Adria, multumesc frumos.
Dragi gargarite, adaug astazi in acest topic o paturica pentru bebe, crosetata cu mult drag in ultimele saptamani. O cunostinta care locuieste acum in Italia si care va naste in curand, a insistat foarte tare sa-i lucrez o paturica personalizata. Am ales impreuna modelul, am cumparat fire Baby, care sunt indicate pentru produsele destinate copiilor, pentru ca au mai putin puf. Ieri am terminat paturica, a fost incantata si apoi am adaugat Gabriele. Precizez ca nu mi-a spus niciodata unde vrea sa atasez numele. Mi-a transmis ca nu-i place unde l-am scris, i-am cerut sa-mi spuna unde isi doreste sa-l adaug. Raspuns Nu stiu!. In acel moment rabdarea mea s-a irosit si am hotarat sa-i gasesc alt destinatar. Pot foarte usor sa elimin acel nume. Mi-am permis sa ma destainui voua, deoarece stiti cat muncim pentru fiecare lucru pe care il realizam. Am lasat la o parte toate goblenurile aflate in lucru, dar si alte lucruri pe care doresc sa le crosetez, doar pentru a raspunde insistentelor ei. Ea inca isi doreste acea paturica. Oare procedez corect?

Aura, imi plac mult creatiile tale si pentru asta te felicit.
Parerea mea, referitor la cazul cu paturica, este sa i-o dai acelei cunostinte din Italia. Eu sunt absolut convinsa ca tu ai mult mai multa rabdare, ca doar esti profesoara. Cel mai probabil in acel moment erai un pic obosita si de asta ai reactionat asa. Uneori trebuie sa mai cedam si cu siguranta pentru acest fapt o sa fii rasplatita.
Sa ai mult spor in tot ce faci si sa gandesti doar pozitiv.
Te pup si te imbratisez cu drag.

Multumesc frumos, Oksanna.
Este adevarat ca rabdare mai am, dar trebuie sa-ti spun ca nici pana la acest moment nu mi-a raspuns unde ar trebui sa apara numele. Cata rabdare sa mai existe?
Spor in tot ceea ce faci!

Foarte frumoasa paturica ta. Imi place mult.
Te imbratisez cu drag,

Draga Aura, de cand ai postat mesajul cu povestea paturicii, ma gandesc daca sa scriu sau nu.
Am patit si eu o poveste de acest fel. Doar ca protagonistul povestii este un goblen.
M-a rugat o cunostinta sa ii cos un goblen pentru ca dorea sa il daruiasca unei terte persoane cu o anumita ocazie. Am ales impreuna modelul (i-am aratat pe forum modelul cusut de alte gargarite, finalizat si inramat de gargaritele de la TTT), l-am comandat, l-am cusut si cand a fost gata am avut parte de o surpriza pe masura celei pe care ai avut-o tu.
Nu imi place goblenul, nu am crezut ca o sa fie asa. Pastreaza-l tu sau vinde-l daca ai cui.
Am pastrat goblenul. Pentru ca sa imi amintesc ori de cate ori ma roaga cineva sa muncesc, ca exista riscul ca la final sa fiu refuzata.
Sunt urate gesturile de acest fel. Denota lipsa de educatie din partea celor ce desconsidera munca si mai ales lipsa de respect pentru tine, pentru cel ce ai impletit in produsul final momente de bucurie sau tristete, picaturi de sudoare, parte din timpul pe care puteai sa il petreci impreuna cu familia sau intr-un alt mod.
In acest moment te-as sfatui sa nu accepti conciliere, sa refuzi ca paturica sa ajunga in posesia persoanei care a indraznit sa iti puna la incercare rabdarea.
Dar nu sunt in masura sa iti spun aceste lucruri.
Te sfatuiesc sa faci ceea ce te indeamna inima, sa il rogi pe Bunul Dumnezeu sa te calauzeasca.
Te imbratiseaza cu drag,

Adria, multumesc frumos pentru aprecieri.
Draga Irela, multumesc din suflet pentru gandurile tale. Imi pare rau ca ti-am reamintit, cu povestea mea, intamplari neplacute.
Si parerea mea este ca nu merita sa accept nicio conciliere.
Am inceput sa privesc partea plina a paharului, asa cum se spune. De exemplu, dupa timp destul de indelungat de vizionat tutoriale am reusit sa invat un model destul de greu, dar foarte frumos; am creat prima paturica pentru un bebe, pentru ca aveam in vedere un astfel de ,,proiect".
Sunt convinsa ca ,,proprietarul" isi va face aparitia mai devreme sau mai tarziu. Poate o voi face cadou unui pitic sau, indraznesc sa visez, o voi folosi pentru propriul copilas. Este doar un vis, ce mi-e teama sa mai cred ca se va indeplini, - dupa 2 sarcini pierdute in ultimii trei ani, mai ales ca varsta mea este destul de inaintata. Dar cine stie ce-mi va oferi soarta?
Va multumesc, dragi gargarite, ca existati si va doresc spor in toate.

Aura, niciodata sa nu spui niciodata.
Nu renunta sa visezi, sa te rogi, iar Domnul ne asculta pe toti.
Eu cred ca dorinta ta va fi auzita.

Aura sa nu fii dezamagita, dar in lumea noastra exista si astfel de oameni care nu stiu sa aprecieze un lucru facut cu drag si pasiune. Eu am primit drept replica intr-o discutie cu o ruda cu privire la cat de migalos este lucrul de mina cuvintele ,,o pierdere de timp''.
M-am suparat foarte tare, dar cand a vrut si ea o iconita lucrata nu am vrut sa-i daruiesc.
Am considerat ca nu merita sa-mi pierd timpul, lucru pe care i l-am si spus. Binenteles ca nu i-a convenit, dar a primit o lectie.

O caciula ce am crosetat-o special pentru mine.