Lin, mulţumesc pentru citatul de azi: aşa mi-am imaginat şi creat ziua de mâine - întreagă, completă, perfectă(!) - şi am făcut asta privind fotografia postată de tine: cu troiene ce stau tăcute pe crengile copacilor, troiene ce nu ştiu dacă vine apusul sau zorile, troiene ce nu ştiu cât sunt de frumoase în razele strălucitoare ale astrului dimineţii.

Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani. Ei impartaseau totul si discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea pe dulapul ei de haine si, despre care l-a atentionat pe sotul ei sa nu o deschida sau sa intrebe de ea vreodata.

In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi, batrinica se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai are sanse sa se insanatoseasca. Incercind sa puna toate lucrurile in ordine, batrinelul a luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o linga patul sotiei sale. Era si ea de acord ca era timpul sa afle si sotul ei ce era in acea cutie.
Cind a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o gramada de bani: in total vreo 25.000 de dolari. El a intrebat-o despre continutul acestei cutii.'
- Cind ne-am casatorit, spunea ea, bunica mea mi-a spus ca secretul unei casatorii este sa nu te certi niciodata. Spunea ca intotdeauna cind ma suparam pe tine, sa tac din gura si sa crosetez o papusica.
Batrinelul era atit de impresionat, incit abia isi putea stapini lacrimile. Doar doua papusi erau in cutie! Ea fusese suparata numai de doua ori in toti acesti ani in care au trait impreuna. Nu mai putea de fericit.
- Iubito, spuse el, inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani?
- Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vinzarea papusilor.

Rugaciune: Doamne, ma rog sa-mi dai
- intelepciune sa-mi inteleg sotul;
- iubire ca sa pot sa-l iert;
- rabdare pentru toanele lui.
Pentru ca Doamne, daca as cere putere, ma tem ca l-as bate prea tare.
Amin.

Marilena foarte frumoasa pilda ta.
Si un pic si haioasa.
Pupici.

Un parinte nevoitor si-a propus sa se trezeasca in fiecare dimineata mai devreme decat de obicei pentru a-si face rugaciunea. A reusit acest lucru si inca timp indelungat, pana intr-o dimineata cand din cauza oboselii, apropiindu-se ora de trezire, parintele nu dadea vreun semn sa se trezeasca.

Deodata a fost zgaltait de cineva care i-a soptit ca trebuie sa se roage pentru a nu pierde ora de rugaciune. Parintele ridicandu-se din pat s-a uitat sa vada cine l-a trezit, facandu-i acest serviciu si vazand pe diavol i-a spus:

- De ce m-ai trezit?! Tu impotrivitorul lui Dumnezeu, m-ai trezit sa imi fac rugaciunea, nu te afecteaza asta?!

Diavolul i-a raspuns:

- Ca rugaciunile lui nu-i fac nici o placere, ba dimpotriva, dar cainta resimtita de sfantul parinte, in cazul in care nu s-ar fi trezit la timp, l-ar fi facut sa se roage cu mai multa putere si sa se apropie si mai mult de Dumnezeu. Si diavolul asta a evitat, trezindu-l.

Morala pildei

Cand suntem impiedicati sa facem un lucru bun si nu reusim, sa ne caim in fata lui Dumnezeu, iar aceasta va fi primita la fel ca si lucrul bun pe care am fi vrut sa il facem. Caindu-ne cu zdrobire de inima ajungem mai aproape de comuniunea cu Dumnezeu, prin aceasta jertfa interioara. Pentru ca Dumnezeu nu vrea de la noi daruri materiale sau jertfe daca nu sunt facute cu inima umilita si cu pocainta.

Vă ofer un filmuleţ. Nu am vrut să îi aloc un topic separat pentru că am considerat că aici îi este locul, printre învăţături - iar morala cred că ar fi: dragostea nu respectă reguli, iar iubirea la distanţă poate fi cu mult mai frumoasă decât obstacolele unei vieţi comune.

Lin, da cick pe imagine. la mine s-a incarcat si iti multumesc din inima, Lena. O parabola superba.