Raluca, m-a emotionat gestul tau, a fost ca si cand as fi primit cadoul. Multumesc si pentru cuvintele frumoase.
Ma bucur ca aleasa ta a fost Anca, o gargarita atat de tonica si de prezenta in gradina noastra. Cred ca nu a primit niciodata un cadou de aici, iar pe acesta il merita din plin.

Onuta, te rog sa anunti daca ramane Nostalgie sau avem de schimbat. Eu sunt de acord cu orice decizie a ta. Trimite adresa la firma.

Lenuta, cadoul este Nostalgie, si nu il voi schimba.
Daca nu ma insel, acest model il ai si tu in ladita, poate vom face un serial impreuna cu el. Oricum, il voi lucra cu placere si cu siguranta, cu gandul la tine.
Iti multumesc inca o data!

Pupici

Victorita, nu am cuvinte sa iti spun ce emotii ma incearca acum. Iti spuneam ieri ca iti voi scrie, dar intalnirea la ceas de seara cu prietenii "carlionti" m-a tinut pe loc. Asa ca acum, cum am deschis ochii, am deschis si calculatorul si am intrat aici sa iti multumesc pentru cadoul tau, apoi pentru prietenia ce ne leaga.
Va fi intradevar o provocare pentru mine sa lucrez un peisaj asa de mare, niciodata nu am mai lucrat un goblen asa de complex. Cum va ajunge coletul il voi instala pe suport.
Victorita, esti ca si mama mea. De asta te iubesc si te port in inima mea pretutindeni.
Acum trebuie sa multumesc si bunicutei mele dragi, Rodi, - tu sti ca esti bunica mea si imi esti atat de draga incat as veni la tine intr-un suflet sa te iau in brate.
Va multumesc.

Mii de felicitari, garagaritelor.
Felicitari si tie, Rodica, pentru acest concurs. Eu nu am participat, dar aproape zilnic am urmarit episoadele concurentelor si pot sa spun ca mi-au placut la nebunie.
Foarte nobil gestul de a darui premiul altei gargarite ramase in concurs.
Felicit toate gargaritele participante, atat pe cele care au dus la final modelul si au avut sansa sa daruiasca premiul lor cat si pe cele care au primit aceste premii.

Va pupic dulcic.

Steluta, astept raspunsul tau.
Oare cine se va bucura de darul tau?

Scuze ca am intirziat cu raspunsul. De darul meu se va bucura o Gargarita harnicuta, cred ca cea mai tinara dintre Gargarite: Alina Neacsu. Numai ca am dori sa facem o schimbare si sa inlocuim Fiul lui Dumnezeu cu Aripile copilariei si bineinteles sa platim diferenta.

Cand m-am inscris in aceasta provocare, a fost cu gandul sa fiu printre cele zece finaliste si acesta a fost si motivul pentru care nu am facut un serial separat. Nici nu-mi imaginam ca nu voi putea termina in aceste trei luni goblenul, dar nu am luat in calcul marimea si coplexitatea lui dar si timpul care ne este un dusman atat de mare.
De ce va spun aceste lucruri? Pentru ca mi-ar fi placut sa fiu printre cele ce daruiesc astazi, si chiar aceasta discutie am avut-o cu una dintre gargarite acum cateva seri, sperand ca nu voi fi una dintre norocoase, din moment ce scopul meu nu a fost atins.
Nu vreu sa dramatizez, dar la fapt implinit, sa stii draga gargarita speciala, ca darul tau mi-a umplut inima de bucurie, dar nu numai pentru darul in sine, ci si pentru cuvintele care sunt balsam pentru suflet.
Da, Raluca, as vrea ceva divers de darul oferit de TTT, si m-am gandit la Fetita cu palarie. Este si un de ce, iar la momentul potrivit il vei cunoaste.

Draga Mona, nu-i mai frumos sa daruiesti? Si sa sti ca am o sapcuta de toata frumusetea cu care ma mandresc tare mult.

Multumesc, Steluta!
Felicitari, Alina!

Felicitari, celei care a organizat aceasta provocare.
Felicitari, tuturor participantelor.
Felicitari, finalistelor.
Felicitari, celor ce au primit.
Si un multumec din inima TTT, pentru darurile oferite.

Ca un multumesc pentru voi toate va daruiesc aceasta povestioara: Dar din dar

Intors seara tarziu de la un targ de departe, de unde adusese, intre altele, si un cos cu o minunatie de piersici, un taran isi puse in gand sa-i incerce pe cei patru feciori ai sai. Chemandu-i la el in dimineata urmatoare, le arata cosul si-i lasa mai intai sa se minuneze de frumusetea acelor fructe, cum nu prea cresteau prin partea locului, apoi darui fiecaruia cate o piersica, lasandu-i sa-si vada de ale lor. Pe la apusul soarelui, intorcandu-se de pe unde fusese cu treburi, ii chema pe toti patru in tinda si prinse a-i iscodi:
- Ia zi, tu ce-ai facut cu piersica ta? L-a intrebat intai pe cel mai mare.
- M-am grabit de-am mancat-o, tatuca, si-ti multumesc, ca tare a fost buna! Dar stii ce m-am gandit? Daca as lua samburele si l-as ingropa cu grija in spatele casei, udand locul, oare nu s-o prinde si-n pamantul nostru asa minunatie de piersic? Si m-am si pus pe treaba...
- Bine ai facut, baiatul tatii! Se vede tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu ce-ai facut cu piersica ta? Ii zise celui de-al doilea.
- Pai, am mancat-o... A fost asa de dulce, de frageda si de parfumata...
- Ai mancat-o si gata?
- Ba, dupa ce-am aruncat samburele si m-am lins pe degete, i-am mai cerut maichii una, ca prea a fost buna...
- Fiule, fiule, ai grija si pazeste-te de lacomie, ca lacomul mai mult pagubeste si lenesul mai mult alearga! il dojeni tatal cu intristare.
- Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? L-a iscodit taranul si pe cel de-al treilea fecior.
- Nu stiu... zise acesta, ridicand cam stanjenit din umeri.
- Cum nu stii?! Da’ ce-ai facut cu ea?
- Pai... am vandut-o. M-am dus cu ea in drum si am dat-o bine, cu zece bani...
- Ehei, fiule, se vede ca tu o sa ajungi mare negustor. Baga insa de seama, ca nu toate sunt de vanzare in viata, mai ales ceea ce ai primit de la parinti!
In cele din urma, taranul il intreba si pe cel mai mic:
- Dar tie, prasleo, ti-a placut piersica?
- Nici eu nu stiu, tatuca...
- Cum, si tu ai vandut-o, bata-te sa te bata?!
- Nu, tatuca, n-am vandut-o. Eu m-am dus pe la prietenul meu de peste drum, care-i tare bolnav, si i-am dat-o lui, sa aiba si el o bucurie, ca poate se mai inzdraveneste putin...
Cu lacrimi in ochi, tatal isi lua copilasul pe genunchi si-i spuse, sarutandu-l pe crestet:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar se vede treaba ca vei fi un bun crestin, iar asta pretuieste mai mult decat toate.