Parintele Ilie Cleopa, un mare duhovnic, rugator si scriitor bisericesc a carui experienta indelungata de calugar ascultator, preot, staret, sihastru si profund cunoscator al Sfintelor Scripturi al scrierilor filocalice, dogmatice, morale si canonice ale Sfintilor Parinti, l-au facut un adevarat parinte si povatuitor sufletesc al calugarilor si al multor credinciosi din toate categoriile sociale. Parintele are peste 20 de volume scrise cu invataturi crestine ortodoxe, explicand si redand diverse teme spirituale de mare profunzime cum sunt si treptele rugaciunii si evolutia omului prin rugaciune in fata lui Dumnezeu.

In harul divin primit de-a lungul anilor, a adus lamuriri si deschideri largi a viziunilor despre viata si spiritualitatea crestinului roman ortodox si, in general, al crestinismului ortodox.

In invataturile sale, parintele Cleopa spunea:

Rugaciunea este maica si imparateasa peste toate faptele bune.

Atentia este puterea rugaciunii din fata Mantuitorului. Semn al milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rugaciune. Cel ce se roaga des, insasi rugaciunea i se face lui cel mai mare dascal al rugaciunii. Cel ce pe dulceata rugaciunii o a aflat, pururea voieste sa fie singur.

Cand vei vedea pe cineva ca te uraste sau te nedreptateste, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, incepe sa-l pomenesti la rugaciune.

Parintele atribuia harului rugaciunii sapte trepte in functie de nivelul la care credinciosul sau monahul ajunge prin credinta, post, jertfa si smerenie in fata lui Dumnezeu:
- Rugaciunea gurii: Este granita cea mai departata a rugaciunii, insa cresterea ei nu are margini, pentru ca ea ne uneste cu Dumnezeu.
- Rugaciunei inimii: Cand noi zicem o rugaciune cu limba, o intelegem cu mintea si o simtim cu inima, ea devine sferica, rotunda in miscarea sufletului nostru. Este mai desavarsita, iar la ea ajunge unul din zece mii.
- Rugaciunea mintii: Este rugaciunea in care inima se uneste cu mintea, scapand de imaginatie si cufundandu-se in iubire si intelegere.
- Rugaciunea de sine miscatoare: Omul oriunde s-ar afla, inima lui se roaga permanent, daca-i in avion, la masa, pe strada, daca doarme, inima lui se roaga neincetat. Daca aceasta rugaciune ajunge sa fie de sine miscatoare, toata viata omului este o rugaciune, orice ar lucra sau ar face cu sufletul se roaga neancetat.
- Rugaciunea cea vazatoare: Inseamna ca oameni inainte vazatori sau cu minte inainte vazatoare de Dumnezeu se suie cu mintea asa de tare, ca el vede aici unde suntem noi cati demoni sunt si cati ingeri sunt. Vede pe cel ce si-a curatit inima, vede si gandurile ce le gandeste fiecare.
- Rugaciunea in extaz sau in uimire: prin aceasta, in vremea rugaciunii, omul se rapeste cu mintea la cer, fata lui se face ca focul si mainile si degetele lui ca facliile de foc si nu mai este pe pamant cu mintea, ci numai in cer.
- Rugaciunea duhovniceasca se cheama vedere duhovniceasca si Imparatie a Cerului: este mai presus de hotarele rugaciunii, omul este rapit in ceruri, mintea omului nu mai lucreaza dupa a sa putere, ci este luata de puterea Duhului Sfant si-i dusa in slavile ceresti si nu mai poate cugeta ce vrea ea. Mintea omului este dusa la descoperiri mari in iad, in cer, unde vrea sa-l duca Duhul Sfant. Si omul acesta este in mari descoperiri si cand vine iar in asezarea lui, nu stie daca a fost in trup sau afara de trup, ca Apostolul Pavel. Este cea mai inalta rugaciune de abia unul din neam in neam se invredniceste de o descoperire ca aceasta.

Omul credincios, indiferent de apartenenta sa sociala, etnica, rasiala, indiferent de valoarea sa social-morala in lume, in fata Cerului Divin, numai fapta buna, credinta, speranta si dragostea de Dumnezeu ii da o identitate, recunoastere si inaltare.

Parintele Ilie Cleopa spunea ca rugaciunea impodobeste milostenia si salveaza suflete, iar nedreptatile suferite de oameni si oferite ca jertfe Domnului sunt asemeni unor cununi.

Despre faptele milei sufletesti parintele spunea ca acestea sunt:
- a-i invata pe cei neinvatati, a-i sfatui pe cei indoielnici, a-i mangaia pe cei intristati, a indrepta pe pacatosi, a ierta toata vatamarile ce ni se fac, a rabda scaderile altora, a te ruga pentru cei vii si cei morti, iar faptele milei trupesti sunt: a-i hrani pe cei flamanzi, a-i adapa pe cei setosi, a-i imbraca pe cei goi, a-i primi pe cei straini, a-i cerceta pe cei bolnavi, a-i rascumpara pe cei robiti, a-i ingropa pe cei morti.

In rugaciune, Dumnezeu si omul se intalnesc la nivelul cel mai subtil si cuprinzator, prin rugaciunea in credinta si cu dragoste puternica “se muta muntii” si se fac “minuni vindecatoare”.

Sa ne de-a Dumnezeu fiecaruia dupa dorinta din harul rugaciunii pentru a gusta din dulcele luminii spirituale care uneste Cerul cu pamantul ce imblanzeste sufletele, dandu-le bucuria si dragostea de viata.