O veche legenda spune ca in urma cu mult timp, oamenii erau zei, dar au abuzat atat de mult de puterile lor divine, incat Dumnezeu, stapanul tuturor zeilor, a decis intr-o zi sa le ia toate puterile inapoi si sa le ascunda intr-un loc in care sa le fie imposibil sa le mai gaseasca. Tot ce mai ramanea de facut, era sa gaseasca locul potrivit.
Un numar de zei mai mici au fost chemati la un consiliu, in care urma sa fie rezolvata problema. Una din sugestiile lor a fost: - Ingoapa-le puterile in pamant.
Dar Dumnezeu a replicat:
- Nu, asta nu este bine pentru ca oamenii vor sapa adanc si le vor gasi.
- Atunci, zeii au spus:
- In cazul acesta le vom arunca puterile in cea mai adanca mare.
La care Dumnezeu a replicat iar:
- Mai devreme sau mai tarziu, omul va explora adancimile marilor, unde le va gasi si le va aduce iar la suprafata.
Zeii mai mici au concluzionat:
- Nici pamantul, nici marea nu sunt locuri sigure in care sa poata fi ascunse puterile divine ale oamenilor, iar noi altele nu stim. Ne dam batuti.
In acel moment, Dumnezeu a spus:
- Iata ce vom face cu divinitatea omului. O vom ascunde adanc in el insusi, pentru ca acesta este singurul loc unde el nu se va gandi sa caute.
Si de atunci, conform legendei, omul a rascolit intreaga lume, a explorat, s-a catarat, s-a scufundat si a sapat, in cautarea a ceva ce se afla mereu ascuns in el insusi.

Iti multumesc, Ileana, pentru legenda si pentru ca scriind aici imi esti aproape.

Frumoasă legendă, Ileana! Mulţumim că ni le aduci. La fel ca şi pildele, pe care tu şi celelalte fete le scrieţi, sunt poveşti atât de liniştitoare şi din care avem de învăţat.

Letitia, Lena, va imbratisez si va ofer o floare fermecata.