Astazi am primit un mail din care razbate tristetea, suferinta, neputinta, dar si dragostea, credinta, generozitatea si speranta. Redau continutul mail-ului mai jos si sper sa trimiteti si altora acest apel.

"Cu scuzele de rigoare pentru repetarea mesajului de anul trecut, revin cu un apel, de data aceasta disperat, in sprijinul Manastirii Cetatuia Negru-Voda. Nu mi-am imaginat la acel moment ca lucrurile se vor inrautati cu mult mai mult. Mare speranta imi pun in putinul celor multi, de aceea va rog sa trimiteti si altora acest mesaj.

De cand v-am scris, cam acum doua luni, situatia s-a schimbat dramatic (sau poate nu cunosteam eu toate detaliile) - nu mai sunt 3 calugari, ci doar parintele staret, care sufera de cancer la pancreas. Acum a ramas singur in varful unei stanci foarte greu accesibile pe timp de iarna, bolnav si cu facturi neachitate. Pe langa randuiala stricta de manastire mai trebuie sa ingrijeasca si cele doua batrane care pana acum gateau pentru obstea ceva mai numeroasa. Din pacate si ele sunt bolnave si nu il mai pot ajuta. Este strigator la cer cum o biserica rupestra dintr-un sit arheologic cu vestigii dacice, cu moastele intregi ale unui cuvios roman, cu icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, cu izvorul de aghiasma care curge doar intre sarbatoarea Izvorului tamaduirii si Adormirea Maicii Domnului si cu crucea de piatra la care cei ce se roaga cu credinta dobandesc grabnic ajutor raman in parasire, fara ca nimeni sa nu fie interesat sa le valorifice si sa le faca mai bine cunoscute, spre folosul oamenilor.

Cum sa supravietuiasca o manastire atat de bogata in daruri, doar cu un singur suflet binevoitor? Aici ar fi trebuit sa vina credinciosii in numar mare, fara sa le pese de greutatea drumului. Oare atat de mult s-au racit inimile noastre, incat prin nepasare vom condamna astfel de locuri la pustiire? Inca mai sper ca nu."

http://amira-spiritualitate.blogspot.ro/2010/02/salvati-manastirea-cetatuia-negru-voda.html