Pilde

Ileana Miroiu · **Membru din:** 20 Aug 2006, 03:00 **Mesaje:** 819 **Nume forum:**1

Dragele mele, operatiunea carte a decurs anevoios. Voluntarii au fost instruiti sa nu dea cartile din mana pana ce nu se asigura ca acele carti au ajuns la persoane dornice sa si citeasca.
Au existat persoane care au refuzat cartea, altele s-au sfiit sa ia cartea, iar unele au confundat voluntarii nostri cu membrii unei secte (desi nu am avut literatura religioasa). Au existat insa si persoane ce, cand au vazut refuzul ce-l primeam, au venit in intampinarea noastra si au cerut carti. S-au purtat si discutii pe marginea cartilor pentru ca unii le citisera, altii aveau amintiri legate de o anume perioada sau despre ce stiau sau au invatat, pe vremea lor, la scoala. Desi publicul tinta au fost copiii si adolescentii, dupa statistica noastra, tinerii si varsta a doua au fost cei care au perceput corect semnalul nostru, ca si darurile noastre.
Intrucat nu s-a reusit distribuirea cartilor din colectiile particulare, acestea vor fi donate unei biblioteci, cel mai probabil unei biblioteci scolare.
Eu, personal, nu am socotit actiunea ca fiind foarte izbutita pentru ca cei pe care voluntarii i-au intalnit in cale, nu au reusit sa realizeze ca acele carti din colectiile particulare, erau, de fapt, cele mai valoroase (unele sunt de la 1850, reconditionate prin bunavointa unui sponsor). Probabil, Cineva, acolo Sus, a vrut ca o biblioteca sa aiba aceste bijuterii in fondul ei.

Dragut Raluca

Un calugar, fara sa tina seama de sfaturile duhovnicului sau, s-a nevoit peste masura, incat trupul ii era ca o umbra. A postit aspru, timp de mai multe zile.

Duhovnicul sau, vazand starea la care a ajuns din cauza ispitelor, i-a spus:

- Trupul este precum o haina. Daca o ingrijim, o putem purta mai mult timp, iar daca ne batem joc de ea, se va rupe si va trebui sa o aruncam. Te rog sa-ti intaresti trupul prin mancare si rugaciune.

Dragut Raluca

Moise a zis:
"Daca omul nu se convinge in inima lui ca este un pacatos, Dumnezeu nu-l asculta“.

Fratele a intrebat:
"Ce inseamna: sa fie convins in inima lui ca este pacatos?".

Batranul a zis:
"Cand cineva isi duce pacatele sale, nu se uita la ale aproapelui".

CIOCAN ELENA

Doi oameni munceau în aceeasi padure taind lemne. Copacii erau mari, puternici si vânjosi. Cei doi taietori de lemne îsi foloseau securile cu aceeasi maiestrie, dar cu metode diferite: primul lovea trunchiul cu o constanta de neînchipuit, lovitura dupa lovitura, fara sa se opreasca decât câteva clipe pentru a-si mai trage rasuflarea. Cel de-al doilea facea o mica pauza la fiecare ora.
La apus, primul taietor de lemne era la jumatatea trunchiului. Era lac de sudoare si n-ar mai fi rezistat nici cinci minute în plus. Al doilea, sa vezi si sa nu crezi, terminase. Începusera în acelasi timp si cei doi copaci erau la fel.
Primului taietor de lemne nu-i venea sa-si creada ochilor: "Nu mai înteleg nimic! Cum ai reusit sa termini când te opreai la fiecare ora?"
Celalalt zâmbi: "Tu ai vazut ca ma opream dupa fiecare ora, dar n-ai vazut ca profitam de pauza si pentru a-mi ascuti securea".

Spiritul tau este asemenea securii. Nu-l lasa sa se rugineasca. Ascute-l câte putin în fiecare zi:
1. Opreste-te zece minute si asculta putina muzica.
2. Plimba-te de câte ori poti.
3. Îmbratiseaza în fiecare zi persoanele dragi tie si spune-le: "Te iubesc!"
4. Sarbatoreste zile de nastere, aniversari, onomastici si tot ce-ti vine în minte.
5. Fii dragut cu toti. Si cu cei din casa ta.
6. Zâmbeste.
7. Roaga-te.
8. Ajuta pe cineva care are nevoie de tine.
9. Alinta-te.
10. Uita-te la cer si priveste spre înalt.

Dragut Raluca

Intr-un sat traia un copil care se nascuse fara maini. Cu toate ca era de mic orfan, se arata tuturor plin de bucurie.
Intr-o zi de sarbatoare, un boier al locului, iesind din biserica, l-a vazut pe copil ca sarea cu picioarele desculte, inainte si inapoi, la dreapta si la stanga, peste o balta.
– Ce faci, blestematie? Asa se iese de la Sfanta Biserica?
Copilul ii raspunse:
– Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin cum pot, sarind crucis in cele patru colturi.
Boierul s-a dat un pas inapoi, si-a facut o cruce mare, multumind lui Dumnezeu pentru cele descoperite.

Dragut Raluca

Un frate oarecare, fiind suparat de gandurile cele din pofta desfranarii, a mers la un batran mare si l-a rugat, zicand:
- Rogu-te, parinte, fa rugaciuni lui Dumnezeu pentru mine, ca ma supara foarte rau razboiul desfranarii si pentru rugaciunea sfintiei tale ma va izbavi Dumnezeu de acea suparare.
Raspuns-a lui batranul:
- Bine, fiule, voi face rugaciune. Si asa batranul a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, iar fratele s-a dus la chilia lui.
Si dupa cateva zile, iar a venit fratele la acel batran, jeluindu-se ca nu se poate izbavi de acea suparare si rugandu-l sa se roage cu deadinsul lui Dumnezeu pentru dansul. Iar batranul iar a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, zicand:
- Doamne, arata-mi mie fapta acestui frate si de unde-i vine lui acea deznadajduire si lucrare diavoleasca intr-insul, ca m-am rugat Tie pentru el si nu s-a izbavit de suparare.
Si Dumnezeu i-a descoperit lui pe acel frate si l-a vazut pe el sezand si duhul desfranarii aproape de dansul cu care glumea si radea si se mangaia. Pe ingerul lui il vedea stand departe si maniindu-se pe el pentru ca nu alerga la ajutorul lui Dumnezeu, ci se indulcea cu necuvioasele sale ganduri si tot gandul si-l da spre mangaierea vrajmasului. Si a priceput batranul ca partea fratelui este pricina razboiului sau si chemandu-l, i-a zis:
- Fiule, eu am cunoscut ca pricina acelui razboi esti tu insuti, pentru ca te indulcesti si te mangai si te dezmierzi cu acele ganduri spurcate pe care insuti de voia ta le gandesti si le primesti.

Si asa l-a invatat cum sa se impotriveasca si sa stea impotriva gandurilor sale. Iar fratele, mult folosindu-se cu rugaciunea batranului, a mers la chilia sa.

Dragut Raluca

Intr-un sat, credinciosii s-au gandit sa-si restaureze biserica. Le trebuia lemn pentru constructie si multe binale pentru schelarie. Ar fi trebuit sa cumpere lemnul de departe si era scump. Un boiernas local avea o mare padure de brazi, nu departe de sat, si era foarte mandru de proprietatea lui. Nu mai erau alte paduri in regiune si scotea bani buni din vanzarea lemnelor.

Impreuna cu preotul, oamenii s-au gandit sa apeleze la dansul. Sa-i ceara sa contribuie si el la lucrarile de restaurare cu lemnele de constructii, iar ei se obligau sa contribuie cu munca. Cautandu-l, l-au gasit chiar in padure. I-au spus care ii era pasul, luandu-l de departe si cu binisorul.
- Nu va dau nimic. Platiti. Este padurea mea si fac ce vreau cu ea. Ii adusera aminte ca o mostenise si ca nici n-o uda, nici n-o facea el sa creasca, ci totul ii venea de-a gata de la Dumnezeu, si ca ar putea sa faca si el ceva pentru biserica, doar era crestin.
- Ei, nu ma luati pe mine cu de-alde astea. Viata este grea. Totul se plateste. Trebuie sa ne gospodarim bine, nu sa risipim. Fata de mostenirea aceasta am si eu o raspundere.
Vazand ca nu-l pot convinge, s-au hotarat sa plece, lasandu-l sa-si admire mostenirea. Dar unuia din ei i-a venit un gand:
- Domnule, il intreba, din toata padurea aceasta, care este bradul dumitale?
- "Toti brazii sunt ai mei. Toata padurea este a mea, raspunse el contrariat. Ce-i fi gandind?"
- "Asta stiu eu. Dar care este bradul dumitale, pe care il vei stapani in veci, caci pe ceilalti ii vei vinde, sau ii vei lasa aici, si nu-ti vor mai apartine".
- Nu inteleg ce vrei sa spui!
- Vreau sa te intreb din care te-ai hotarat sa-ti faci cele patru scanduri pentru sicriu. Sa stii ca numai acela este bradul dumitale. Pe ceilalti doar ii administrezi temporar. Numai de acela ai, de fapt, nevoie. Este un brad intelept. Acela, vrei nu vrei, te va duce la biserica. Dar iti va fi prea tarziu ca sa-ti mai fie de folos. Proprietarul intelese. Se umili, isi ceru iertare si-i lasa sa-si ia tot lemnul de care aveau nevoie.

Dragut Raluca

Se zice ca un oarecare si-a strans aici bunuri multe ca sa aiba si dincolo. Zicea mereu: totul se poate cumpara. Si aici si dincolo. Si strangea mereu. N-ar fi dat nimanui un ban. O singura data a dat unui cersetor 25 de bani. Si a murit. S-a dus la Sfantul Petru - traditia stie ca el pastreaza cheile raiului - si a incercat sa intre. Sfantul Petra i-a spus ca nu poate intra, pentru ca nu si-a pregatit dinainte locul.

Omul nostru i-a spus Sfantului Petru ca totusi s-a pregatit. A adunat mereu bani ca sa-si plateasca intrarea in rai. Stia ca aici totul se cumpara. "Si unde ai banii?" il intreba Sfantul Petru. - In buzunare. Am si cecuri si hartii de banca. Dau cat se cere. Am destui." - "Sa-i vad", ii zise Sfantul Petru, zambind catre un inger care asista la discutie. Si omul incepu sa se caute prin buzunare, isi scoase din valiza de calatorie si alte haine, mapele cu acte, dar nu gasi nimic. "Am avut bani multi, cand am murit, zise. Nu inteleg ce s-a putut intampla!" - "Mai cauta", il imbie Sfantul Petru. Si cautandu-se, in fundul unui buzunar gasi 25 de bani. "Cu atat ai venit", ii zise Sfantul Petru. Sunt banii pe care i-ai dat unui sarac cersetor. Cred ca ai si uitat de ei, ca i-ai dat in scarba, ca sa scapi de el.

Totusi, iata, au ajuns aici. A mai venit ieri unul care transportand o caruta de paini, a aruncat cu o paine intr-un flamand care se tinea dupa el cersind. Painea este aici. Cei 25 de bani ai tai, ca si painea celuilalt, sunt ceva, dar nu sunt de-ajuns ca sa deschida portile raiului. Imi pare rau! Plata trebuia s-o achiti pe pamant, aproapelui tau.