1946

Hristos in mijlocul nostru!

Mi-ar placea mult sa va intorc vizita, dar anii imi aduc aminte ca flacaruia vietii mele se consuma si se stinge curand: va fi putin fum si totul va disparea. Trebuie sa ne aducem aminte ca viata noastra de aici este trecatoare si ca nu este decat o pregatire pentru viata viitoare vesnica. Daca nu va mai vad in aceasta viata, cred ca ne vom vedea in veacul viitor, duhovniceste si nu trupeste.

Am primit intra-adevar pachetelele incredintate monahiei X. si Parintelui Y. Acele pirojki (placinte mici rusesti) sunt mai gustoase unele decat altele si mai moi decat cele de la brutarie, caci sunt facute cu dragoste si osteneala. Dar va rog sa nu-mi mai trimiteti nimic pe viitor! Am tot ce ne trebuie aici si nu trebuie decat sa ne punem picioarele sub masa; pe cand acolo, trebuie sa va procurati voi totul. Dumnezeu sa va ajute!

Citeste cu multa atentie cartea Sfantului Macarie cel Mare pentru ca infatiseaza cu multa patrundere viata duhovniceasca. Am putea spune ca este o modalitate de a verifica viata duhovniceasca. Daca-ti cercetezi inima, vei vedea acolo balaurul cu o suta de capete. Nu te teme si nu deznadajdui! Cu ajutorul lui Dumnezeu, ii vei zdrobi capetele. Daca iti vei privi cu atentie viata, te vei vedea slaba si pacatoasa; dar daca nu-i vei judeca pe totii oamenii buni, nu-ti vei pleca atentia defectelor celorlalti, vei dobandi pacea si linistea inimii. Din timp in timp vei avea lacrimi de consolare.

Astazi este sarbatoarea Intrarii Maicii Domnului in biserica. Slujba a fost inaltatoare, cantata de doua coruri. Este frumos si soarele straluceste. Nu rezist: ma voi duce la o plimbare. Imi place sa ma plimb de unul singur, imi place natura. Oriunde privesc, totul este ca o mangaiere: fiecare copac si fiecare tufa, pasarelele ce zboara dintr-un copac in altul ciripind se agata de ramuri cu ghearele lor mici, iau cate ceva in cioc; vatuiul alb ce sare si se inalta pe labele dinapoi asculta si priveste dintr-o parte in alta, dupa care pleaca topaind. Toate sunt atat de ziditoare, incat nu poti sa-ti retii lacrimile; planul lui Dumnezeu este vadit in toate lucrurile. Cum a facut totul in chip minunat si cum se ingrijeste cu dragoste Ziditorul! N-a uitat nimic. Pasarelele sunt atat de firave, labutele lor sunt ca niste fire de paie si totusi reusesc sa reziste si sa se hraneasca pe timp foarte rece.

Slava intelepciunii si creatiei Tale, Doamne! Iti multumesc, Doamne, ca ne lasi uneori sa te cunoastem, asa slabi si mari pacatosi cum suntem. Aici este lucrarea milostivirii Tale. Fara ajutorul tau, nu putem, asa pacatosi cum suntem, nici sa contemplam natura, nici sa dobandim o singura virtute. Ne-ai dat libertatea si nu putem decat sa ne dorim virtutile; a le dobandi sau a le pastra depind de ajutorul Tau. Doamne, iti cer un singur lucru: prin judecatile pe care doar Tu la stii, mantuieste-ne pe noi, pacatosii!

21 februarie 1947

Iti doresc atat tie, cat si lu X., sa veti parte de un sfant post. Dumnezeu sa va ajute sa-l treceti bineplacut Lui si sa va bucurati de luminoasa inviere a lui Hristos.

Ai acum cartea Sfantului Varsanufie. Consult-o caci este foarte de folos. Poti gasi in indexul alfabetic intrebarile legate de problemele tale. Iti trimit o carticica ce contine o explicatie sistematica a invataturii morale a Sfantului Isaac Sirul. Citeste-o fara sa te grabesti.

Fiica duhovniceasca a parintelui X.X. nu-mi scrie. Sunt bucuros de asta, caci nu voiam sa intru in legatura cu multi oameni. Tu insa scrie-mi cand doresti! Iti voi raspunde cu dragoste, in masura puterilor mele. Imi doresc sa fii o adevarata credincioasa, in sensul deplin al cuvantului. Desigur, fumatul nu este bun, dar sunt mai aspru in ce priveste patimile sufletului: invidia, ranchiuna, judecarea, rautatea, ipocrizia, batjocorirea si dragostea de argint. Patimile trupului ne umilesc mult adesea. Mandria este mai rea decat toate; prin ea diavolul si-a pierdut stralucirea initiala pentru a deveni intuneric. Mandria este inventie diavoleasca. Cu voia lui Dumnezeu, vom discuta despre patimile sufletului cand ne vom vedea.

Fiica mea, doreste-ti smerenia si pana in clipa mortii nu te increde in tine insati! Nu ne sta noua in putere sa staruim in virtute: aceasta este lucrarea harului, pe care nu putem s-o pastram decat prin smerenie. Sfantul Ioan Scararul spune: "Acolo unde a fost o cadere ea a fost cauzata de mandrie". Este un mare noroc pentru noi ca avem scrierile Sfintilor Parinti, deoarece ei vorbesc pe larg despre viata duhovniceasca. Desigur, e bine sa inaintam in viata spirituala sub indrumarea unui parinte duhovnicesc; este foarte periculos sa te conduci numai dupa carti. Este ca si cum o persoana ce nu a studiat medicina ar cere de la farmacie otrava in loc de medicamente potrivite.

Cu toate acestea, nu trebuie sa ne descurajam: sa punem smerenia vamesului ca temelie a zidirii noastre duhovnicesti si, in bunatatea Sa, Dumnezeu ne va ajuta, asa pacatosi cum suntem, sa trecem peste obstacolele din calea noastra. In slabiciunile noastre, sa ne pocaim, pentru ca toti ascetii cucernici s-au agatat de smerenie si de cainta.

Marele Staret Paisie Velicikovski si el, s-a plans de lipsa indrumatorilor spirituali; el, care era experimentat in viata duhovniceasca, ne sfatuia sa ne calauzim simplu, vorbind cu persoane cu aceeasi viata duhovniceasca si citind scrierile Sfintilor Parinti. Deci, comunitatea voastra este cat se poate de utila, deoarece aici schimbati idei. Nu trebuie insa sa va tulburati daca apar unele neintelegeri - asa se se intampla si ascetilor. Dumnezeu este unul, dar cei ce merg spre El au orizonturi diferite. De aceea este de folos si profitabil sa ai un interlocutor ce-ti impartaseste modul de gandire. Sfantul Serafim spune: "Daca vrei sa-ti pierzi armonia sufleteasca, vorbeste cu cineva care are un alt fel de a fi decat tine". De fapt asa se intampla. Daca este linistitor sa discuti cu o persoana, poate fi penibil sa discuti cu o alta: n-ai nimic sa ii spui si speri sa plece.

Deoarece ai volumul al doilea al Filocaliei, citeste Capetele Sfantului Isihie despre trezvie si rugaciune. Lupta impotriva gandurilor este aici foarte bine explicata. Citesc adesea aceasta carte; nu pot sa ma dezvat de ea si nu ma oboseste niciodata. Este sursa de inspiratie; chiar daca noi nu urmam sfaturile Sfantului Isihie este bine sa cunoastem esenta vietii duhovnicesti.

Ce scrisoare lunga ti-am scris, nu prea inchegata, dar asta nu face nimic.

Dumnezeu sa va pazeasca!

18 mai 1947

In legatura cu nelinistile si caderile tale, iti voi spune aceasta: atata vreme cat barca sufletului nostru navigheaza pe apele vietii pamantesti, va fi supusa schimbarilor vremii. Ba este ploaie, ba este frumos; uneori apare o furtuna mare si barca noastra risca sa se loveasca de o stanca sau de mal. In aceasta vale a plangerii nu poate fi altfel; doar in viata vesnica nu pot fi schimbari. Sub stapanirea patimilor - inteleg aici patimile sufletului, cum ar fi: judecarea, vanitatea, mania, minciuna si mandria demonica - ni se pare ca toti sunt vinovati si rai. Or, Dumnezeu nu ne-a rugat sa cerem celorlalti dragoste si dreptate, in schimb ne-a poruncit sa-i iubim pe ceilalti si sa fim drepti. Nu deznadajdui! Si cand esti confruntata cu greutati, afunda-te in Sfanta Scriptura, in scrierile Sfintilor Parinti si in rugaciune. Atunci vei experimenta pacea si linistea in sufletul tau. Putem mult si bine sa ne gandim; fara ajutorul lui Dumnezeu, nu putem fi in pace cu noi insine, nici cu ceilalti.

Dumnezeu sa va pazeasca!

27 octombrie 1947

Nu cauta sa te departezi prea mult de ceilalti! Daca esti invitata la sarbatorirea cuiva, du-te! Dar, si acolo, ia aminte la prezenta lui Dumnezeu. In ceea ce priveste discutiile despre ispitele tale cu inima deschisa cu o alta persoana, nu vad, acolo unde esti, pe nimeni care sa-ti fie de folos. Nu trebuie sa vorbesti cu o persoana lipsita de experienta, asta-ti poate fi daunator vietii duhovnicesti. Sfantul Petru Damaschinul spune ca a suferit mult de pe urma sfaturilor celor lipsiti de experienta.

Daca ceilalti te privesc uneori ca pe o straina atunci cand le vorbesti, nu te mira! Ei gandesc altfel decat tine. Fii precauta si vorbeste conform conceptiilor lor!

Este rau ca nu stii sa taci. Sfantul Arsenie cel Mare s-a cait intodeauna ca a vorbit prea mult si niciodata n-a pastrat tacerea. Desigur, dupa citirea scrierilor Sfintilor Parinti, cartile Episcopului Teofan par aride. Putem face urmatoarea comparatie: scrierile Sfintilor Parinti sunt smantana, pe cand cartile Episcopului Teofan sunt lapte taiat cu apa.

Scrii ca amintirea mortii este o mare virtute. Sfantul Ioan Gura de Aur s-a rugat sa o obtina. Este un dar de la Dumnezeu. Este scris undeva: "Adu-ti aminte de sfarsit si nu vei mai pacatui".

Dumnezeu sa te apere,fiica mea!

5 decembrie 1947

Am primit scrisorica ta afectuoasa. Ultimele tale cuvinte: "Pentru moment, nu am nici o grija" m-au bucurat. Dupa Sfintii Parinti asa si trebuie sa fie. Daca ti se intampla sa ai ezitari pe calea unei virtuti, nu fii trista! Cand cad, ma ridic. Cad inca o data - ma ridic inca o data. Si tot asa pana in ceasul mortii. Slava milei Tale Doamne! Mare este bunatatea Ta ca ne-ai dat noua, pacatosilor, pocainta! Caci pentru noi, pacatosii, nu pentru cei drepti, Te-ai coborat pe pamant.

Spui ca scoteai apa si, deodata, fara veste, o broasca a cazut in put. Trebuie sa o scoti si apa va fi iarasi curata. Sunt bucuros ca ai inceput sa intelegi in adancime ce inseamna viata duhovniceasca. Este un noroc ca Sfintii Parinti au lasat sfaturi verificate de experienta lor personala. Citeste mai des scrierile lor.

Dumnezeu sa va aiba in paza! Sa va mantuiti!

Sonia, draga mea, esti neobosita in a ne aduce aici pe forum cate o bucatica de credinta. Am urmarit topicul Evanghelia zilei, acum l-am descoperit si pe acesta. Sper sa pot tine pasul cu tine. De obicei le citesc duminica sau in zilele de sarbatoare, cand nu pot sa cos.
Te felicit, pentru pasiunea si devotamentul tau cu care completezi in fiecare zi randurile tuturor subiectelor tale.
O imbratisare calda, draga mea.

O imbratisare calda si din partea mea, Lena si iti doresc sa te ajute bunul Dumnezeu in tot ceea ce iti propui.

Pupici dulci

20 decembrie 1947

Te ingrijorezi degeaba pentru scrisoarea ta trista. Suntem oameni si starile sufletesti se schimba. Este bine ca imi scrii de incercarile tale; ele nu ma surprind. Din contra, ma bucura ca-mi spui totul asa dupa cum iti vin cuvintele. Nu ezita sa imi scrii ceea ce te incearca! Memoria si imaginatia sunt un singur simtamant interior. Amintirea intamplarilor trecute ne chinuie uneori atat de rau mintea. Trebuie atunci sa ne rugam cu rabdare si atentie si sa ne ocupam mintea cu citirea Sfintei Evanghelii si cu scrierile Sfintilor parinti; cu alte cuvinte, mintea nu trebuie sa fie trandava. Intamplarilor trecute trebuie sa le substuim alte ganduri; altfel, putin cate putin, aceste amintiri se vor sterge si melancolia va trece. Doi stapani nu pot trai impreuna in aceeasi inima!

Nu trebuie niciodata sa ne urmam patimile; intr-adevar, cu cat le hranim mai mult, cu atat cer mai mult mancare. Sunt asemenea cainelui obisnuit sa linga butucul macelarului; indata ce iei un bat si-l alungi, nu se mai apropie. Sfantul Apostol spune: "Luati bine seama cum umblati"(Efes. 5,15) si "uitand cele ce sunt in urma mea si tinzand la cele dinainte" (Filip. 3,13).

O doamna care o cunosc mi-a trimis o scrisoare lunga in care-mi scrie ca rugaciunea lui Iisus a inceput sa salasluiasca in ea. Ce bucurie sa te gandesti ca exista suflete ale rugaciunii pe lume! Ea era in Germania si acum trebuie sa plece in America de Sud. Drum bun!

Dumnezeu sa o lumineze!

Ei bine, copila mea, dupa exempul acestei doamne, sa incepem deci, tu si cu mine, sa ne ocupam mai vartos de rugaciune. Dumnezeu sa ne ajute! Acum esti obisnuita cu munca ta si nu trebuie sa te mai gandesti la ea; ocupa-ti deci mintea cu rugaciunea si cu gandul la Dumnezeu. Mult noroc! Pune-te la lucru! Fara rugaciune viata este plina de suspine. Atunci insa cand rugaciunea devine o obisnuinta, ea bucura si potoleste inima; este o stare fericita. Se intampla uneori ca cei ce se roaga in aceasta viata sa aibe deja o pregustare a fericirii viitoare.

1947

In mila Sa,Dumnezeu Ti-a dat sa gusti putin din bunatatea Sa. Ai inceput deci, acum, sa intelegi ce inseamna "Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru" (Lc.17,21). In aceste momente este ca si cum lumea vizibila n-ar mai exista. Ai acum o experienta a acestei stari preafericite si stii de ce ne paraseste.Dumnezeu sa te lumineze! Felul tau de a duce razboi cu patimile este bun, pentru ca nu exista ordine in patimi. Oricare ar fi patima care se trezeste in tine, lupta-te impotriva ei! Sa stii totodata ca nu vei putea invinge patimile doar cu propriile tale puteri. Trebuie chemat Dumnezeu in ajutor.

Este foarte rau sa-ti judeci aproapele; cei care-i judeca pe altii isi aroga un drept ce apartine lui Dumnezeu - judecata - si atunci Domnul ingaduie sa cada si ei in aceleasi pacate. Noi ii judecam pe ceilalti pentru ca nu ne ingrijim de viata noastra. Cerceteaza-ti cu atentie inima si vei vedea cata putreziciune se afla in ea!

Si tu ai o sanatate precara, dar nu te intrista. Lasa-te in voia lui Dumnezeu. Cu totii vom muri in orice caz, intr-o zi sau alta!

Am observat ca grija de a ne prelungi viata este o mare greseala si o slabiciune. Viata si moartea se afla in mainile lui Dumnezeu, si Domnul a spus "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga" (Mt. 6, 33). Grija si nazuinta noastra trebuie sa fie aceasta: sa traim dupa poruncile lui Dumnezeu si sa ne curatim inima de patimi.

Ti-am scris sa nu te tulburi. Asta, ca sa nu tanjesti dupa stari sufletesti inalte inainte de vreme. Totul vine la timpul sau. Starea de fericire va veni fara sa o asteptam, cand locul in inima noastra va fi pregatit prin ascultarea poruncilor dumnezeiesti. Sarcina noastra este sa facem tot ce ne sta in putinta si sa lucram - restul depinde de har. Mai adaug inca o observatie: daca-ti judeci aproapele, nu vei avea nici lacrimi, nici cainta. Dumnezeu sa te intelepteasca si sa te apere!

30 decembrie 1947

Hristos este in mijlocul nostru!

In ultima ta scrisoare, imi vorbesti din nou despre incercarile tale; insa acuma, multumita lui Dumnezeu, ele au trecut. Sfintii Parinti au spus ca nu exista mantuire fara suferinta. Acestea au doua avantaje. In primul rand, ne dau ravna catre Dumnezeu si ne invata sa-L multumim din tot sufletul. In al doilea rand, ele ne elibereaza de preocupari si griji inutile. In scrierile lor, vedem cum Sfintii Parinti se mahnesc si se descurajeaza ca si noi; ei chiar au incercat stari pe care au preferat sa nu le pomeneasca, ca sa nu tulbure si sa nu deznadajduiasca pe incepatorii in ale vietii duhovnicesti ca si noi.

Desigur, Dumnezeu ingaduie suferinta in masura in care fiecare o poate suporta. Suferintele ne smeresc; avem o oarecare infumurare sa dorim sa progresam in viata duhovniceasca prin propriile noastra forte. Ori, prin suferinta, invatam smerenia si pricepem ca, fara ajutorul lui Dumnezeu, straduintele noastre nu sunt suficiente. Trebuie sa ne straduim sa practicam virtutile, dar izbanda depinde de har. Doar celor smeriti Dumnezeu le da Harul Lui. Iar fara intamplari ce ne smeresc este imposibil sa devenim smeriti!

Sfintii Parinti au expus in amanuntime in scrierile lor ceea ce trebuie sa fie o viata duhovniceasca plina de intelepciune; ori, doar facand aceasta experienta putem incepe sa intelegem scrierile lor. Daca te pui la lucru, daca-ti cureti inima de patimi, totul iti va deveni foarte limpede si pe inteles. Sfinti calugari, rugati pe Dumnezeu pentru pacatosii de noi si deschideti mintile noastre sovaielnice invataturilor voastre!

Tu-mi scrii ca indeletnicirile te distrag de la rugaciune. Pastreaza amintirea lui Dumnezeu in timpul activitatilor tale! Si asta tot rugaciune se cheama. Este bine ca aspiri la viata duhovniceasca si la rugaciune; este jumatate din calea mantuirii; pentru restul, Domnul te va ajuta sa inaintezi. Dar nu te incredinta acediei si nu-ti pierde curajul.

Imi spui ca parca nici macar nu ai inceput. Este un sentiment bun, ce te duce la smerenie. Este o regula a vietii duhovnicesti: cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atat mai mult ne vedem greselile si pacatele. Dumnezeu sa ne fereasca sa ne credem drepti! Dumnezeu sa va ajute si sa va elibereze de chinurile vesnice!