Acum este 28 Mar 2024, 11:10

Ora este UTC + 1 [ DST ]





Scrie un subiect nou Raspunde la subiect  [ 180 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ... 18  Urmatorul
  Versiune printabila Subiectul anterior | Urmatorul subiect 
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: Pilde
MesajScris: 12 Noi 2010, 19:48 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 20 Aug 2006, 03:00
Mesaje: 819
Nume forum:1
Deşi este doar începutul lui Octombrie este frig şi am aprins focul în şemineul din sufragerie. Stau confortabil în fotoliul de piele şi mă uit cu drag la Karinna, fetiţa mea de 4 ani care se joacă împreună cu Hans. Hans este soţul meu şi l-am cunoscut când am plecat definitiv din România, în anul 2005, după ce am terminat facultatea de medicină de la Cluj.
Ne-am cunoscut aici, la Koln, la spitalul la care reuşisem să mă angajez şi a fost dragoste la prima vedere. Ne-am căsătorit apoi după vreo 2 ani, a venit şi Karinna.
Trăim bine şi nu ne lipseşte nimic. Locuim la periferia oraşului, dar locul este minunat, iar căsuţa noastră este aşezată la marginea unei păduri de vis şi chiar dacă trebuie să ne "chinuim" maşinile în fiecare zi ca să ajungem la spital, îmi spun într-una că merită. Brigitte, bona Karinnei este punctuală ca o bavareză originală, iar Karinna o indrageşte tare mult.
Mă uit la frunzele care au început să cadă şi apoi la calendarul de perete. Mai sunt 81 de zile până la Crăciun.
Crăciunul!
Ştiu că vom împodobi un brad superb pe care îl vom aduce din pădurea din spatele casei, ca să nu-i fie frig şi să miroasă a sărbătoare în toată casa. Şi mai ştiu că ne vom vedea cu vecinii noştri, care atunci când ne-am construit casa, ne-au ospătat aproape în fiecare seară. Veneam după turele de la spital, dădeam o fugă să vedem cum avansează lucrările şi ne pomeneam cu ei în curte, luându-ne pe sus, la ei la masă. Mă bucur în sinea mea că se apropie Sărbătorile de iarnă. Poate mă va vizita şi sora mea, Jeni care locuieşte în Austria sau poate chiar cealaltă soră, Maria, deşi cred că-i va fi cam greu să vină tocmai din Canada, mai ales că tocmai a născut un băieţel.
Mi-e dor de ele şi mai ales de mama, pe care Maria a luat-o cu ea, când au plecat şi ele definitiv din ţară. Au vândut casa bunicii, iar banii pe care i-au primit i-au împărţit la 3 şi am primit fiecare câteva sute de dolari. Mama a spus că partea ei ne-o dă nouă. Aşa-s mamele.
Mă gândesc să-i cumpăr Karinnei un pui de Setter Irlandez sau Caniche, iar lui Hans paltonul acela pe care şi-l doreşte incă de anul trecut. Ba nu, am să-i cumpăr lui Hans, ceasul acela Patek Philipe la care s-a tot uitat când am fost împreună la bijutier ca să îmi repar lănţişorul cu diamănţele de care s-a agăţat, când am luat-o într-o zi în braţe, cu toată hotărârea, pe Karinna. Greu, dar sper să-mi vină vreo idee genială până la Crăciun.
Zâmbesc de una singură, ca proasta şi incerc să-mi alung din minte orice umbră despre trecut.

Nu o să uit însă niciodată Crăciunul anului 1993. Aveam 13 ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.
Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare enoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, mai puteam economisi 100.000 lei.
Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică, noi şi încă 80 de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât erau. Noi ceilalţi ştiam că suntem cetăţeni români iar acum, la 4 ani de la căderea lui Ceauşescu, unii dintre noi se descurcau binişor. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre deşi nu avea decât două camere dintre care pe una o transformam în bucătărie când venea frigul. Mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că la slujbă veneau şi cei cu maşini luxoase şi plini de bani, iar pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
Cu o zi înainte de Crăciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu.
Am venit acasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei şi trei bancnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare...
A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână, eram bogate. Când s-a făcut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.
Pe drum spre casă cântam de bucurie. La amiază, mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.
Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei şi 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci.
Nouă ca şi copii ne părea bine că suntem bogaţi faţă de alţii, că aveam cartofi. Apoi, ştiam că suntem bogaţi că aveam o mamă grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci; dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră. N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de la slujbă.
Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii.
84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ai noştri şi noi, am strâns 1.200.000 lei, din care 800.000 i-au dat cei mai săraci 4 oameni din Biserică. Şi atunci am ştiut că orice s-ar fi întâmplat, trebuia să plec din România.


Am primit aceasta destainuire printr-un mail in lant. Nu stiu cine este autoarea, dar povestirea m-a tulburat si mi-a amintit de lipsa de reactie a oamenilor in fata saraciei, nefericirilor date de boli sau de intamplare. Fac parte din mai multe organizatii (am scris in alt topic despre asta) si activez din toata inima in toate, impartindu-mi timpul cu mare grija pentru a putea face fata tuturor solicitarilor. Incerc sa atrag cati mai multi voluntari si cat mai multe resurse financiare.
Stiti care este culmea? Cei care reactioneaza cel mai repede si cel mai bine sunt tot cei saraci. Tot din aceasta categorie fac parte majoritatea voluntarilor.
Va intreb pe voi, gargaritelor: este oare o rusine sa faci voluntariat pentru un batran, un copil cu handicap sau un animal?
Vad oameni fara tinta in viata (someri, pensionari singuri) ce-si petrec timpul aiurea, dar cand aud de voluntariat, fug. Oamenii in toata firea, fara servici, prefera sa stea ore in sir pe o terasa cu o cafea de un leu in fata, in timp ce pensionarii, stau non-stop pe o banca, sperand sa gaseasca pe cineva cu care sa mai schimbe o vorba.
Ultima noastra voluntara este un fost caz social. Ne-a fost semnalata de o tanara ce ii este vecina. Am gasit o batrana, cotropita de mizerie. Am facut curat in casa ei, impreuna cu restul voluntarilor si cineva s-a gandit sa o duca si la medic. Un sponsor ne-a furnizat banii necesari pentru un RMN si restul analizelor. Diagnosticata corect, cu medicatia la zi (cu bani de la alt sponsor, in sase luni, batranica s-a pus pe picioare si acum isi face singura mancare si curatenie.
Zilele trecute am vazut-o in echipa si am aflat ca ea a cerut sa faca voluntariat.
Oare numai cei ce trec prin astfel de experiente pot intelege?

_________________
Ileana - Gărgăriţa-Balsam-pentru-Suflet


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Pilde
MesajScris: 12 Noi 2010, 21:19 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 01 Dec 2004, 22:53
Mesaje: 13488
Locatie: Italia
Nume forum:1
Ileana, o poveste frumoasa si impresionanta. Am citit-o cu placere si mi-a placut mult, tocmai pentru morala pe care o are.
Cred ca incet, incet si in Romania voluntariatul isi va gasi locul in spatiul sau si va reusi sa fie apreciat, indiferent de cauza pentru care il faci.
Aici, in Italia, este destul de bine vazut, dar si organizat pe masura. La mine in orasel, majoritatea voluntarilor sunt persoane in pensione. Pe langa ajutorul dat la organizare atunci cand este vreo sarbatoare, eu ii vad in fiecare zi, in orele cand incepe si se termina scoala sau gradinita, la fiecare trecere de pietoni, oprind masinile pentru a asigura trecerea copiilor si nu numai. M-a impresionat intotdeauna acest fapt si l-am admirat.

_________________
Ralu - Gargarita-Inspiratie-Divina
Gargarita anului 2010-2011
Gargarita anului 2011-2012


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Pilde
MesajScris: 13 Noi 2010, 08:55 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 01 Dec 2004, 22:53
Mesaje: 13488
Locatie: Italia
Nume forum:1
Taina prezentei

La chilia unui parinte cu o viata imbunatatita vine un ucenic mai cartitor, neofit in cele duhovnicesti, care, vazandu-l pe avva tacut, sezand pe un scaun, cu capul plecat si ochii abia deschisi, il intreaba: "Tot singur, parinte?" Avva isi ridica privirea, il fixeaza atent pe ucenic si ii raspunde: "Sunt singur acum ca ai venit tu, dar nu eram pana sa sosesti."

_________________
Ralu - Gargarita-Inspiratie-Divina
Gargarita anului 2010-2011
Gargarita anului 2011-2012


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Pilde
MesajScris: 13 Noi 2010, 13:02 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 27 Ian 2006, 23:13
Mesaje: 4459
Locatie: Drobeta Turnu Severin
Nume forum:1
Ileana, am văzut postarea ta de aseară, însă fiind prea obosită, am amânat citirea ei pentru astăzi - am vrut să îi ofer atenţia cuvenită, mai ales ştiind că vine de la o persoană specială ca tine, o gărgăriţă ca un adevărat balsam pentru suflet, eram ferm convinsă că o să fie o "scriere" ce îţi merge la suflet. Şi acum după ce am citit-o, impresionată până la ultimul por al existenţei sufletului, pot să mai spun doar că cele mai triste lacrimi şi dureri sunt cele izvorâte dintr-o neputinţă nevinovată, iar nepăsarea faţă de cei sărmani ne face să aluncăm încet-încet spre moartea conştiinţei.

Ralu, mi-ai amintit (sper să nu mă înşel) de un tratat despre părintele Iustin Pârvu în care se scria că: Oamenii au învăţat să preţuiască liniştea şi singurătatea călugărilor/sfinţilor părinţi, netulburându-i decât atunci când se cuvine, neurcând spre ei decât la slujbele mari.

O după-amiază plăcută să aveţi fetelor.

_________________
Gargarita-Rigoare-Ratacita-in-Poezie


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Pilde
MesajScris: 13 Noi 2010, 19:13 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 20 Aug 2006, 03:00
Mesaje: 819
Nume forum:1
Ralu, cat mi-as dori pentru batraneii apatici si nefericiti de aici, o modalitate de a se implica, la fel ca in Italia. Nici nu stiu ce pierd!
O colega a racolat in voluntariat o batranica depresiva. Medicul care a vazut-o ne-a spus ca trebuie sa ii asiguram un insotitor pentru ca risca sa isi ia zilele. Una dintre colege ne-a spus ca ea o va vindeca pe pensionara de 70 ani de depresie, punand-o sa vegheze o persoana de varsta ei, aflata in faza terminala, in spital. Am discutat, din nou cu medicul care ne-a spus ca el nu avizeaza o astfel de conduita. Colega mea si-a asumat toata actiunea spunand ca la acel caz, septuagenara va fi dublata, din umbra de o alta voluntara.
Vrei sa stii cat de bine a functionat? Septuagenara a avut puterea sa ramana cu cea care se stingea pana la capat, si chiar a tinut-o de mana cand a plecat la lumina.
De atunci nu am vazut decat un om inflorind. Isi face singura de mancare, isi spala singura rufele si isi mentine singura curatenia. Inainte, toate acestea i le rezolva o voluntara.
Acum este duhovnicul celor ce se sting in spital sau in azil si au nevoie de incurajare, de impacare cu sinele, de ajutor cand trec dincolo (sunt multi care ne spun ca le este frica de momentul trecerii si ne cer sa fie cineva care sa ii tina de mana).
Pensionara noastra a fost secretara dactilografa, vaduva de vreo 10 ani, fara copii. Nimic nu ar fi putut anunta un om atat de potrivit pentru un serviciu semnalat de mult timp, organizatiei noastre, de catre medicii din sptale si aziluri.

Pilda ta, m-a pus pe ganduri.

Lena, eu nu vreau ca moartea conştiinţei sa se instaleze in Romania. Si daca fac ce fac, o fac cu tot sufletul pentru ca vreau ca generatia copiilor tai, de pilda, sa nu uite ce inseamna omenia, compasiunea si dragostea pentru semeni.
O colega si-a petrecut, iarna trecuta 5 (zile) de dimineata pana seara, la temperaturi de -10-20 grade C, in fata unei institutii din Bucuresti, pandindu-l pe cel ce ne promisese 1000 euro (pentru un copil ce trebuia operat in strainatate), ca sa ii aduca aminte. Noi am crezut ca ne evita si ca de asta nu mai raspunde la telefon, dar ulterior am aflat ca isi pierduse telefonul si nici nu era in localitate. Colega noastra insa nu a sfarsit-o bine cu sanatatea, atunci. Dar, important, zice ea, ca acel copil a fost salvat prin operatia pentru care noi am strans banii.
Anul trecut, o echipa de-a noastra s-a alaturat altei echipe (cu masini de teren) ce a mers intr-un sat uitat de lume si de autoritati. Au stat acolo tot weekendul, unii facand drum printre nameti, poteci in curtile batrinilor, altii (medici si asistente) verificandu-le sanatatea si dandu-le un minim de medicamente, altii ducand proviziile (alimentele, apa plata, gaz, butelii aragaz etc.) in casele acelor batuti de soarta. Au fost si doi veterinari care s-au ingrijit si de animalele lor, inclusiv de caini si pisici (satul se afla langa o padure si exista pericol de rabie).
Cand s-au intors, voluntarii aveau semne de degeraturi pe fata si degetele de la maini si picioare. Ma uitam la ei si asteptam sa ne spuna ca a fost obositor si ca au fost doborati de ger. Erau plini de bucurie ca le reusise actiunea. Tin minte ca cineva a avut prezenta de spirit sa faca o fotografie atunci. Am inramat-o in sediul nostru (o camaruta ce a servit odata drept uscatorie). De cate ori ma simt descurajata privesc fotografia.

Iata un FlashMob cantand Mesia a lui Handel la Mallul Macy's din Philadelphiathis pe 31 octombrie 2010. Peste 650 persoane (de la 28 coruri) au participat la aceasta actiune, gratuit.


_________________
Ileana - Gărgăriţa-Balsam-pentru-Suflet


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Pilde
MesajScris: 13 Noi 2010, 19:52 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 27 Ian 2006, 23:13
Mesaje: 4459
Locatie: Drobeta Turnu Severin
Nume forum:1
Ileana, demne de laudă toate actele voastre de omenie, curaj şi dragoste pentru semeni. Fără a intra în polemici de altă natură şi care nu îşi au rostul pe forumul acesta cu atâta voie bune şi iubire, mai adaug că ar fi bine ca cei mulţi să înveţe ceva din acţiunile voastre.

_________________
Gargarita-Rigoare-Ratacita-in-Poezie


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Pilde
MesajScris: 14 Noi 2010, 09:54 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 01 Dec 2004, 22:53
Mesaje: 13488
Locatie: Italia
Nume forum:1
Tarul Ivan cel Groaznic si postul

Sfantul Cuvios Nicolae cel Nebun pentru Hristos alerga pe strazile Pskovului, prefacandu-se nebun, dar mustrandu-i pe oameni pentru pacatele lor ascunse si prorocind ceea ce avea sa li se intample.

Cand Ivan cel Groaznic a intrat in Pskov, tot orasul a fost cuprins de spaima cumplitului tar. Ca semn de bun venit tarului, locuitorii orasului au pus la portile caselor lor paine si sare, dar ei insisi au stat ascunsi inauntru. Cand primarul orasului l-a intampinat pe tar in fata bisericii, tinand pe maini un taler pe care se aflau paine si sare, tarul a lovit talerul cu mana, iar painea si sarea s-au raspandit pe jos.

In acel moment, in fata Tarului a aparut Cuviosul Nicolae, imbracat intr-o camasa lunga si incins cu o sfoara, topaind precum un copil in jurul unui bat, si a strigat:

- Ivanusca, Ivanusca, paine si sare sa mananci, iar nu trupuri si sange de oameni!

Garda tarului s-a repezit sa-l prinda pe Cuviosul Nicolae, dar el a fugit si a scapat, ascunzandu-se.

Tarul s-a interesat mai apoi de Cuviosul Nicolae, si afland cine este si unde locuieste, l-a vizitat la locuinta lui modesta. Aceea era prima saptamana din Sfantul si Marele Post al acelui an. Auzind ca Tarul vine la el, Cuviosul Nicolae a gasit o bucata de carne cruda si i-a oferit-o tarului, dupa ce mai intai i s-a inchinat, zicandu-i:

- Mananca, Ivanusa, mananca!

Manios, tarul Ivan cel Groaznic i-a raspuns:

- Eu sunt crestin si nu mananc carne in post!

Atunci, omul lui Dumnezeu i-a raspuns pe data:

- Cu adevarat, mult mai rau faci: tu te hranesti cu trupuri si cu sange de oameni, uitand nu numai de post, dar si de Dumnezeu!

Aceasta lectie a atins inima Tarului, care a plecat imediat din orasul Pskov, in care sosise tocmai cu intentia de a-l masacra.

_________________
Ralu - Gargarita-Inspiratie-Divina
Gargarita anului 2010-2011
Gargarita anului 2011-2012


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Pilde
MesajScris: 14 Noi 2010, 20:54 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 15 Aug 2005, 22:09
Mesaje: 1237
Nume forum:1
Intr-un oras, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol. Un baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand. Baietelului ii era atat de frig incat nici nu mai incerca sa mai vanda ziare.
S-a dus la un politist si l-a intrebat:
'Domnule, stiti cumva un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee, si este ingrozitor de frig acolo in noaptea aceasta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau.'

Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns: 'Du-te pe strada aceasta la vale si vei ajunge la o casa alba mare. Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar 'Ioan 3 cu 16' si te vor lasa sa intri.'

Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a uitat la ea si a zis: 'Ioan 3 cu 16'.
Femeia i-a zis: 'Intra, fiule.'
L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se: 'Ioan 3 cu 16? Nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un baiat inghetat.'
Putin mai tarziu, ea s-a intors si l-a intrebat:
'Iti este foame?'.
El a raspuns: 'Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare.'
Femeia l-a invitat in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut. Apoi s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta satura un baiat infometat.'

Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar.'
Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.
Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a sarutat de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala.'

Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta:
'Intelegi tu ce inseamna 'Ioan 3 cu 16'?' l-a intrebat ea gentil.
El a raspuns: 'Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc.' Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Isus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat inima lui Isus. Stand acolo, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut.'

Stii tu, trebuie sa-ti marturisesc ca nici eu nu inteleg cum Dumnezeu a fost atat de binevoitor sa-L trimita pe Isus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si Isus sa fie de acord sa faca un asemenea lucru. Nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau pe Isus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a tinut pe Isus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg, dar cu siguranta face ca viata sa merite traita.

Ioan 3:16
'Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.'

Daca nu ti-e rusine sa faci asta, te rog sa urmezi instructiunile. Isus a zis: 'Pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il va marturisi si Fiul omului inaintea ingerilor lui Dumnezeu; dar cine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, va fi lepadat si el inaintea ingerilor lui Dumnezeu.'

Filipeni 4:13 ? 'Pot totul in Hristos, care ma intareste.'

_________________
Geta - Gargarita-Alinare

Să fugi de fapta rea creştine,
Ascult-al Domnului cuvânt
Şi făptuieşte numai bine
Din leagăn până la mormânt


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Pilde
MesajScris: 15 Noi 2010, 09:11 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 01 Dec 2004, 22:53
Mesaje: 13488
Locatie: Italia
Nume forum:1
La un azil de batrani, cineva a dus mancare unei cunostinte, i-a asezat farfuria in fata si s-a dus apoi, sa mai rezolve niste treburi.

Cand s-a intors, a vazut ca batrana nu se atinsese de mancare.

"De ce n-ai mancat?" - intreba vizitatoarea.

"Ich bin keine bettlerine!" (Nu sunt cersetoare!). Am crezut ca, daca ma vizitezi, stai si de vorba cu mine, nu ma tratezi ca pe o cersetoare.

_________________
Ralu - Gargarita-Inspiratie-Divina
Gargarita anului 2010-2011
Gargarita anului 2011-2012


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
 Subiectul mesajului: Re: Pilde
MesajScris: 15 Noi 2010, 18:57 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 20 Aug 2006, 03:00
Mesaje: 819
Nume forum:1
Lena, cu o plecaciune in fata ta, iti multumesc.
Frumoase pilde, gargaritelor. Multumesc.

Ralu, ultima ta postare m-a cutremurat. De foarte multe ori am dat de pomana fara sa ma aplec asupra celui caruia i-am inmanat pachetul cu mancare.
Asta da, pilda! Eu, personal chiar am avut de invatat.

Imi cer scuze ca nu am mai intrat in gradina, dar am fost zguduita la capitolul sanatate. Am avut doua activitati (nu le mentionez ca le-ati vazut la televizor), dar si o dublare la spital. Am ramas langa un copilas muribund, impreuna cu o colega. Cat a dormit ea, am vegheat eu, si invers. M-a zguduit experienta atat de tare incat am iesit pe un balcon al spitalului si am plans. Cred ca mi s-a intamplat ceva (curent, vreun microb?) ca ieri am dormit de la pranz pana astazi dimineata, non-stop. Am facut si frison. M-am sculat si am luat ceva pentru durere de cap si am baut un ceai facut de sotul meu.
Astazi, m-am tarat la activitatile mele si abia acum mai spre seara m-am mai linistit. Nici macar nu am ajuns la intrunirea de luni.
Fetelor, nu va doresc niciodata sa stati langa un copilas care se stinge sub ochii tai. Mi-a cerut (mi-a aratat) sa il iau in brate ca ii este frig. L-am luat in bratele mele si l-am invelit cu o patura groasa si l-am leganat, i-am vorbit tot timpul, i-am si cantat, i-am spus poezii si, din cand in cand, ii spuneam Tatal nostru si il imploram, in gand, pe Dumnezeu sa faca o minune. I-am invocat pe toti sfintii pe care ii stiu dupa nume si le-am cerut ajutorul pentru sufletelul acela firav.
Este cumplit sa iti moara cineva in brate. Pentru mine a fost un soc, dar nu am fost in stare sa o scol pe colega mea (dormea intr-un salon alaturat, pe un scaun) si l-am tinut pana cand trupusorul i s-a racit. Am avut puterea sa ii si sarut fruntita rece (atunci am facut primul frison), inainte de a pleca din spital. Preotul mi-a zis ca Dumnezeu m-a intarit de am avut puterea sa il tin in brate pana la sfarsit. Asistenta care a venit cand am apasat pe sonerie si a chemat medicul a plans si ea. Mi-a spus ca sunt puternica.
Ca o pilda, va spun ca acest gen de voluntariat nu este pentru mine. Sunt o persoana sensibila si vulnerabila la vederea suferintelor altora si ma marcheaza mai tare decat simt pentru mine.
Acum, am un adanc respect pentru pensionara noastra. Ea este, cu adevarat, puternica.
Nu va scriu mai mult ca vreau sa dormiti bine.

_________________
Ileana - Gărgăriţa-Balsam-pentru-Suflet


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
Afiseaza mesajele de la anteriorul:  Sorteaza dupa  
Scrie un subiect nou Raspunde la subiect  [ 180 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5 ... 18  Urmatorul

Ora este UTC + 1 [ DST ]


Nu puteti scrie subiecte noi in acest forum
Nu puteti raspunde subiectelor din acest forum
Nu puteti modifica mesajele dumneavoastra in acest forum
Nu puteti sterge mesajele dumneavoastra in acest forum

Cautare dupa:



Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB Romania