Doi calugari erau intr-o manastire, facandu-si ritualurile zilnice. Erau pe cale sa se inchine in fata divinitatii lor.
Unul s-a asezat in genunchi si a spus:
O, marite stapane, eu sunt nimic, nu exist, tot ce exista esti Tu.
Celalalt calugar s-a aplecat si mai mult, spunand:
O, preamaritule, eu sunt mai putin decat nimic. Nu exist si nici n-am existat vreodata. Tu esti tot ceea ce exista.
Intr-un colt era un ingrijitor care matura templul si-i privea pe cei doi. S-a gandit in sinea lui: Hm, mi se pare destul de usor. Ia sa incerc si eu.
S-a apropiat de statuie, a ingenunchiat sub privirile calugarilor si a spus:
O, atotputernicule, si eu sunt un nimic, tu esti totul.
In timp ce calugarii il priveau cu dispret, unul ii spunea celuilalt:
Pff, cum indrazneste! Uite cine se crede nimic!