Totul este efemer. În mod fals, dorim să lăsăm în urma noastră ceva etern, case, ziduri, construcții mari, durabile, ce dăinuiesc o veșnicie.

Dar nimic nu durează. Totul este într-un proces, într-un ciclu, în plină transformare. Celulele, care acum îți alcătuiesc trupul, sunt formate din praf de stele.

Atomii ce te compun au fost cândva construiți în inima unui soare. Astazi ești o Luminiță, mâine te vei întoarce într-un Soare. Este înspăimânător și, totodată, minunat.

Dacă ești un om bun, un om deosebit, vei lăsa în urma ta amintirea, dar amintirea durează două-trei generații. Dacă ești un geniu, un om ce a realizat lucruri uimitoare, atunci amintirea ta va dăinui 500-1.000 sau chiar 5-10.000 de ani. Există astăzi cineva care știe ceva despre un om care a trăit acum 100.000 de ani? Știm care a fost numele lui, care au fost credințele sale, știm ce dorea, ce iubea, ce gândea? Dar ce se va întâmpla într-un milion de ani? Iar un milion de ani reprezintă doar o clipă, în istoria Universului.

Când privești în acest fel lucrurile, îți dai seama că cel mai important este să trăiești în clipa de față, să trăiești ACUM, restul este fum, este efemer.

Deci,
Iubește, ACUM!
Trăiește, ACUM!
Zâmbește, ACUM!
Ia-ți copilul în brațe, ACUM!
Mărturisește-i persoanei iubite dragostea ta, ACUM!
Lasă iubirea să te cuprindă, ACUM!
Nu lăsa viitorului promisiunea fericirii. Fii fericit, ACUM!
Grijile zilei de mâine să nu-ți macine bucuria de ACUM. Privește-le cu încredere și soluția îți va sosi la momentul potrivit, dar nu uita să te bazezi pe Iubire.

Atunci când iubești, ești alături de Dumnezeu, ești alături de cea mai sfântă parte a sufletului tău.
Ce iubire mai mare poate fi decât cea dintre o mamă și copilul ei? Copilul este creația supremă a unei ființe umane.
Creatorul ne-a făcut după chipul și asemănarea lui și ne-a dat puterea de a fi și noi creatori. Atunci când construim, când realizăm ceva cu pasiune, atunci suntem creatori și devenim Dumnezeul creației noastre.
Când ai creat ultima dată?
Când ai construit o casă, ai pictat, ai desenat, ai croit o fustă sau o haină?
Când ai făcut un origami, sau când ai scris un vers?

Nu contează rezultatul. Contează bucuria pe care ți-o aduce în suflet, procesul creației. Importantă este iubirea pe care o pui în ceea ce faci. Atunci ești în inima ta, atunci ești în divinul din tine, atunci esti tu Creatorul. Creația ta este efemeră, dar asta nu are importanță, pentru că, atunci când aceasta este terminată, rolul tău de Creator s-a încheiat, iar creația pe care ai finalizat-o te reprezintă pe tine, cel din trecut. Pentru a fi din nou Creator, va trebui să continui să creezi. Cu cât rezultatele dispar mai repede, cu atât dorința ta de a continua este mai mare. De ce să nu aduci un omagiu Efemerului, prin crearea de castele de nisip, castele din cărți de joc, forme spectaculoase din piese de domino, desene pe asfalt sau construcții de gheață?

Sursa: http://filedelumina.ro