Afara sunt nameti cat casa
Voi credeti ca-i sfarsitul lumii
Si asteptati Apocalipsa
C-asa prezis-o-au batranii.

Sfarsitul nu e ce-i afara,
Sfarsitul este ce-i in voi,
In toti cei multi ce indurara
Si boli si jafuri si nevoi.

Va bucurati! Priviti afara,
La neaua pura dimprejur.
Faceti ca ea, din tot ce va-nconjoara,
Horbota alba cu ajur.

Ajur de ganduri si simtire,
De fapte bune din iubire,
De bucurie si belsug.
Tot nu v-ati saturat de jug?

Nu va-ncuiati in case, fara rost.
Iesiti! Strigati in gura mare:
Priviti la mine, cel ce sunt acum,
Si comparati-ma cu ce am fost.

Fratii mei dragi, surori de-odinioara,
Schimbati-va, caci chinul n-are rost.
Schimbandu-va-n launtru,
Schimbati si ce-i afara!

Eliberati ce au sadit parintii,
Eliberati ce de la altii ati invatat:
Ca azi ar fi domnia mintii…
E o minciuna! Nu-i adevarat!

Caci ea-i puternica doar daca
Cu inima impreuna glasuieste.
Numai atunci fiinta voastra toata
Asemeni Tatalui se daruieste.

Asemeni Tatalui fiti iara:
Lumina si iubire, armonie
In case, inlauntru, in afara,
A Tatalui Domnie azi sa fie!

Dumitru Ioan Branc