Patimi - ispite

ˇ Pazeste-ti limba de la grairea desarta, pantecele de placere, iar pe aproapele pazeste-l de mania ta. Agoniseste neindraznirea, nepretuirea de sine, dragostea fata de toti si tinerea lui Dumnezeu in minte gandindu-te ca curand te vei arata in fata Lui. Sa le ai pe toate acestea in tine si pamantul tau va aduce cate o suta roada lui Dumnezeu.

ˇ Alungarea patimilor - patimile sunt necazuri si Domnul nu ne-a ferit de ele ci a zis: ''In ziua necazului cheama-Ma pe Mine si te voi izbavi si Ma vei slavi.'' deci in orice patima nimic nu e mai de folos decat a chema numele lui Dumnezeu. Cat despre impotrivirea in cuvant, ea nu este cu putinta oricarui om, ci numai celor puternici carora dracii li se supun, caci daca vreunii din cei neputincigsi incearca una ca aceasta, dracii isi rad de el ca de unul ce vrea sa se impotriveasca aflandu-se deja sub puterea lor. La fel certarea lor este cu putinta numai celor mari care au putere, noua celor slabi nu ne este dat decat sa alergam la numele lui Iisus caci patimile sunt draci dupa Sfanta Scriptura si acestia ies in numele lui Iisus. Deci ce voiesti mai mult de atat? Dumnezeu sa te intareasca si sa-ti dea putere in frica Lui.

ˇ Daca mananca cineva vreo mancare si se vatama la stomac, la splina sau la ficat si prin ingrijirea si priceperea doctorului se vindeca, numai e cu negrija de sine ca sa nu-l ajunga ceva si mai rau, ci isi aduce aminte mereu de primejdia dinainte cum a spus si domnul celui vindecat de El: ''Vezi, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu patesti ceva mai rau.''

ˇ Raul nu se poate desfiinta cu rau niciodata!

ˇ Exista o pace din partea patimilor de scurta durata - este multumirea fiarei care s-a saturat, e pacea trupului obosit de spasmul placerii, dar patima se va trezi din nou.

ˇ Cand te lupta vreun gand rau cheama fara tulburare numele lui Dumnezeu si va fi alungat acel gand.

ˇ Ce sa fac, caci sunt tulburat de razboiul lacomiei pantecelui, al iubirii de argint si al altor patimi? Cand te razboieste patima lacomiei lupta cu toata puterea pe care o ai dupa Dumnezeu ca sa nu dai trupului ce pofteste, iar fata de iubirea de argint, la fel. Pana ce te necajeste razboiul sa n-ai nimic de prisos peste haina. Lupta-te tot asa in ceea ce priveste vasele si in cele mai mici lucruri.

ˇ Cel ce incepe sa inainteze in bine este impresurat de pizma si mania diavolului, dar si a multor oameni prin care el lucreaza.

ˇ Voile despartite de voia lui Dumnezeu nu sunt voi deplin libere, ele nu sunt voia cea adevarata caci aceasta este robita de mandrie ori de alte patimi. Ea este multipla caci tu insuti esti sfasiat supunandu-te cand unui stapan, cand altuia, neputind avea nici o consecventa. Voia cea adevarata se afirma cand afirma voia lui Dumnezeu. Atunci este omul cu adevarat liber si unitar, sau el insusi, caci face permanent ceea ce corespunde subiectului sau ca fundament vesnic al existentei sale fericite in fundamentul ultim al lui.

ˇ Cele contrare firii sunt patimile; fara ele poate omul trai caci nu fac parte din fire, deci parasindu-le pe acestea pentru Dumnezeu, nu da ceva din ceea ce ii este necesar, dar cel ce da din ale firii sale, aduce o jertfa lui Dumnezeu. Insa prin aceasta se ridica pe un nou plan de existenta mai presus de fire. Jertfa este sfintita de Dumnezeu cand este primita.

Patimi - ispite

ˇ Lucrand Dumnezeu in noi ca Persoana libera si iubitoare, nu inabusa voia noastra, ci se aseaza pe linia ei, deci o ajuta si pe ea sa se implineasca. Numai fortele impersonale sau numai cel ce vrea sa te domine iti stinghereste vointa, cel ce te iubeste insa iti promoveaza libertatea, te incurajeaza, te ajuta sa lucrezi tu insuti caci se bucura sa-i raspunzi cu iubirea ta libera lucrand de bunavoie cele bune care corespund si voii lui. Binele este iubirea intreolalta sau este produsul ei.

ˇ Daca vrajmasul staruie sa ne razboiasca in acestea socotind sa ne prinda in cursa nerusinarii lui si sa ne surpe, sa nu ne lasam rapiti, ci dupa intaiul atac sa luam aminte la al doilea si tot asa in continuare caci s-a scris: ''De sapte ori intr-o zi cade dreptul si se ridica.'' (Psalmi 24,16). Dar a se ridica inseamna a lupta, iar cel ce lupta cade si se ridica pana ce la sfarsit arata cine este. Dar in toate sa avem grija sa chemam numele cel sfant al lui Dumnezeu caci unde este Dumnezeu, acolo sunt toate cele bune. Dar tot asa de adevarat este ca unde e diavolul sunt toate cele rele si e vadit ca de vorbim pentru a placea oamenilor sau cu tulburare in chip rau, acestea sunt de la diavol.

ˇ Somnul are si el dulceata lui caci este si un somn al firii integrale a omului in care se odihneste si sufletul nu numai trupul.

ˇ Daca cineva este bolnav si are nevoie de baie, nu este pacat sa faca, dar daca este sanatos baia ii aduce refacere, odihna insa si moleseala trupului.

ˇ Nimic altceva nu-i de folos omului decat sa nu ia si sa nu faca un lucru cu patima.

ˇ Animalele, lucrurile, energiile naturii sunt unelte indirecte ale sufletului, si de acestea toate ne folosim prin intermediul trupului. Trupul este o unealta directa prin care ne facem toate celelalte unelte indirecte. Tot cosmosul este un fel de trup largit al omului; toate ale lumii sunt simtite de suflet prin trup devenind prin trup nu numai obiecte ale sufletului, ci si un camp simtit si mijloace de lucrare asupra lumii. Toate se aduna in cunoasterea si simtirea sufletului prin trup. Curatind simtirile trupului, curatim simtirea tuturor impreuna cu sufletul. Cand nu folosim trupul pentru lucrarea binelui prin el, ci numai pentru satisfacerea poftelor lui din folosirea lucrurilor, il facem slujitor egoist al raului. Trupul ca unealta a sufletului castiga in lucrarile cu care se obisnuieste o dexteritate uimitoare care nu se poate explica fara lucrarea mintii prin el. Toti muschii palmei capata o flexibilitate conforma cu lucrul ce-l implineste. Ochiul prinde nuante din formele vazute si din sentimentele spirituale ale persoanelor fata de ele. Trupul este ecranul traitor al tuturor imaginilor unite cu revelatiile spirituale ale sufletului.

ˇ ''Binele facut iti trezeste multumire ori de cate ori te gandesti la el, deci in veci.'' a spus Sfantul Grigorie de Nissa.

Patimi - ispite

ˇ Cand calatoresti nu cauta nici la dreapta nici la stanga, ci repeta psalmii, roaga-te lui Dumnezeu in tot locul unde te afli si nu te amesteca nicidecum cu incredere cu locuitorii lui. In locul sau in casa in care te opresti nu fii cu indrazneala, ci fii cu sfiala in toate. La ceea ce ti se pune pe masa intinde-ti mana cand esti indemnat sa mananci. Cand mananci sa nu-ti ridici fata spre aproapele nici sa graiesti cuvant desert; sa nu-ti intinzi mana spre ceva spre a lua fara sa spui: ''Binecuvinteaza!'' Band apa sa nu lasi gatlejul sa galgaie asemenea oamenilor din lume; sezand impreuna cu fratii, de-ti va veni cumva flegma sa nu scuipi cumva inaintea lor, ci ridica-te si o arunca departe. Sa nu-ti intinzi trupul in vazul oamenilor. De te incearca vreun gand necuvios sa nu-ti deschizi gura si va pleca degrab acesta de la tine. Sa nu-ti deschizi gura la ras caci aceasta inseamna lipsa de sfiala.

ˇ Sa nu poftesti cu gandul sau cu privirea: fie haina, brau sau culion si sa nu-ti implinesti capriciul tau facandu-ti ceva asemanator. De-ti procuri o carte sa nu o infrumusetezi cu vreo podoaba caci aceasta este patima.

ˇ De gresesti in ceva nu minti din rusine, ci fa metanie zicand: ''Iarta-ma!'' si greseala trece. De-ti spune cineva cuvant aspru, sa nu-ti inalti inima caci mania lui Dumnezeu nu intarzie. De esti mustrat de cineva pentru vreun lucru nu te aprinde, ci pune metanie zicand: ''Iarta-ma, ca nu voi mai face.'' fie ca stii ca ai facut acel lucru, fie ca nu esti vinovat, caci toate acestea sunt adevarata propasire pentru cel tanar.

ˇ De afli cuvinte din afara, nu le spune pe acestea cuiva caci de le vei pazi in tine, nu va gresi limba ta. De voiesti sa implinesti un lucru iar cel ce locuieste impreuna cu tine nu voieste aceasta, renunta la voia ta ca sa nu se nasca certuri si sa se mahneasca. Cand voiesti sa locuiesti cu un frate in chip trecator nu-i porunci in vreun lucru oarecare si sa nu voiesti a fi capul lui. De locuiesti cu fratii sa nu te compari cu ei , iar de-ti vor porunci tie vreun lucru pe care nu-l voiesti, lupta cu voia ta pana ce il vei face ca sa nu-i superi si sa-i pierzi prin descurajare si ca sa ai locuirea pasnica cu ei. De locuiesti cu un frate si-i spui ca voiesti ceva, adauga: ''dar voi face cum voiesti'' si daca spunandu-i ce voiai sa faci ii ceri o hotarare, fa ceea ce gaseste el de bine, cu frica lui Dumnezeu. De locuiti impreuna si lucru ce ti-l cere este trecator, fa-l. De sunteti mai multi faceti-l impreuna si nu cruta trupul tau tinand seama de constiinta tuturor.

ˇ Sa nu lauzi cele ce nu le-ai cunoscut, iar de cele cunoscute sa nu vorbesti ca si cand le-ai vazut. Sa nu osandesti pe cineva pentru chipul lui. De dai apa sau ceva de trebuinta sa nu te arati nepasator, ci gandeste-te la Dumnezeu ca a avut grija de tine.

ˇ Cel mai tanar sa se lase lipsit de toata frumusetea trupeasca caci aceasta este spre folosul lui (pentru a nu ispiti si mai mult adaugand la frumusetea specifica tineretii, eleganta hainelor, pentru a nu se umple el insusi de ingamfare, parere de sine si de curvie). Cel tanar sa nu se poarte niciodata haina frumoasa pana ce nu va ajunge in varsta caci aceasta-i spre vindecare.

ˇ Sa se foloseasca de vin pana la trei pahare, insa doar in caz de mare trebuinta; sa nu-si descopere dintii cand rade, iar fata sa caute in jos cu rusine. In vremea somnului incinge-ti trupul si fii cu grija ca sa nu-ti duci mainile inauntru caci trupul are multe patimi hranite din nestiinta.

ˇ De trebuie sa pornesti la drum poarta sandale si umbland, mainile sa-ti stea apropiate de brau si sa nu te afli deloc inaintea altora. De mergi la drum cu niscaiva frati si se va afla printre ei vreunul pe care-l iubesti pentru Dumnezeu, sa nu indraznesti sa i-o arati in vazul celorlalti ca nu cumva sa fie printre ei vreunul slab si sa-i vatami constiinta facandu-l invidios. Mergand la unii frati sa nu te astepti sa se bucure de tine foarte, ci de e vor primi, sa multumesti lui Dumnezeu.

ˇ Aflandu-se unul mai mare si vorbind cu cineva sa nu fii nepasator si sa sezi, ci stai pana ce ti se va arata ce sa faci. De vei pleca in oras, ochii tai sa caute numai in jos ca sa nu-ti starnesti patimile cand vei fi in chilia ta. Sa nu dormi la drum in casa cuiva unde se teme inima ta sa nu pacatuiasca.

ˇ De voiesti sa mananci intr-un loc si afli ca o femeie trebuie sa manance si ea acolo sa nu sezi deloc caci mai de folos iti este sa se supere gazda decat sa curveasca inima ta in ascuns. Pleaca de poti pana inca n-ai luat seama la haina ei. Mergand pe drum, de-ti va spune o femeie: ''Pace tie!'', raspunde-i in inima ta cautand cu ochii in jos.

Patimi - ispite

ˇ De te va sili un frate sa graiesti impotriva fratelui tau, sa nu te lasi convins de el pacatuind astfel inaintea lui Dumnezeu, ci spune-i cu smerenie: ''Iarta-ma frate caci sunt ticalos iar acestea pe care mi le spui le fac si eu, deci nu pot sa-i zic acestea altuia.'' De auzi ca a spus cineva impotriva ta un cuvant si te intalnesti cu acela in vreun loc oarecare sau se apropie de tine, arata-i o fata vesela si binevoitoare dupa puterea ta; nu-i spune cele auzite intreband: ''De ce ai spus asta?'' caci s-a scris in Pilde: ''Cel ce tine minte raul savarseste faradelege.'' (Pilde 24,24)

ˇ De vor locui cu tine niste frati ingrijeste-te ca ei sa auda de la tine lucruri serioase caci vei da seama pentru ei inaintea lui Dumnezeu. De-ti iei o chilie sa nu-ti iei multi frati cu tine ca-ti ajunge unul pentru slabiciune si nu profita de calitatea de gazda.

ˇ De pleci la drum si voiesti sa mergi la un frate si nu va voi acesta sa te primeasca si-l vei vedea apoi la drum, sau va veni la tine uitand de purtarea lui, fa cu el un bine prisositor.

ˇ De te odihnesti in chilia ta si-ti aduci aminte de cineva care ti-a facut un rau, scoala-te si roaga-te lui Dumnezeu din toata inima ca sa-l ierte si gandul rasplatirii raului facut de el alunga-l de la tine.

ˇ De esti ispitit noaptea prin inchipuire de impreunare, pazeste-ti inima sa nu cugete ziua la trupurile din inchipuire ca sa nu te intinezi din aceasta placere si sa-ti pricinuiesti o grea cadere, ci arunca-te inaintea lui Dumnezeu cu toata inima ta si te va ajuta caci este indurator cu slabiciunea oamenilor.

ˇ De faci nevointa sa nu se increada inima ta in aceasta ca ea te pazeste, ci spune cugetului tau ca pentru neputinta trupului ''Dumnezeu ia seama la slabiciunea mea.'' De te ocaraste cineva nu-i raspunde ci ramai tacut si daca cercetandu-te vei afla in tine cele ce le-ai auzit de la el, caieste-te ca unul ce-ai pacatuit iar bunatatea lui Dumnezeu te va primi iarasi.

ˇ De te cuprinde in timp ce te linistesti in chilie vreo slabiciune sa nu te descurajezi, ci multumeste-i lui Dumnezeu. De vezi sufletul tau tulburat, spune-i: ''Nu-ti mai aduce nici un folos aceasta decat gheena in care vei pleca'' si te vei linisti in tine. Linistindu-te in chilia ta, primeste sa mananci dand ceea ce este de trebuinta trupului tau, ca sa te sustina in implinirea slujirii tale ca sa nu voiesti sa o parasesti, dar nu manca nimic cu placere sau pofta in gust fie ca este mancare buna sau rea. De se iveste trebuinta unei vizite fie la un frate, fie la o obste si se gateste ceva cu totul dulce, nu lasa trupul sa se sature, ci sa voiesti sa revii repede la chilie ca sa nu ti se faca trupul tradator.

ˇ De te indeamna demonii la o nevointa peste puterile tale, sa nu-i asculti caci ei il infierbanta pe om spre tot lucrul pe care nu-l poate pana cade in mainile lor.

ˇ Mananca o data pe zi si da trupului numai ceea ce este de trebuinta sculandu-te inca mai voind sa mananci, iar veghea ta fa-o cu masura nelipsind trupul de ceea ce-i este de trebuinta.

ˇ Fa slujbele tale cu masura si cunostinta ca nu cumva din multa priveghere sa ti se intunece sufletul de prea multa incordare. Iti ajunge o jumatate de noapte pentru priveghere lasand-o pe cealalta pentru odihna trupului. Foloseste doua ore inainte de a te culca rugandu-te si cantand, apoi odihneste-te. Cand Domnul te scoala, fa-ti slujirea cu ravna iar de vezi ca trupul iti este povarnit spre somn spune-i: ''Voiesti acum putina odihna pentru ca apoi sa fii aruncat in intunericul cel mai din afara?'' si daca te silesti putin, degrab iti vine si puterea.

Patimi - ispite

ˇ Sa nu ai prietenie cu oamenii de care constiinta ta stie ca sunt familiari si altora, ca sa nu le provoci acelora sminteala cu stiinta.

ˇ De te afli intr-o vietuire grea a trupului pentru Dumnezeu si oamenii voiesc sa-ti urmeze pilda cinstindu-te pentru aceasta, paraseste-o si treci la alta, ca osteneala ta sa nu se schimbe in lenevie, iar de simti ispita slavei desarte nu da atentie oamenilor stiind ca ceea ce faci este un indemn de la Dumnezeu.

ˇ Daca te lepezi de lume sa nu-ti lasi tie nimic si de te crezi pe tine voind sa ai ceva, oboseste-ti si mai mult trupul cu rucodelia ca sa te linistesti in chilia ta mancandu-ti cu umilinta painea.

ˇ De pleci in cetate, vinde lucrul tau de mana netarguindu-te pentru pretul lui ca cei din lume, ci da-l cuiva pe orice ca sa nu pierzi puterea castigata in chilia ta. De vinzi ceva de care ai trebuinta nu te targui spunand: ''De nu-mi dai atat nu ti-l dau'', iar de voiesti aceasta, sileste-te putin si de nu primesti pretul lui, accepta fara multa vorba. De te tulbura gandurile oriunde te afli, spune-i: ''Ma aflu ca toti sfintii care au fost incercati de Dumnezeu in starea de saracie pana ce a vazut ca hotararea lor este credincioasa si atunci i-a dus la largime.

ˇ De-ti imbie un frate un lucru si ai trebuinta de el, nu te atinge de el fara sa ti-l ofere acela sau sa-i spui lui. Daca un frate iti spune tie cand pleci de acasa: ''Cumpara-mi un lucru'', de poti aceasta, fa-o, iar de esti cu altii, sa nu faci aceasta fara parerea lor caci astfel ii superi pe cei ce locuiesc impreuna cu tine.

ˇ De apare nevoia sa mergi in localitatea ta pentru vreun lucru pazeste-te de rudeniile dupa trup, sa nu petreci cu ei, nici sa-ti insusesti spusele lor.

ˇ De primesti spre o trebuinta a ta ceva de la un frate, sa nu uiti ci ingrijeste-te sa i-l intorci degraba, iar daca lucrul este o unealta, intoarce-i-o indata dupa ce ti-ai savarsit lucrul tau. De se va strica la tine, repar-o si nu neglija aceasta. De-i dai ceva unui frate mai sarac si vezi ca nu poate sa ti-l intoarca, nu-l necaji sau stramtora in vreun fel si de-i dai vreo haina, lasa-i-o lui.

ˇ Pazeste-te sa nu te impartasesti de Jertfa avand vreun gand rau fata de fratele tau caci altfel te amagesti pe tine.

ˇ Pazeste-te de convorbirile cu ereticii voind sa sustii credinta cea dreapta ca nu cumva veninul cuvintelor rele ale lor sa te otraveasca. De afli vreo carte cunoscuta ca eretica sa nu voiesti sa o citesti ca nu cumva sa se umple inima ta de veninul mortii, ci ramai in ceea ce ai fost luminat neadaugand si nescotand nimic din aceea. Pazeste-te de constiinta mincinoasa care se impotriveste invataturii sanatoase cum a spus Apostolul (I Tim. 1,10).

ˇ Daca esti tanar si inca n-ai ajuns sa-ti robesti trupul si auzi de virtutile inalte ale parintilor, nu te grabi la ele voind sa le traiesti in odihna, caci nu-ti vin daca nu le practici lucrarea lor, dar de le practici, iti vin de la ele insusi.

Patimi - ispite

ˇ De iesiti impreuna pentru un lucru trecator, fiecare din voi sa ia aminte la sine si nu la fratele sau si sa nu caute sa-l dascaleasca pe acela. De faceti un lucru trecator la chilie, orice, lasati-l pe cel ce lucreaza cu voi sa lucreze cum voieste, iar de zice: ''Faceti iubire de ma invatati, caci nu ma pricep!'' si de este unul care stie, sa nu-i spuna din invidie: ''Nu stiu''.

ˇ De coace fratele tau paine sau altceva si nu este bine, nu cumva sa sa-i zici: ''L-ai copt rau!'', caci aceasta-i moartea sufletului tau, ci gandeste-te ca daca ai fi auzit tu aceasta de la altul te-ai fi suparat. Gandind in felul acesta te vei linisti.

ˇ De cantati impreuna si unul va gresi un cuvant, nu-i spuneti repede aceasta caci il veti tulbura. De a trecut cuvantul, sa fie trecut, iar de spune: ''Faceti iubire si spuneti-mi'', spuneti-i.

ˇ De mancati la ceva la trapeza si este vreunul intre voi care nu vrea acea mancare, sa nu spuna ca nu poate manca aceea, ci sa se sileasca pentru Dumnezeu pana la moarte si Dumnezeu il va linisti pe el.

ˇ De faceti un lucru impreuna si unul dintre voi il strica din slabiciune, sa nu-l certati, ci mai degraba bucurati-va cu el.

ˇ De va aduc niscai frati ceva vesti sa nu-i intrebati ceva care sa-i vatame si de va va lasa acea veste la chilie si unul dintre cei veniti neputandu-se infrana, spune unuia dintre voi ceva vatamator, sa nu spuna cel ce a auzit acestea vreunuia dintre frati, ci sa taca pana ce va trece ceea ce au lasat aceia de la ei ca sa nu se umple inima lor de veninul mortii.

ˇ De pleci la niscai straini pentru vreo trebuinta sa nu intrebi pe vreunul de ceva ce nu te intereseaza ca sa poti reveni nevatamat la chilia ta. Iar de auzi ceva din cele ce nu le voiesti, revenind la tine sa nu le spui fratilor tai. De va aflati la straini sa nu indrazniti sa rostiti vreo judecata despre nici un lucru in locul unde ati intrat, ca sa se foloseasca si altii de pilda voastra, mai ales de tacerea voastra ascunsa si aratata.

ˇ Toate patimile se afla in cel slab cu inima si in lenea lui fiindca nu vede pacatele lui, iar ajutorul lui Dumnezeu, nadejdea, blandetea, constiinta si parasirea voii proprii, silirea in toate cele bune sunt cuprinse in smerita cugetate.

ˇ Mandria, sfada, gandul de a te socoti mai presus de fratii tai, dispretuirea constiintei, necugetarea la tine cand fratele tau te supara si intrebarea: ''Ce am eu din toate cele auzite ce mi se aduc?'' tin inima invartosata.

ˇ De lucrezi cu un frate slab, nu-l judeca in ascuns voind sa faci ceva mai presus de el. Daca fratele lucreaza la un lucru si il strica, nu-i spune nimic de nu-ti va zice: ''Fa iubire frate si ma invata.'' De stii insa sa-l inveti dar taci, moarte-ti este tie aceasta.

Patimi - ispite

ˇ De faceti lucrul vostru precum trebuie dupa puterea voastra sa nu spui ce ai facut tu sau fratele tau caci aceasta arata lipsa de întelepciune.

ˇ De nu poti spune fratelui tau un cuvânt de bucurie pentru ca socotesti ca a facut ceva rau, cugeta ca fratele îti este stapân fiindu-ti frica sa gresesti în fata lui de frica pedepsei ce-o vei primi.

ˇ De voiesti sa te înfrânezi mai mult ia-ti o chilie aparte si nu-l necaji pe fratele tau care poate este mai slab.

ˇ Daca un frate strain vine la voi si ati auzit dinainte despre el ca este iubitor de vreo pricina rea, nu cercetati aceasta prin cuvinte pâna nu se va arata voua scaderea lui. Paziti-va sa nu faceti ceva ce stiti ca de va întelege fratele se va necaji.

ˇ De voiesti sa iei ceva si ai nevoie de acel lucru, sa nu murmuri împotriva fratelui tau spunând: “De ce n-a înteles de la sine sa-mi dea lucrul?”, ci spune cu simplitate: “Fa iubire si da-mi acest lucru de care am trebuinta” caci aceasta este sfânta curatie în inima ta. Fiindca de nu spui, ci susotesti judecându-l vadit este ca te afli în robia patimii.

ˇ De se iveste între voi întrebare despre un cuvânt al Scripturii, cel ce cunoaste cuvântul si-i stie întelesul dupa puterea lui, sa lase voia lui în urma fratelui si sa-l odihneasca pe acesta în bucurie caci cuvântul care i se cere este sa se smereasca în fata fratelui sau. (Daca cunosti întelesul unui cuvânt din Scriptura de care se vorbeste dar îl cunoaste si altul, lasa-l pe el sa-l spuna caci cuvântul cel mai bun pe care-l poate spune în aceasta ocazie este smerenia. Din smerenie se arata cel mai clar ca ai înteles mesajul Scripturii.)

ˇ Cel ce cugeta la judecata dinaintea scaunului dumnezeiesc în fata caruia va avea sa se înfatiseze, sa faca tot ce se poate ca sa nu greseasca cu gura lui caci altfel nu va afla nici o mângâiere în acel ceas înfricosator.

ˇ Exista o “întelepciune draceasca” – ea este aceea care cauta toate argumentele ca sa demonstreze inexistenta lui Dumnezeu sau sa-si justifice mândria si patimile egoiste, dar aceasta “întelepciune” care se numeste mai precis falsa cunoastere sau gnoza panteista mai degraba întuneca pe cel ce o adopta lipsindu-l pe unul ca acesta si pe toate de sens.

ˇ De voiti sa iesiti la un mic lucru trecator, sa nu dispretuiasca unul pe celalalt si sa iasa singur lasându-l pe fratele sau ca sa-i sufere constiinta, ci sa-i spuna cu iubire: “Vrei sa mergem împreuna?” si de va vedea pe fratele sau obosit în acel ceas sau cu trupul slabit, sa nu staruie zicând : “Trebuie sa mergem acum”, ci sa lase pâna altadata si sa plece la chilia sa cu iubire compatimitoare. Paziti-va sa nu va împotriviti fratelui în ceva ca sa nu-l necajiti.

ˇ Daca locuieste cineva cu parintele sau cu fratele sau, sa nu-i fie constiinta preocupata de cineva din cei dinafara, ci toate de cel cu care locuiesti caci aceasta este pacea si supunerea. De locuiesti cu unul mai mare ca tine sa nu voiesti sa faci o binefacere unui sarac, daca nu-l întrebi mai întâi pe acela; deci sa n-o faci pe ascuns.

Patimi - ispite

ˇ De întrebi pentru gândurile tale, nu întreba dupa ce-ai facut ceea ce ti se pare ca a fost conform cu ele, ci întreaba-te despre ceea ce te razboieste acum, fie ca e vorba de o strâmtorare, fie de vreun lucru de mâna.

ˇ De voiesti sa schimbi lucrul de mâna sau sa locuiesti cu un alt frate, sau ca sa iesi de la vreunii întreaba cu libertate înainte de a fi facut aceea (Nu întreba dupa ce ai facut un lucru, despre gândul care te-a îndemnat sa faci acel lucru, ci întreaba-te despre acel gând înainte de a face lucrul respectiv, aceasta ca sa nu suferi de parerea de rau ca ai facut un lucru înainte de a fi cugetat mai serios, daca e bine sa-l faci sau nu).

ˇ Sa nu te întrebi înainte de a fi facut, fie despre slabiciunea sufletului, fie despre patimile care te duc la acestea dar sa nu te întrebi ca si când nu le-ai facut înca. Deci întreaba-te despre rana, zicând: “Iata, am fost ranit.” aceasta, ca sa te vindeci de ceea ce te mâna spre rana. (Sa nu te întrebi despre gândul de-a face un lucru, de e bun sau rau înainte de-a fi facut acel lucru, dar cugetându-te în situatia celui ce le-a facut ca sa simti toata bucuria sau respectul ce-ti va veni dupa împlinirea lui). Iar de vorbesti despre gândurile tale, nu fi fatarnic si nu spune unul fata de altul, sau ca si când ai de facut altceva, ci spune adevarul si pregateste-te ca sa faci ceea ce ti se spune, fiindca altfel râzi de tine însuti si de batrâni.

ˇ De întrebi pe batrâni despre vreun razboi sa nu asculti de cele ce-ti vorbesc înauntru mai mult decât pe batrâni, ci roaga-te mai întâi lui Dumnezeu zicând: “Fa mila cu mine si ceea ce voiesti, da parintilor mei sa-mi spuna”. Si astfel ceea ce-ti vor spune parintii, fa cu credinta si te va odihni Dumnezeu. (Rugaciunea oricui e primita de Dumnezeu, deci desi esti mai mic duhovniceste, roaga-te sa-ti spuna cei mai mari ceea ce este bun. În felul acesta primesti ceea ce ti se spune cu credinta ca vine de la Dumnezeu. Prin aceasta nu-l umilesti pe cel mai mare caci admiti ca lui îi spune Dumnezeu ceea ce nu esti sigur ca trebuie sa faci.)

ˇ Te va odihni Dumnezeu de locuiesti cu fratii si nu esti multumit pentru niscai motive, de pilda: pentru lucrul de mâna, sau pentru legatura ce ti-o impui sau pentru odihna pe care nu o doresti; pentru neputinta de a rabda, pentru lenevie, sau pentru ca voiesti sa te daruiesti mai mult patimirii folositoare, pentru ca vrei sa te linistesti, sau pentru ca nu poti purta jugul prezentei lor, sau pentru ca nu poti face voia ta, pentru ca nu-ti împlinesti trebuinta ta, sau pentru ca esti slab si nu poti purta osteneala comuna, sau pentru orice motiv ce-ti îndeamna inima sa iesi cu întristare pentru ei, sau sa fugi pe ascuns, din necaz sau în vreme ce se iveste între voi vreo lipsa de pretuire si nu-ti aduce aminte de fratietate, pune piedica ce ti-o pune vreo rautate. Te va scapa de aceste înduri facându-te sa cauti mai degraba pacea, ca sa fie odihnita inima ta oriunde vei pleca. Deci arunca dispretul asupra ta nevorbind împotriva fratilor cu care te-ai ostenit si sa nu asculti de vrajmasii ce te îndeamna sa preschimbi binefacerile lor în fapte rele.

ˇ Ocoleste osândirea si nu voi osânda fratelui tau sa acopere osânda ta si sa nu cazi sub vrajmasii unde vei avea sa locuiesti.

ˇ De pleci sa locuiesti într-un loc, sa nu voiesti sa-ti ridici degraba chilie pâna ce nu afli felul de vietuire al locului ca nu cumva sa ai acolo vreo pricina de sminteala, fie pentru grija ce ti-o da, fie pentru ca vei vedea pe vreunii care nu-ti plac, fie pentru slava, fie pentru odihna, fie pentru sminteala prietenilor. Caci de esti întelept, vei cunoaste în putine zile tot ce-ti va fi spre moartea sau spre viata ta.

ˇ De predai chilia fratelui tau, ca sa nu ramâna în putine zile, sa nu ai pe fratele tau ca sa ramâna sub stapânirea ta.

ˇ De ti se da o chilie ca sa ramâi în ea câteva zile sa nu strici ceva, nici sa zidesti de nu întrebi înainte pe cel ce ti-a predat-o fie spre odihna, sau nu, fiindca aceasta este împotriva constiintei.

ˇ De locuiesti cu cineva, sau lânga el si primesti porunca de la el, pazeste-o pentru Dumnezeu si nu dispretui porunca, nici în ascuns, nici la aratare, calcând-o.

Patimi - ispite

ˇ De te linistesti în chilia ta si te-ai legat pe tine pentru ora mâncarii, fie ca nu manânci ceva fiert, fie orice altceva si iesi între straini, pazeste-te sa nu spui cuiva sezând la masa, zicând: “Iarta-ma, nu manânc aceasta!” altfel toata osteneala a ajuns desarta în mâinile vrajmasilor, caci Stapânul si Mântuitorul a spus: “Fa în ascuns, ca Tatal tau sa-ti rasplateasca la aratare.” Cel ce iubeste ostenelile lui, le va pazi ca sa nu se piarda.

ˇ De locuiti împreuna, de te va chema fratele tau la orice lucru de mâna, fie înauntru, fie în afara, sa nu spui: “Mai ai rabdare ca sa-l mai ocolesc putin”, ci asculta-l repede.

ˇ De faceti un lucru împreuna, orice scadere vezi la altii, sa nu o lasi sa se afle în gura ta pentru a o spune fratilor caci este moarte pentru sufletul tau; deci fa aceasta daca esti întelept.

ˇ De locuiesc cu tine niscai frati si se ostenesc cu tine o zi, odihneste-i înainte de ora mâncarii.

ˇ Nu lua aminte la tine, ci mai vârtos la judecata lui Dumnezeu si sa-L ai pe Dumnezeu înaintea ochilor în tot lucru pe care-l faci.

ˇ De pleci sa locuiesti în vreun loc si vezi acolo vreo mestesugire care fie ca aduce paguba lucrurilor, fie vreo vatamare, sau se fac lucruri necalugaresti, sa nu-ti deschizi nicidecum gura pentru a critica; iar de nu te poti linisti, pleaca în alt loc numai de criticat sa nu critici caci aceasta este moarte.

ˇ De esti slab si patimas pazeste-te sa nu lasi pe cineva sa-ti spuna patimile gândurile lui, caci acest lucru este pierzator pentru sufletul tau.

ˇ De se iveste între voi cuvânt pricinuitor de râs paziti-va sa nu lasati glasul sa vi se faca auzit caci este semn al necunostintei, al netemerii de Dumnezeu si-al lipsei de paza în voi.

ˇ Deoarece mânia a intrat în toata lumea în zilele noastre nimic din ce auziti sa nu va tulbure, ci ziceti în inima voastra: “Ce sunt acestea fata de locul în care vom intra pentru pacatele noastre?”

ˇ Faceti iubire pentru Dumnezeu ca sa stiti sa va paziti pentru ca nu putin lucru este credinciosului sa aiba macar un lucru cât de mic.

Patimi - ispite

ˇ Iubirea cuiva sa cerceteze Scriptura din curiozitate naste dusmanie si cearta iar plânsul pentru pacate aduce pace, caci nebunie este pentru monahul care sade în chilia lui sa-si paraseasca aducerea aminte de pacate si sa cerceteze Scripturile din curiozitate! Cel ce-si ocupa mintea cu întrebari prostesti: cum a spus Scriptura – asa si asa, înainte de-a se fi dobândit pe sine vadeste o inima curioasa, usuratica si foarte robita, însa cel ce vegheaza cu toata puterea sa nu fie robit iubeste sa se arunce pe sine pururea înaintea lui Dumnezeu. (Se cere sa nu cercetam Scriptura uitând de Dumnezeu, ci având în primul rând în constiinta pe Dumnezeu. Abia atunci am câstigat stapânirea asupra noastra scapând de robia pacatului. Cine cerceteaza Scriptura uitând de Dumnezeu este stapânit de mândria de-a cunoaste din Scriptura mai mult decât altii nu pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu din trairea Cuvîntului Sau.)

ˇ Cel ce cauta vreo asemanare a lui Dumnezeu huleste pe Dumnezeu, iar cel ce cauta sa-l cinsteasca iubeste curatia în frica lui Dumnezeu.

ˇ Cel ce respecta si pazeste cuvintele lui Dumnezeu l-a cunoscut pe Dumnezeu si le împlineste ca unul ce se foloseste. (Trairea lui Dumnezeu ne da puterea sa împlinim cuvintele lui Dumnezeu din scriptura. Cel ce-L cauta pe Dumnezeu arata ca-L iubeste, iar iubirea lui Dumnezeu îl tine curat de pacate pe cel ce o are.)

ˇ Sa nu cauti cele înalte, ci roaga-te Lui pentru ajutor ca sa te curete de pacat caci cele ale lui Dumnezeu vin de la sine daca locul s-a facut curat.

ˇ Cel ce se sprjina pe sine, pe cunostinta sa si tine la voia sa câstiga dusmania si nu poate scapa de duhul întristarii.

ˇ Cel ce împlineste cu fapta cuvintele Scripturii dupa parerea sa sprijinindu-se pe întelegerea lui, nu cunoaste slava lui Dumnezeu, iar cel ce zice: “Nu stiu, sunt om”, da slava lui Dumnezeu. (Cel constient de nestiinta lui privitor la lucrurile spirituale, acela primeste în sine bogatia cunoasterii de Dumnezeu caci tocmai sentimentul de a nu sti este produs de bogatia coplesitoare a lui Dumnezeu. Aceasta traire întru smerenie a bogatiei lui Dumnezeu este ea însasi o cunostinta a lui Dumnezeu potrivita cu puterea lui de creatura infinit mai prejos de Dumnezeu.)

ˇ Sa nu voiesti sa-ti dezvalui gândurile în fata tuturor, ci numai în fata parintilor, ca sa nu-ti atragi întristare în inima ta.

ˇ Pazeste cu mare atentie gura ta, ca aproapele tau sa fie cinstit lânga tine. Învata limba ta în cuvintele lui Dumnezeu întru cunostinta si minciuna va fugi de la tine.

ˇ Iubirea slavei de la oameni naste minciuna. (Iubitorul de slava pe lânga faptul ca prin minciuna îsi atrage lauda, îi face si pe cei ce-l lauda sa minta atribuindu-i laude nemeritate.)

ˇ De vorbeste cineva de rau pe fratele sau coborându-l si descoperindu-i pacatul, sa nu voiesti sa înclini spre aceasta ca sa nu te ia în stapânire cele ce nu le voiesti.