A fost odata ca niciodata, un preot crestin. Si-a dedicat toata viata invataturilor sfinte. Toata ziua citea, medita si se gandea la idei frumoase si intelepte. Avea insa o obsesie: vroia sa afle Adevarul Absolut. Credea atat de intens in existenta Adevarului Absolut incat acesta aparea in mintea sa sub forma unei stanci de neclintit, a unei pietre de capatai. Ideea Adevarului Absolut ii oferea forta si siguranta interioara. Dar isi dorea nespus sa-l cunoasca in mod nemijlocit.
Dumnezeu l-a vazut din Inalt si s-a gandit sa-i faca o surpriza. Asa ca a ordonat ingerilor sai ca acest preot sa fie adus in fata Lui, in timpul somnului.
Asa ca intr-o seara, cand preotul nostru adormi, ingerii l-au rapit si l-au adus in sufrageria Domnului. Acesta isi lua cina singur, la capatul unei mese imense.
- Ia loc, fiule - spuse Dumnezeu.
Preotului nu i-a venit sa creada ceea ce a vazut. Timid, se aseza la masa si nici nu avea curajul sa se uite spre Dumnezeu.
- Ia, mananca, ce-ti place mai mult - zicea din nou, Dumnezeu.
Preotul apuca o farfurie cu zarzavaturi si o aduse mai aproape de el.
- Am auzit ca ai o dorinta fierbinte - continua Dumnezeu.
- Da… - incepea, la fel de timid, preotul.
- La ce se refera? - se prefacea Dumnezeu ca nu stie.
- As vrea sa aflu Adevarul Absolut! - ii raspunse preotul.
- Chiar asa? Si referitor la ce subiect?
- La toate subiectele posibile.
- Aoleu… uite, daca vrei, putem sa ne ducem in biblioteca mea, dupa ce mancam, sa scotocim in sertare.
- Ar fi bine! - se lumina preotul nostru.
- Dar m-as bucura sa discutam putin inainte - zicea Dumnezeu.
- Cu tot dragul! - ii raspunse preotul.
- Stii care-i poanta? Eu am adevarul meu. Iar tu esti prietenul meu. Tu poti avea adevarul tau. La fel de valabil ca al meu. Care este adevarul tau? - se arata curios Dumnezeu, ca un copil.
- A-a-a-adevarul meu? - se balbai preotul.
- Da. Adevarul tau. Care este?
- Pai nu m-am gandit niciodata! Am tot cautat adevarul Tau! - zicea preotul.
- Bine, dar sa stii ca la fiecare subiect, am un adevar pe care il imbunatatesc periodic. De exemplu, adevarul referitor la iubire a ajuns la varianta 8.1. Acum lucrez la varianta 8.2. Dar ceva din mine imi spune ca voi ajunge pe o treapta superioara si voi scoate direct varianta 9.0. Acest adevar se afla in lucru. Precum si toate celelalte. De fapt, a trebuit sa-mi iau un calculator, ca nu mai mergea cu vechiul sistem bazat pe carti si biblioteca.
Preotul se fastacea pe scaunul sau.
- Stai oleaca - ai Adevarul Absolut sau nu?
- Il am. Mereu am cea mai buna varianta a sa - zambi Dumnezeu. - Dar il imbunatatesc in fiecare zi.
- Dar… nu e stabil, de neclintit?
- Nu in sensul in care ti-ai inchipuit tu. Stabil si neclintit este faptul ca el evolueaza mereu. Azi am varianta Adevar 1.2, maine varianta Adevar 1.3 - exact cum isi numeroteaza programatorii creatiile lor.
Preotul statea nedumerit.
- Dar eu ce ma fac? O sa dispara siguranta mea interioara!
- Nu-i nimic! se va transforma in adaptabilitate. Te vei uita cu mai multa intelegere la oameni. Nu ii vei mai judeca aspru. Vei zambi mai mult. Te vei bucura de viata mai mult!
- Zau! - zambi in continuare Dumnezeu.
In sfarsit, chipul preotului se lumina si schita si el un zambet.
- Hai sa mai bem un pahar! - propunea tot el.
- Hai! Pentru prietenie! - isi ridica paharul Dumnezeu.
- Pentru prietenie! - zicea si preotul.
Si au sorbit amandoi din pahare.
Preotul s-a trezit. A simtit o fericire enorma in inima lui. Nu-i venea sa citeasca din cartile sale. Pana la urma, a iesit in strada si s-a dus la marginea orasului unde locuia. S-a asezat pe malul raului, in iarba. Incepu sa priveasca apusul soarelui si i se parea ca in acel orizont portocaliu se gasea mai multa intelelepciune decat in toate cartile lui.
http://www.astrotext.ro/2011/06/01/o-poveste-inspirata-de-zodia-gemenilor-visul-preotului/#more-2190
