In catea Invataturile lui Buddha am citit “Chiar daca un om invinge mii de oameni pe campul de lupta, doar cel ce se invinge pe sine va castga lupta“.

Iar odata am citit urmatoarea poveste:
A fost odata ca niciodata, intr-un loc care putea fi oriunde si intr-o vreme care putea fi oricand; era o superba gradina cu meri si portocali, trandafiri superbi, fericiti si multumiti. In gradina era numai fericire, cu exceptia unui arbore care se simtea teribil de trist. Saracul copac avea o problema: nu stia cine este.
- Ce-ti lipseste tie, este concentrarea, ii spunea marul. Daca te-ai stradui, ai putea sa ai mere delicioase. Uite cate este de simplu!
- Nu-l asculta, zicea tradafirul. Este mai simplu sa ai trandafiri si uite ce frumosi suntem.
Copacul, disperat, a incercat tot ce-i sugerasera ceilalti, dar, din moment ce nu putea fi ca restul, de fiecare data se simtea din ce in ce mai frustrat.
Intr-o zi, a sosit o bufnita in gradina, cea mai inteleapta dintre pasari si, vazand disperarea copacului, a exclamat:
- Nu-ti face griji. Problema ta nu este atat de serioasa. Este aceeasi cu a multor fiinte umane de pe pamant. Iata solutia:
nu-ti dedica viata pentru a fi ceea ce vor altii sa fii! Fii tu insuti. Cunoaste-te si fa asta, asculta-ti vocea interioara.
Si zicand acestea , bufnita a disparut.
- Vocea mea interioara? Sa fiu eu insumi? Sa ma cunosc pe mine?” , se intreba copacul disperat, cand deoadata a inteles. Inchizandu-si urechile si-a deschis inima si a auzit in sfarsit vocea interioara spunandu-i: “ Nu vei face niciodata mere pentru ca nu esti mar si nu vei inflori in fiecare primavara pentru ca nu esti trandafir. Tu esti un sequoia, iar soarta ta este sa cresti inalt si majestuos. Esti aici pentru a oferi adapost pasarilor, umbra calatorilor, frumusete peisajului. Ai o misiune. Urmeaz-o!“
Iar copacul s-a simtit puternic si sigur pe el si si-a propus sa fie tot ceea ce era menit sa fie. In felul acesta, si-a umplut repede locul si a fost admirat si respectat de toata lumea. Numai atunci a fost gradina pe deplin fericita.

Privind in jur, ma intreb: “ Oare cati sunt sequoia si nu-si permit sa creasca? Cati sunt trandafiri care, din frica, nu dau decat spini ? Cati portocali or fi care nu stiu cum sa infloreasca?“
In viata, avem cu totii un destin de implinit, un spatiu de umplut. Sa nu lasam nimic si pe nimeni sa ne impiedice sa cunoastem si sa impartasim minunata esenta a fiintei noastre.