S.O.S. Catelusa batrana, in 3 picioare, mancata de vie

Admin · **Scris:** 30 Sep 2011, 14:42

Dragi prieteni, intrucat nu toate persoanele care au fost la clinica sa doneze mi-au scris si mie, si, ca atare, nu am putut sa va contactez sa va multumesc, dar mai ales sa va dau vesti, am rugat-o pe buna mea prietena si sustinatoare, Monica Visan, sa va trimita acest mail.

Dupa ce am externat-o pe Hope de la primul cabinet la care a fost internata, a inceput sa se simta rau. Am dus-o imediat la alt cabinet (CANIVET) unde am luat-o de la capat cu investigatii, analize de sange si ecografii (dr. Mario Codreanu). "Cistita" ei, era de fapt o tumora ovariana, care apasa pe vezica marita enorm. A fost operata de urgenta si a supravietuit anesteziei. S-a recuperat foarte bine. Intre timp am fost la FMV unde am facut un examen citologic al ovarului cu tumora. Reszultatul a fost cel asteptat, nu este cancer.

In tot acest timp a stat la mine, s-a imprietenit cu cateii mei. Se simte bine, iubita, nu deranjeaza, este innebunita dupa mancare si, cand are ea chef, sta cu burta in sus si vrea sa fie mangaiata.
Cereri de adoptie pt ea au fost doar din SUA si nu am vrut sa o expun unui soc emotional si unui drum atat de lung. De aceea, am decis sa ramana in famila noastra si sa traiasca cat o mai avea de trait alaturi noi.

Am atasat cateva fotografii cu dragalasa HOPE. Mai multe puteti gasi pe contul meu de facebook:http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150256658164041.330936.665569040&type=1 sau http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150256658164041.330936.665569040&l=089a9e637b&type=1

Va multumesc tuturor pentru gandurile bune, pentru donatii si pentru sustinere.
Roxana

Admin · **Scris:** 30 Sep 2011, 14:45

Doina, informatia de mai sus am gasit-o intr-un mail fowardat de o prietena catre mine si mi-am permis sa iti completez eu topicul pentru ca m-a emotionat finalul.

Admin · **Scris:** 30 Sep 2011, 14:48

Mona J · **Scris:** 30 Sep 2011, 20:39

Monica, cand am vazut titlul topicului m-am gandit sa nu-l deschid sa citesc pentru ca eram sigura ca ma ingrozesc.
Dar uite ca e un final fericit, printre putinele animale care isi gasesc linistea, sanatatea si mai ales iubirea intr-o familie adoptiva. Cat de mult ma bucur. Ce bine ca exista pe lumea asta persoane cu inima mare, asa cum e si Doina, care se ingrijesc de bietele sufletele si chiar daca uneori munca lor pare o lupta cu morile de vant cateodata finalul este fericit.
Doina, pe mine m-a intristat nespus de mult povestea cu cateii din adapost. Sper ca tu sa fi trecut peste aceasta suparare si sper din inima ca totul sa mearga mult mai bine de acum incolo si oameni cu suflet mare (asa ca al tau) sa fie cat mai multi.
Monica, multumim pentru vestile bune.