Draga Iulia, imagineaza-ti ca nici nu puteam sa nu ma opresc si sa nu citesc cele scrise de tine. Iata ca avem si o comunicare de suflet.
M-au emotionat cuvintele tale si ma bucur ca ai reusit ca prin mine sa simti ceea ce-mi spui:
Pentru ca simt ca, prin tine, mi-am regasit partea de familie de la Targoviste, pe care am pierdut-o cu multi ani in urmaOf, Iulia! Unele amintiri si mai ales cele din copilarie, ne marcheaza aproape pentru tot restul vietii. Vezi tu, pentru acest motiv, noi am luptat ca fiul nostru sa aiba cele mai frumoase amintiri, chiar daca pentru asta a trebuit sa-i dam o educatie putin spartana, asa cum imprejurarile au cerut-o si am preferat asa, decat sa-i mutilez sufletul. Dar asta este o cu totul alta poveste.
Povestea ta mi-a amintit de-o alta poveste a mea si am tinut sa-mi fac timp sa ti-o redau.
Mama mea a avut mai multi frati si o sora, in total, opt. Pe fratele cel mare, nu l-am cunoscut pana la moartea bunicii, iar la o scurta perioada de timp s-a stins din viata si foarte repede l-a urmat si sotia dansului. Din partea lui, am verisori si verisoare pe care nu i-am vazut pana in vara anului “85, cand i-am propus mamei mele o plimbare la Tg. Jiu, unde locuiau aceste rude ale noastre.
I-am gasit cu familii, preocupati de problemele cotidiene si aproape ca nici nu stiau de existenta mea si a fetitei mele. S-au bucurat foarte mult si de abia ne-au lasat sa plecam acasa, pe noi grabindu-ne problemele din gospodarie (cum este la tzara).
In urma acestei excapade, ma simtit mai bogata sufleteste, iar fetitei mele ii straluceau ochii de fericire.
Finuta draga, chiar si cel mai mic pas facut, daca te scoate din cotidian, el poate sa aduca un vis implinit, un dor alinat, o rana vindecata, o amintire-n plus...
