Draga Danuta am incercat cu de toate dezinfectant, var, foc, dar cu da un pic caldura paduchii sunt in floare la gaini. Nu stiu daca erau cu adevarat paduchi, dar pe mine ma manca pe peste tot. Sa-ti imaginezi eu aia care tip la toti sa-si puna casca de protectie cum era sa ma si scarpin?
Avem destul loc liber pentru animale, timpul este mai putin. Spor la treaba iti doresc.

Draga Lora, asa cum a zis si Danuta, traumatizanta experienta ai avut. Eu am fost muscata de un caine, dar noroc ca nu era bolnav. Sau poate ca l-am turbat eu pe el. Sa stii ca este bine la casa, dar este si munca mai multa. Am animalute mici si nu este facut gard ca este spatiul mare (9 ha), dar lupoaica tot l-ar rupe. Si pe Lisa (corcitura de rottwailer cu pitbull) o tin legata pana dau catelusii. Ea este foarte pasnica. Doar cand vede vreo pasare innebuneste. Cred ca este ca in desene animate, o vede deja friptura.
Va pup dulce.

Hai ca a inceput sa-mi placa sa scriu aici, zau asa!
Lora, asa spune toata lumea: pisicile sunt prefacute, tradatoare etc. Pana cand nu ai pisica tu, nu vei putea cunoaste acest animal, pentru mine cel mai comod animal de companie. Eu de mica n-am putut avea pisici, pentru ca pe mamica mea a speriat-o cineva cand era mica si de asta pana la ora actuala nu poate vedea pisicile. In schimb, cand am luat eu de pe strada primul pisic, m-am indragostit de el la nebunie si pana la ora actuala va fi una din fiintele pe care le-am iubit cel mai mult in toata viata. Dupa ce-am venit aici in Mexic, la un an m-am intors in Romania si l-am adus aici. Nu era cine stie ce iubitor el, lasa mult par, era cam uricios din fire, in schimb stiu ca si el ma iubea. Oriunde se afla, daca manca, daca dormea, cum il strigam venea.
Dupa aceea, am avut multe pisici, - din pacate asa cum v-am povestit am un mare ghinion in a mi se muri pisicile, nu stiu, energii negative, nu stiu ce sa cred. Dar consider si pana la ora actuala ca este un animal tare dragastos, comod, curat si bun pentru stress. Cainii imi plac foarte mult, dar nu pot sa-i tin in casa, isi fac peste tot nevoile, sar pe tine, sunt agitati rau. In plus, daca nu le faci baie, miros cam urat.
In schimb, pisica, ii arati unde este nisipul, restul este usor. Mai depinde si de caracterul animalului, desigur, sunt unele pisici mai enervante ca altele, mai zgomotoase, dar in general, cel putin pentru firea mea, pisicile sunt un monument al frumusetii si linistii.

Ovidia, si eu mi-am imaginat ca acele probleme sunt din cauza caldurii, chiar vroiam sa-ti spun. Sa speram ca nu o sa ai multa bataie de cap cu asa ceva.

Va pup, fetelor si fug din nou la treaba.

Sa stii ca ai dreptate draga Danuta. Si eu cred ca pisicile nu au nevoie de multa companie umana. Cainii, in schimb, daca nu ii bagi in seama se " ofilesc", daca pot spune asa. Pup dulce.

Hmm, ce sa zic, nu am un motiv anume pentru care nu le plac, nici sa vad altii ca le fac rau nu suport, imi este mila, dar nu cred ca o sa am pisica vreodata. Cateii daca sunt invatati sa faca afara vor face afara nu in casa, sunt loiali si nu se sterg mereu de tine.
Nu as putea spune de ce, dar uneori am senzatia ca am mintea cateilor, daca ar fi sa cred intr-o viata anterioara, sigur as considera ca am fost caine.

Eu raman cu pisica pe primul loc. Dupa cum am mai spus, din pacate, n-am avut niciodata destul timp, nici dispozitie sa invat un caine sa faca afara. Iar pisicile ma fascineaza cu frumustetea lor, in special cele blanoase. Chiar daca se spune ca sunt reci, independente, cele pe care le-am avut eu erau tare dragastoase, ma cautau tot timpul, se tineau dupa mine, dar fara a ma plictisi prea mult.
In schimb, pe Poncho, cainele mare, nu pot nici macar sa-l bag in casa ca marcheaza teritoriul, face pipi peste tot. Rox a mea ma innebuneste de suparare, ieri a trecut gardul iar si ne-a rupt un scaun de la piscina, mi-a dezgropat o planta, nu stiu ce sa ma mai fac cu ea. O iubesc tare mult si nici nu vreau s-o mai bat ca oricum nu intelege, dar nu stiu pur si simplu ce sa ma mai fac cu ea.

Va pup, dragutelor si va urez sa nu aveti parte de pataniile mele.

Hai sa va mai povestesc una. Aveam un pisic negru. Intr-o seara imi raman oase de peste si am iesit cu al meu barbatel sa le ducem la mata. Sa nu mai miroasa in casa pana dimineata. Afara noapte, noi pis-pis vine pisicul la mine ii dau de mancare si il aud pe el vezi ca pisicul e le mine. Mai, ii zic eu gresesti, pisicul e le mine. Nu zice el gresesti tu. Cand ma uit erau 2 pisici negri, cate unul la fiecare. Cand ma uit mai bine erau fata si baiat. Eu nedeosebind-ui le dadeam sa manance la unul langa casa si la altul langa grajd. Dupa un timp baiatul a disparut si am ramas numai cu fetita . Cica nu e bine sa tii pisica negra laga casa, dar 2? Eu o iubesc si asa cand imi aude vocea vine repede sa o mangai, harnicuta.

Acum poneii. Prima data fetele si manzuletii. Cand am timp le fac foto si la baieti.

Sefa de trib, Florica:

Cristinica, ultima fiica a Floricai . Pe 15 mai face un an. E o incapatanata de nu va mai spun. O ducea pe ma-sa la iarba si ca sa o invat legata o duceam eu pe micuta. 500 de m ii faceam in 2 ore. Un pas inainte 2 inapoi. Un pic de bataie din cand in cand. Doua saptamani ( din concediu) le-am dormit toata ziua si eu si Cristina. Frumos, nu?

Lucy, fiica Floricai.



Lucica, baiatul lui Lucy.