Arta milioanelor de impunsaturi by Nicolae Orban (193 mesaje) , la 08-02-2008 A trai intr-o locuinta impodobita, care sa incinte privirile si sa inveseleasca sufletul, este visul oricarui om. Insa fiecare isi decoreaza casa dupa cum ii dicteaza propriile gusturi si, de multe ori, posibilitatile. Unii aleg florile sau picturile, iar altii, mai putini la numar, aleg goblenurile. Acestea, o imbinare intre imaginile pastelate, adesea naive, si chipurile expresive, reprezinta, de fapt, rezultatul unei munci enorme, in care, pe linga pasiune, nu trebuie sa lipseasca si o inclinatie spre estetic.
Satisfactia lucrului implinit.
Lucrul manual, altadata nu doar o disciplina invatata in gimnaziu, ci si un fel de odihna "activa" pentru orice gospodina, a devenit, astazi, din ce in ce mai rar intilnit. Putine fete mai stiu sa brodeze, sa croseteze sau sa coase decoratii. Totusi, exista femei pentru care impodobirea casei ramine foarte importanta si care considera ca eforturile imense cerute pentru obtinerea unui goblen merita facute. O ieseanca,- Marioara Petrisor, se poate lauda ca, pe linga serviciu si treburile casnice, a gasit si timpul trebuincios pentru a coase aproape 50 goblenuri: "Pe primul l-am realizat cind eram eleva si, de atunci, de-a lungul timpului, am continuat. Iar cind am hotarit ca nu mai am timp pentru aceasta pasiune, nu m-a lasat inima". Doamna Petrisor marturiseste ca nimic nu se aseamana cu satisfactia pe care o simte dupa ce termina un goblen: "Pina atunci, stiu doar ca trebuie sa lucrez. Abia cind ii pun rama am o multumire imensa". Milioane de intepaturi Pentru un neinitiat in arta goblenurilor, munca imensa poate fi explicata doar prin cifre record: la un tablou de dimensiuni medii (adica de vreo 20 cm pe alti 30) se folosesc, uneori, si peste 50 nuante de ata, iar pentru fiecare centimetru patrat se fac 100 impunsaturi cu acul. "La goblenul pe care il lucrez acum va trebui sa fac 73.000 puncte, adica tot atitea intepaturi cu acul", ne-a spus dna Petrisor. Cind se apuca de lucru, ea insasi este ingrozita de ceea ce o asteapta insa, odata ce primele contururi prind fiinta, ochiul format vede deja intregul goblen: "Nu am facut un calcul, dar cred ca am impuns de citeva milioane de ori cu acul". De altfel, doamna Petrisor are si stilul sau propriu de a lucra, numai pe fata, incepind din partea de jos, si niciodata pe pinza pictata, ci doar dupa un tipar marunt, care trebuie masurat cu rigurozitate geometrica: "Asa m-am invatat de mica si nu ma mai pot dezobisnui. De fapt, fiecare isi are propriul stil".
In medie, pentru coaserea unui goblen este nevoie de citeva luni; insa, atunci cind apar si alte griji, poate ajunge si la un an. Treburi si rabdare Cu un copil de crescut si de ingrijit, si cu un serviciu in trei ture, doamna Petrisor nu prea mai are cind sa lucreze. Totusi, reuseste sa mai "fure" cite o clipa intre doua activitati casnice: "Important este sa am lumina buna, pentru ca pinza este foarte deasa. Ziua stau linga fereastra, iar seara linga veioza". In aceste ritm a reusit sa-si coase toate goblenurile, iar jumatate dintre ele ii decoreaza acum locuinta, restul fiind in casa mamei sale. "Copiii de acum nu mai au asemenea obiceiuri. Traditia de a coase a mai ramas doar la tara, pe cind la oras putini mai au rabdarea de a face ceva frumos. De fapt, prefera sa cumpere cine stie ce lucru turcesc", a adaugat doamna Petrisor.
Peisaje si figuri
In ultimii ani, numarul pinzelor gasite in magazine pentru a fi lucrate a devenit foarte mare. Doamna Petrisor prefera, insa, peisajele si figurile. Si, cum fiecare goblen are un nume, pe peretii casei sale apar alaturi "O fetita care plinge" si "O fetita cu palarie", "Baietelul plingind" si "Prietenii", "Domnisoara cu un catel" si "Concertul in parc", "Apusul de soare" si "Ikebana cu maci si liliac".
Printre cele mai pretioase goblenuri ce au trecut prin mina doamnei Petrisor sint doua pinze de dinainte de 1900, mostenite de la bunica: "Unul reprezinta un lac inghetat pe care se plimba intr-o sanie sub forma de lebada o printesa si un print, iar celalalt este imaginea unei troici cu trei cai, in care merge un boier si care este condusa de un vizitiu".
Goblenuri inestimabile
Daca unele femei lucreaza goblenuri usoare numai pentru a le vinde, cel ce iubeste arta in sine, asa cum o face doamna Petrisor, nu ar da un tablou, indiferent de pret: "Stiu cit muncesc si mai stiu cit suflet pun in ceea ce fac". Totusi, daca cineva care indrageste frumusetea cu adevarat i-ar cere un tablou, nu ar ezita sa-i ofere goblenul dorit. "Sint multumita sa le vad terminate si, dupa aceea, as vrea sa dau mai departe bucuria mea. Oricum, cui ii sint dragi are grija de ele si le pastreaza asa cum as face si eu", a adaugat doamna Petrisor.
In ceea ce o priveste pe dna Petrisor, ea a reusit sa transmita patima goblenurilor si fiicei sale, acum eleva in clasa a VII-a. In acest fel, colectia de tablouri care, de la citiva metri distanta, chiar par pictate, intr-atit de bine se imbina nuantele, va fi pastrata asa cum merita si, pe an ce trece, se va tot mari, devenind unica nu atit datorita modelelor, ci mai ales pentru dragostea cu care sint create si inconjurate odata ce au devenit obiecte decorative. (M.P.)
Preluat de la http://www.evenimentul.ro/articol/arta-milioanelor-de-impunsaturi.html
Replica: Cred ca by Hainal-Roman Oana (107 mesaje) , la 09-02-2008 acest articol este cel mai bun raspuns la intrebarea mea de zilele trecute. Nici pe mine nu m-ar lasa inima sa ma las de cusut.
Va pup,
Oana H.
Replica: Ai by Anisoara Nichita (234 mesaje) , la 09-02-2008 dreptate, Oana! Nu o data m-am intrebat: mai cumpar sau nu mai cumpar? Nu m-am indurat si am luat
Eden. Aseara, inainte de a adormi imi imaginam ca o sa pregatesc panza si atele de la el pentru a incepe lucrul.
Replica: Oare by stoicescu steluta (286 mesaje) , la 10-02-2008 se poate lasa de cusut vreuna dintre voi ? Este adevarat ca se intimpla citeodata sa nu ai chef sa cosi sau sa te plictisesti si sa faci o pauza de o zi sau mai multe, depinde. Dar te apuci din nou cu mai multa pofta de cusut si mai mult spor. Cred ca odata ce ai inceput si i-ai prins gustul nu-l mai poti lasa.
Replica: Pai, by Serban Birtalan (347 mesaje) , la 11-02-2008 daca este virus, chiar nu ai cum sa scapi si nu te poti lasa! Devii dependent!
Intrebare: exista tratament pentru acest virus?
