Batea la poarta cerului o raza,
Batea sfios si-ncet ca o straina.
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat, uimit de palida lumina.
Era o biata raza...

Ziua plecării mele trebuie să fie cea a culesului roadelor?

Oare nu se va spune că înserarea nu-i, în fapt, decât răsăritul meu?

Sunt eu o harpă pe care mâna celui Puternic să o poată atinge, ori un fluier prin care suflarea-i să cânte?

Or, eu nu sunt decât un căutător de tăceri şi ce comoară am găsit în tăcerile mele, pe care să o împart cu încredere?

http://filedelumina.ro