Iata si fotografiile insotite de povestioare sau descrieri:
Fotografia nr. 1
Copilaria a fost si inca mai este una dintre cele mai de pret comori pe care nimeni nu ti-o poate lua. Ar fi minunat daca am ramane pe veci copii pentru ca odata ce cresti apar grijile si multe alte probleme. Dar si asa ar fi bine sa acordam putin timp jocurilor. Acum copiii nu se mai bucura de copilarie. Locuiesc in orase aglomerate si poluate. Poate daca se nasteau si ei intr-un sat cu flori si parfumuri, copaci si verdele nesfarsit, veselie si gingasie, si-ar fi gasit si ei fericirea sufleteasca.
Fotografia nr. 2
Fotografia este facuta inainte de a intra in cada. A fost de ajuns sa fie bagata in chiuveta ca nu mai reuseam sa o scoatem de acolo si sa o ducem in cada.
Cu plansete si urlete am reusit sa o bagam in cada. Un copil vesel si plin de ghidusii.
Fotografia nr. 3
Pentru mine o jucarie nu este doar un simplu obiect, ci mult mai mult. Orice jucarie mare, mica, rotunda, patrata imi aduce aminte de copilaria mea draga, de amintiri triste, fericite de toate felurile.
Insa imi amintesc cu drag deoarece doar o copilarie ai si trebuie sa o traiesti din plin. Cand vad astazi copii jucandu-se ma gandesc de ce nu pot reveni la acele vremuri in care si eu ma jucam si vedeam totul asa cum vroiam eu, in care cruda realitate nu ma lovea ci, ma evita mereu-mereu.
Eu cred ca jucaria pentru multi oameni este simbolul infantilitatii, mai bine zis simbolul copilariei. Toti ne-am dori sa mai gustam macar odata din timpul in care eram copii.
Copilaria este o lume aparte; pentru noi o lume ciudata, fantastica, ireala, pentru cei ce fac parte din ea dimpotriva, una reala si plina de armonie.
Fotografia nr. 4
Fotografia este facuta la un carnaval la gradinita. Un obicei pentu toti copii de a se costuma asa cum isi dorea fiecare. Decizia lui a fost de a se costuma in pirat. A fost foarte incantat si mandru de el.
Fotografia nr. 5
Ulita copilariei, o vad parca si acum; copii zburland de ici colo, jucandu-se cu lutul furat de la bunica din ograda. Ulita era locul nostru de ascunzatoare si asta pentru ca portita era ferecata cu zavoare de sus pana jos, iar buna noastra nici nu avea idee ca noi putem fi dincolo de gard. Am fost obraznici, am fost obraznica, dar ce copil nu face boacane?!
Fotografia nr. 6
Era pe terasa cand micuta vrabiuta sa apropiat de ea. Sa apropiat atat de tare ca aproape ii ciugulea din palma. Conversatie frumoasa va dati seama, fiecare vorbea in limba ei. Oare ce limba vorbeau?
Fotografia nr. 7 
O data cu trecerea timpului si amintirile din copilarie se ingusteaza. Sunt toate inchise parca in baloane de spuma care se inalta spre cer, din ce in ce mai sus si se sparg. Amintirile raman intiparite in minte, dar si acestea sunt doar niste imagini sterse de timp.
Fotografia nr. 8 
Mi-aduc aminte de casa din lut acoperita cu dranita de brad, de gradina cu meri si cu otava, de livada unde bunicul imi spunea toata ziua povesti din batrani sau chiar inventate de dansul, de fantana din larga ograda, de florile inmiresmate a salcamului de langa portita si de micuta gradina cu ghiocei si viorele ce inflorea in fiecare primavara spre bucuria mea.
Mi-aduc aminte de chipul cald al bunicului meu, de surasul dulce ce se asundea pe sub mustata lui lunga si ninsa de anii grei si multi ce au cazut asemenea unei zapezi grele care nu se mai sfarseste. Mi-aduc aminte de bunica mea, o femeie batrana, harnica si isteata. Pe obrajii ei vechi izvorau ca niste raulete, incretituri ce trageau spre coada ochiului. Cele doua dungi usoare de sprancene rare ale bunicii se tot ascundeau si iar ieseau de sub invelisul alb."
Gargarite harnicute, participarea la concursul de fotografii din aceasta luna este foarte slaba.
Oare am uitat copilaria?Start vot!
