Multi vad coincidentele ca apartinand unei forte mai presus de noi, transcedentale, un “lipici” cosmic, daca vreti, care leaga evenimente aleatorii impreuna, intr-un model plin de inteles si coerent. Intrebarea care s-a pus mereu este: un asemenea principiu de armonizare ar putea exista cu adevarat?

Sau scepticii au dreptate, cand privesc toate acestea ca pe un produs al gandirii inspirate de dorinta, un mit consolator, nascut din disconfort intelectual si capriciul sortii?

Matematicianul Warren Weaver, in cartea sa, Doamna Noroc: Teoria Probabilitatii, relateaza o poveste fascinanta a coincidentei care intrece notiunile traditionale ale sortii, ajungand pana la limita lor ce inseamna distrugere.

Povestea a aparut initial in revista Life. Weaver scrie: Toti cei cincisprezece membrii ai unui cor bisericesc din Beatrice, Nebraska, care trebuiau sa soseasca la pregatiri la ora 7:20, au intarziat in seara de 1 martie, 1950. Preotul, sotia sa si fiica au avut un singur motiv (sotia sa a intarziat, ca sa calce rochia fiicei); o fata a asteptat sa termine o problema de geometrie; unul nu a putut sa-si porneasca masina; doi au zabovit sa asculte sfarsitul unui program radio extrem de interesant; o mama si fiica au intarziat deoarece mama a trebuit sa strige de doua ori dupa fiica sa pentru ca aceasta sa se trezeasca din somn; si asa mai departe.

Motivele au parut mai degraba obisnuite. Insa au existat zece motive separate si fara legatura aparenta intre ele, pentru care cele cincisprezece persoane au intarzat. A fost un mare noroc ca nicunul dintre cei cincisprezece nu au ajuns la timp, la 7:20, deoarece la 7:25 biserica a fost distrusa intr-o explozie.

Membrii corului, a raportat Life, s-au intrebat daca nu cumva intarzierea lor a fost “mana lui Dumnezeu.”
Weaver calculeaza probabilitatea cutremuratoare de a sfida soarta in cazul acestui eveniment supraomenesc, ca fiind una intr-un milion.

Coincidentele ca aceasta, spun unii, sunt aproape intentionate, mult prea ordonate, pentru a fi un produs al destinului aleatoriu, care se dilata intr-un asemenea fel incat sa le cuprinda. Si totusi, cum le explicam?