Când vă treziți, binecuvântați ziua care începe,
deoarece vine plină de daruri nemaivăzute,
pe care le veți chema către voi prin această binecuvântare,
pentru că a binecuvânta înseamnă că sunteți conștienți de numărul infinit de daruri prezente
în fiecare colț al Universului și le chemați către voi.

Atunci când treceți pe lângă oamenii de pe stradă, în autobuz,
binecuvântații pe aceștia.
Pacea binecuvântării îi va însoți pe aceștia și blânda lumină
a acesteia se va revărsa și îi va călăuzi pe cale.

Atunci când vă întâlniți și discutați cu diverse persoane binecuvântați-le sănătatea, munca, bucuria,
relația cu Dumnezeu, cu ei înșiși și cu alții…

Traducere după un articol de Pierre Pradervand

http://filedelumina.ro/2012/05/24/binecuvantare/#ixzz1vlndJhzc

Voi ati avut vreodata timp sa vedeti dimineata?

Letitia, vad dimineata pentru ca este lumina, pentru ca trebuie sa multumesc ingerilor ca am gasit-o ca in fiecare zi, pentru ca incep o noua etapa a vietii mele (poate fi chiar ultima), pentru ca pot sa inspir aerul curat, pentru ca pot sa zambesc florilor si pasarilor.
Am zeci de motive in fiecare zi pentru care vad dimineata altfel (dar mereu mai frumoasa) si ii multumesc Lui.

Adnana, pentru majoritatea oamenilor, dimineata e sinonim cu graba.

Letitia, am invatat ca graba imi strica ziua. Am un orar ordonat de viata si o ora si jumatate inainte numai pentru mine, dimineata.
Am timp sa multumesc pasarilor ce vin si se hranesc pe pervazul de la balconul meu. Am timp sa mangai o broscuta din jad, in timp ce ochii mi se umplu de bucurie la vederea florilor de la fereastra. Am timp sa multumesc cafelei ce ma trezeste in fiecare dimineata cu parfumul ei. Am timp sa aerisesc casa inainte de plecare si am timp sa pregatesc o groaza de alte lucruri pentru noua zi, dar mai ales am timp sa ma machiez, pieptan si sa ma imbrac. Nu uit niciodata bijuteriile asortate si parfumul. Am timp sa imi fac zeci de listute in cap cu ceea ce urmeaza sa fac in acea noua zi.
Iar cand dau piept cu aerul de afara, ii multumesc din nou.

Da, suntem grabiti mereu. Ai observat deja. Eu am observat asta intr-o seara (cu mult timp in urma) cand ma intrebam cand am pregatit eu patul pentru culcare. De atunci mi-am propus sa iau aminte la fiecare gest si ii multumesc si patului ce ma cuprinde ca-ntr-o imbratisare si imi ofera locul in care ma odihnesc peste noapte.