Sfântul Spiridon de multe ori iese din biserica din Corfu, unde sunt moaștele lui, și cutreieră marea și pământul pentru a face bine și a le ajuta celor care îl cheamă în rugăciune.

Spun bătrânii din Corfu că există nopți în care liniștea bisericii nu este liniște, ci lucrare sfântă. În vreme ce lumânările ard încet, iar credincioșii dorm în casele lor, Sfântul Spiridon iese din raclă, îmbrăcat ca un păstor blând, cu fesul său țuguiat și pas grăbit, ca un om care și-a amintit că cineva îl așteaptă.

Ușa bisericii „Sfântul Spiridon” se deschide fără zgomot, iar sfântul pășește în lume fără să fie văzut de ochi omenești. Uneori trece printre livezile de măslini, alteori pe țărmul mării, uneori pe străzile înguste ale insulei, ca un prieten vechi care nu vrea să fie recunoscut, ci doar să ajute.

Se spune că atunci când marea se învolbură și pescarii nu se mai întorc, pașii lui se aud pe țărm, ca și cum ar chema valurile la ascultare. Când foametea amenință insula, din pridvorul bisericii se aud pași grei, iar în dimineața următoare, corăbiile încărcate cu hrană apar în port, fără ca nimeni să știe cine le-a trimis. Când boala cuprinde casele săracilor, papucii Sfântului, păstrați lângă racla sa, se găsesc tociți, ca și cum ar fi străbătut drumuri lungi în noapte.

De aceea, localnicii nu se miră, dar nici nu îndrăznesc să cerceteze taina. Ei știu doar atât: Sfântul Spiridon nu a încetat să fie păstor, chiar dacă turma sa este acum lumea întreagă.

„Nu te teme!”, parcă spune el tuturor celor care îl cheamă. „Dumnezeu nu doarme și nici sfinții Lui nu stau în loc.”

Iar când se întoarce la locul său, înainte ca zorii să atingă geamurile bisericii, papucii lui sunt iarăși obosiți, iar oamenii își dau seama că în acea noapte, undeva, cineva a primit ajutor: un copil s-a vindecat, o familie a avut pâine, o corabie a ajuns în port, un necăjit a simțit o mângâiere.

Așa umblă Sfântul Spiridon prin lume. Nu cu vorbe, ci cu fapte. Nu cu glas, ci cu minuni.

Și cine îl strigă cu inimă curată, nu rămâne singur niciodată.

Sfinte Spiridon, mergi cu noi în toate drumurile vieții.

●"Sfântul Spiridon a făcut semnul Sfintei Cruci cu dreapta, având în stânga cărămida și a zis: "În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Și îndată strângând cărămida, o! prea slăvită minune! focul s-a ridicat în aer, apa s-a vărsat pe pământ, iar lutul a rămas în mâinile sfântului."

Pentru smerenia sa, Dumnezeu l-a făcut pe Sfântul Spiridon unul din cei mai mari săvârșitori de minuni în timpul vieții și după mutarea sa de pe pământ. Sfântul Spiridon nu doarme și nu stă degeaba niciodată. Mereu se află pe undeva prin lume, ajutând cu marea sa milostivire pe oamenii amărâți, bolnavi și neputincioși. Este cunoscut în lumea întreagă ca sfântul călător. Se spune că iese periodic din raclă pentru a-i ajuta pe cei care îi solicită ajutorul, prin rugăciune. Sfântul a fost "prins" de către îngrijitorii bisericii în multe rânduri, când au găsit racla goala. Când revine in raclă, trupul sfântului este cald. Chiar și pantofii îl dau de gol, întrucât aceștia sunt mereu prăfuiți, tociți și plini de pământ sau fire de iarbă, atunci când moaștele i se întorc în chip minunat in raclă. Papucii Sfântului Spiridon sunt făcuți din mătase albă și nu au cum să se murdărească stând în raclă. Încălțămintea și veșmintele sfântului se uzează periodic, fără explicație, trebuind ca acestea să fie schimbate în fiecare an. Când se face înnoirea veşmintelor, hainele tocite sunt dăruite ca binecuvântare la diferite mănăstiri ortodoxe din lume.

Să ne rugăm Sfântului făcător de minuni să mijlocească pentru noi la Dumnezeu să ne dăruiască sănătate şi să ne mântuiască de păcate. Amin.●

Multumim, Lenuta, pentru povestea Sfântului Spiridon.
Nu o stiam si mi-a facut placere sa o citesc.