii mari cu zeci, poate chiar sute de kit-uri de la TTT. Imi fugeau ochii, nu stiam pe care sa il iau, dar stiam ca trebuia sa fie unul mai micut si primul meu goblen a fost Nimic pentru tine . Apoi in cei 3 ani ce au urmat mi-am ales niste modele cam maricele si cum trebuia sa finalizam cate un model intr-un an scolar, aveam stabilit un anumit numar de cm2 care trebuiau cusuti intr-o saptamana. Imi era foarte greu sa ma impart intre scoala, teme, meditatii, etc. si goblen, plus ca aveam o profesoara foarte severa, care nu accepta nici o scuza daca veneam cu un cm2 cusut mai putin intr-o saptamana. Asa ca in acei 3 ani mai mult ma chinuiam, desi imi placea sa lucrez la goblen, dar nu imi placea sa fiu fortata sa lucrez intr-un anumit ritm. Dupa ce am terminat cu orele de Educatie Tehnologica, am luat o pauza cam de un an. Intr-o zi a venit tata acasa cu niste modele de goblen, le cumparase pentru el, dar nu a reusit sa invete sa lucreze goblen si a ramas la punctul in cruce. Atunci m-am apucat eu sa lucrez unul din modele si mi-am amintit cat de mult imi placea sa fac acest lucru. De atunci, am mai facut mici pauze in perioadele in care eram ocupata cu alte lucruri, dar acum nu imi imaginez ce as face fara goblen.

Autor:  MirelaMelinte [ 07 Ian 2014, 15:32 ]
Subiectul mesajului:  Re: Cum am descoperit goblenul!

Felicitari draga Damiela pentru ideea de a ne aduce aminte de inceputuri.

Goblen am inceput sa cos in 2011, urmare a unui cadou primit de mama.

Rememorez anii copilariei in care bunica Veronica (mama mamei mele) m-a invatat sa imi folosesc mainile in momentele de ragaz in cel mai placut mod cu putinta: m-a invatat sa cos chilimuri, fete de masa pe etamina - in cruce si cu tot felul de modele (adoram sa lucrez cu rosu si negru), sa crosetez, sa lucrez poantlas, sa tricotez.
Saracuta nu a avut succes cand a fost vorba sa ma invete sa torc, sa tes si sa cos ciur. Si acum tare imi pare rau ca nu am ascultat-o.

In 2011, mama a primit de la o fina de-a dumneaiei un goblen pictat.
Ochii maicutei mele nu i-au permis sa il coasa, asa ca mi l-a adus mie cu mesajul poate reusesti sa il cosi tu.
In prima faza m-am uitat la el, l-am lasat catva timp aproape in locul in care l-a asezat mama si dupa aproape 3 luni am incercat sa vad ce iese.
In copilarie goblen nu am cusut, asa ca stangace fiind (educatia mamei a modificat scrisul, mancatul si cusutul cu mana stanga) punctul de goblen a iesit invers decat ceea ce ulterior am vazut ca trebuie sa fie (punctul cusut de mine este inclinat de la stanga spre dreapta).
Neavand cu ce sa compar mi s-a parut foarte frumos ce am facut. A placut tuturor celor ce au vazut ce am mai invatat sa fac.
Dar am terminat de cusut goblenul si imi trebuia un altul.
Asa am descoperit TTT si minunatele sale modele.
Si am comandat Lacrima cu mir, pe diagrama. Si nu am stiut ce sa fac cu el.
Apoi am comandat acelasi model pictat si o Ikebana.
Le-am cusut si la urmatoarea comanda am sunat la firma. Iar cand am cerut un model pictat, Gargarita TTT cu care vorbeam m-a sfatuit sa incerc sa lucrez modelele dupa diagrama.
Acea comanda a fost cu modele pictate.
Dar pana sa primesc produsele am incercat sa vad ce as putea sa fac cu modelul pe care il aveam si statea de cateva luni. Si am ascultat sfatul Gargaritei. Si mi s-a parut extraordinar. Si de atunci nu am mai cusut modele pictate.
Asa am inceput.
Cu un dar de la mama. Si cu sfaturi de la Gargarita TTT.
Multumesc maicuta draga. Multumesc Gargarita draga.

Pagina 1 din 2 Ora este UTC + 1 [ DST ]
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
http://www.phpbb.com/